duminică, 12 iulie 2009

Principiul Dominoului


.

1974
Regia: Stanley Kramer;
Cu: Gene Hackman
Cum se poate executa un asasinat politic ca acela asupra lui JFK (sau apoi a fratelui sau RFK)? Cum se poate face asta fara a lasa urme, fara ca cei implicati sa poata vorbi?
Folosesti o "self-organized team", o mica echipa, o mica organizatie efemera si privata. Mai intai angajezi planificatorii (Richard Widmark si Edward Alberts) si cativa oameni "de incredere" (Mickey Rooney). Apoi cauti un om de actiune - lunetist - (Gene Hackman) pe care il poti manevram, folosindu-te de antecedentele lui (veteran, inchis pentru crima) si de studierea profilului sau psihologic.


Bineinteles, vor exista - independent unul de celalalt - mai multi lunetisti pentru aceeasi sarcina. Dupa finalizarea actiunii propriu-zise, echipa isi va duce treaba pina la capat... Manevrati din afara, fara stirea lor, se vor anihila unul pe celalalt - Principiul Dominoului.

Succesul limitat al acestui film (fata de cat ar fi meritat), se datoreaza scenariului foarte bun ! Ideea este prezentata atat de bine, cu mijloace cinematografice, asa cum ii sta bine unui film de elita, incat, spectatorul, obisnuit cu povesti simple, naroade si explicite, digera mai greu acest film.

De ce ne sunt prezentate la inceputul filmului poze (autentice) din copilaria lui Gene Hackman ?
...
In filmele mai noi s-a preluat obiceiul. Totusi aici au un sens aparte, mai ales ca sunt insotite (pozele) de piese de domino... Cei care l-au "utilizat" pe Hackman, au studiat omul-piesa de domino pana la "adancimea" copilariei, pentru ca sa poata avea controlul perfect asupra acestei "piese", sa o poata prabusi cand trebuie si cum trebuie, pentru a darama si a fi daramata de alte piese...

Un singur personaj scapa... Va amintiti? Cine si de ce?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu