Va urma

 Dead Poets Society (1989)
Ancheta asupra unui cetatean mai presus de orice banuiala
Timpuri Noi
Inceput - Saptesprezece clipe ale unei primaveri
Dictatorul
Cele trei zile ale condorului
Cetateanul Kane
Zile fierbinti (sic!)
Cine este Sergiu Nicolaescu?
In arsita noptii
Andrei Rubliov
Sam Peckinpah
Sergio Leone

Casualties of War
Plutonul
Nascut pe 4 iulie
JFK
I...Come Icar
Inceput - Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
Osanda
L'Aveau (Marturisirea)
Stare de Asediu
The Natural , The Way We Are , Out of Africa, The Sting
Jeremiah Johnson

Barefoot in the park


(Va urma)

Principiul Dominoului

.

1974
Regia: Stanley Kramer;
Cu: Gene Hackman
Cum se poate executa un asasinat politic ca acela asupra lui JFK (sau apoi a fratelui sau RFK)? Cum se poate face asta fara a lasa urme, fara ca cei implicati sa poata vorbi?

Folosesti o "self-organized team", o mica echipa, o mica organizatie efemera si privata. Mai intai angajezi planificatorii (Richard Widmark si Edward Alberts) si cativa oameni "de incredere" (Mickey Rooney). Apoi cauti un om de actiune - lunetist - (Gene Hackman) pe care il poti manevram, folosindu-te de antecedentele lui (veteran, inchis pentru crima) si de studierea profilului sau psihologic.

Bineinteles, vor exista - independent unul de celalalt - mai multi lunetisti pentru aceeasi sarcina. Dupa finalizarea actiunii propriu-zise, echipa isi va duce treaba pina la capat... Manevrati din afara, fara stirea lor, se vor anihila unul pe celalalt - Principiul Dominoului.

Succesul limitat al acestui film (fata de cat ar fi meritat), se datoreaza scenariului foarte bun ! Ideea este prezentata atat de bine, cu mijloace cinematografice, asa cum ii sta bine unui film de elita, incat, spectatorul, obisnuit cu povesti simple, naroade si explicite, digera mai greu acest film.

De ce ne sunt prezentate la inceputul filmului poze (autentice) din copilaria lui Gene Hackman ?

...

In filmele mai noi s-a preluat obiceiul. Totusi aici au un sens aparte, mai ales ca sunt insotite (pozele) de piese de domino... Cei care l-au "utilizat" pe Hackman, au studiat omul-piesa de domino pana la "adancimea" copilariei, pentru ca sa poata avea controlul perfect asupra acestei "piese", sa o poata prabusi cand trebuie si cum trebuie, pentru a darama si a fi daramata de alte piese...

Un singur personaj scapa... Va amintiti? Cine si de ce?

Conversatia

1974 - Regia: Francis Ford Coppola Cu: Gene Hackman

http://www.youtube.com/watch?v=vrhRsZ56b4g (Trailer)

.

Filmul are mai multe dimensiuni in care exceleaza: interpretare, scenariu, regie.In primul rand santem introdusi in lumea microfoanelor si ascultarilor. Un scriitor brazilian spunea cu mai multi ani in urma: "In ziua de azi, sub fiecare frunza se ascunde in microfon". Deja in anii 70, tehnica era suficient de avansata pentru ca un specialist (Gene Hackman) sa poata inregistra si reproduce apoi in laboratorul sau o conversatie purtata intr-o piata publica , plina de oameni.

..

Un lunetist pe o cladire ? Nu , doar un profesionist care realizeaza o ascultare de la distanta.

Epoca specialistilor siguratici a trecut insa, a venit vremea companiilor si serviciilor de profil. O scena extraordinara este aceea a zilei de nastere a personajului principal (Gene Hackman) . Vine acasa, deschide usa (operatiune complicata, pentru ca are 10 chei diferite si tot atatea broaste). deschide usa ... supriza: in pragul usii o sticla de bautura cu felicitari.

. Pe unde au intrat? Pe usa ? Aproape imposibil. Pe geam ? Le tinea sigilate.

Ca sa fie tacamul complet , primeste un telefon unde aude o inregistrare a ceea ce cantase la saxofon, in camera sa cu cateva secunde mai devreme. Are deci un microfon in casa ! Se apuca si cauta; desface tot, scoate parchetul , tapetul , distruge apartamentul.

Si? ...Nimic. Nu gaseste nimic. In era spionajului "industrial", profesionistul singuratic, "artistul", este depasit.
.

http://www.youtube.com/watch?v=SEo7FGkmRx0&feature=related

.

Cetateanul Jackson... de Orson Welles

Am vazut "Cetateanul Kane" inainte de 1989. Ce am inteles in linii mari din film (nu din cronici):

.

Unu: Un copil este smuls din universul copilariei, de langa parintii lui. Toate acestea intr-o zi de iarna in care ningea cu fulgi mari , iar el se juca cu sania langa casa parintilor. Pentru ca a mostenit o avere , va smuls de familie si crescut de un consilu de administratie.

Doi: Pentru ca vrea sa recupereze ceva pierdut de la viata, se va avanta cu curaj si succes in industria ziarelor si apoi in politica. Nimic nu-i sta in calea setei sale de succes (prima dereglare).

Pina cand...

Trei: Un scandal sexual ii frange ascensiunea politica si visurile de marire. Va ramane un actor important in viata publica , dar nu asa cum voia el. Urmeaza a doua dereglare (dupa setea de succes): daca nu poate cuceri lumea, o va cumpara: cladeste domeniul Xanadu si strange acolo toate "minunile" lumii.
Patru: Kane moare cu glob de cristal in mana. In el este o casuta in miniatura si praf alb care imita caderea zapezii cand este miscat, adica ... exact imaginea la care s-a intrerupt copilaria pierduta.
.

"Cetateanul Jackson" din realitate:

.

Unu: Copilaria ii este furata de cariera artistica timpurie si gestionata cu pumn de fier de un tata ambitios.

Doi: Incepe sa aiba succes si in 1992 acesta ajunge la culmi aproape nemaivazute (poate la Elvis si Beatles).

Pina cand...

Trei:Tot un scandal sexual ii provoaca caderea. Are propriul lui Xanadu: Neverland; face cumparaturi nechibzuite si lipsite de sens (statuete aurite de sute de mii de dolari , etc.). Dorinta de a avea succes il va distruge ca si pe Kane. Nu suporta sa ca lumea intreaga sa nu fie a lui dupa ce lumea proprie s-a spart in copilarie.
Patru: Jackson va incerca toata viata sa-si retraiasca copilaria. Nu are un glob de cristal ca Kane, dar insusi Neverlandul este construit ca un parc de copii.
.

Potrivirea celor doua povesti peste timp nu face decat sa valideze geniul lui Orson Welles, creatorul lui Kane. Atunci se considera ca "Cetateanul K" este inspirat din viata magnatului de presa Hearst. Asa era, Welles si filmul au avut de suferit apoi de pe urma supararii lui Hearst.

Filmul a avut un inceput incredibil: realizatorul a avut mana libera sa faca exact ce isi doreste. Rezultatul a fost prea bun si pentru public si pentru critica si pentru magnatul de presa pentru a putea fi digerat. Totusi Kane nu era o copie exacta a lui Hearst. Se doveste in final ca Welles a reusit nu doar sa descrie un personaj oarecare ci sa extraga trasaturi general umane