House MD - matematica vietii

House viseaza ca are de rezolvat probleme de matematica....

Probleme... matematice

In episodul "No Reason" House este impuscat si, in coma fiind, are de rezolvat si acolo o enigma. Cum in vis lucrurile sunt mai ciudate, enigma este o problema matematica scrisa cu creta pe o tabla transparenta (vezi foto). 

De unde si pana unde matematica?

Asa cum spuneam si in comentariul la pilot problemele medicale sunt pentru el ca niste jocuri de sah, in care poate vedea mult mai multe mutari in avans fata de ceilalti. Dintre acestea el se ocupa numai de cele foarte complicate. Miza jocului? Viata unui om.

Jocul de sah sau orice activitate care poate fi modelata prin "mutari" alternative intre un "rezolvator" si "adversar" sunt pana la urma probleme matematice (exista matematici specializate pe domeniu, precum Teoria Jocurilor). 
Visul lui House ne arata seriozitatatea cu care trateaza el enigmele medicale: este o lupta la fel de dura si complexa precum rezolvarea problemele matematice complicate. 

Blackboard

"Blackboard" ....

Metoda preferata de lucru a lui House impreuna cu echipa este tabla - whiteboard-ul. Pe tabla sunt trecuta simptomele si ideile (diagnostice candidate) celor din echipa. Aceste idei sunt discutate de catre grup si apoi verificate prin analize, investigatii, tratamente incercate etc.

Blackboard pattern

In realitate, acest mod de rezolvare este tot o abordare cvasi-matematica. In dezvoltarea de software exista modelul arhitectural numit "Blackboard pattern". A fost folosit mai intai in problemele complexe legate de inteligenta artificiala. Cei care scriau programele aveau la dispozitie mai multi algoritmi inteligenti, dar niciunul nu putea rezolva problema complet. Metoda rezultata a fost urmatoarea: fiecare algoritm prelucra o parte din informatii si punea rezultatul la dispozitia celorlalte. Adica - metaforic vorbind - lua informatii de pe tabla - blackboard - si punea rezultatele inapoi, tot pe tabla, sa le "vada" si ceilalti. 

Inlocuiti datele initiale cu simptomele, algoritmii inteligenti cu doctorii din echipa lui House, rezultatele algoritmilor cu diagnosticarile candidate si ....schimbati tabla neagra cu una alba. Avem in fapt aceeasi metoda.

Puzzle? 

House nu vrea niciodata sa se vada ca ii pasa. Ii lasa pe ceilalti sa creada ca tot ce il intereseaza si tot ce il pasioneaza este sa rezolve "puzzle-uri" complicate, in cazul nostru cazuri medicale grave.

Este insa acest lucru si adevarat?

P:  I just want to die with a little dignity. 

H: THERE'S NO SUCH THING. Our bodies break down. Sometimes when we're 90. Sometimes before we're even born. But it ALWAYS HAPPENS, and THERE'S NEVER ANY DIGNITY IN IT. I don't care if you can walk, see, wipe your own ass. IT'S ALWAYS UGLY. ALWAYS.  We can live with dignity. We can't die with it.

Daca il "urmarim" pe House il vedem ca nu crede in nimic: nici in religie, nici in politete, ci intr-un singur lucru: in viata si in salvarea ei. De ce puzzle-uri? Pentru ca acolo poate el sa faca diferenta dintre viata si moarte. Avand o capabilitate mult mai buna, nu are rost sa piarda timpul cu cazurile pe care le pot rezolva si altii, ci trebuie sa se ocupe cu cele in care ceilalti nu au nici o sansa. Cum face asta? Cu precizie si strategie aproape matematica, folosind la maxim munca in echipa prin "calculul paralel" dat de modul de lucru la tabla ( "blackboard pattern" ). 
In matematica exista "calcul", orice alt considerent fie el si o emotie umana, nu face decat sa compromita rezultatul, in cazul nostru salvarea unei vieti.  In lupta cu moartea nu-ti poti permite decat sa fi un "matematician" perfect, pentru a maximiza orice sansa a vietii.

Civili si militari 

Spuneam in alta postare ca personajul din "Hurt Locker", genistul militar, este "House in Irak", si in acelasi timp pierdut definitiv pentru viata civila.  Intr-adevar, House nu este nici el civil prin modul lui de a fi: este un general aflat in razboiul pentru viata, care foloseste orice strategie si orice metoda pentru victorie. 
Ceilalti nu il inteleg din doua motive: sunt "civili" in acest razboi si nu stiu atata "matematica". 

Cu gandul la LeFors ... (Butch Cassidy and the Sundance Kid - 1969)

Jesus, who are those guys?

Doi spargatori de banci simpatici (daca nu ma credeti, uitati-va la interpreti), au o mica mare problema: dupa cateva spargeri, o "potera" le-a luat urma si nu pot scapa de ea orice ar face.

How can they do that? Who are those guys?

Sundance Kid: They're following our path. Dead on it.

Butch Cassidy: I couldn't do that. Could you do that? How can they do that? Who are those guys?

That's how you tell it's Joe LeFors, 'cause he wears a white straw hat. Look at that guy out front.

Intrucat situatia parea incredibila, orice faceau nu scapau de potera, au ajuns sa creada ca erau urmariti de cel mai bun om a legii, un anume Joe LeFors.

Butch Cassidy: Who's the best lawman?

Sundance Kid: Best? How?  You mean toughest or easiest to bribe?

Butch Cassidy: Toughest.

Sundance Kid: Joe LeFors.

Butch Cassidy:  Gotta be.

Sundance Kid: LeFors never leaves Wyoming. Never. You know that.

Butch Cassidy: He always wears a white skimmer. That's how you tell it's Joe LeFors, 'cause he wears a white straw hat. Look at that guy out front.

Cei doi scapa, ca prin urechile unei ... prapastii (celebrul salt in gol), dar nu inainte de a simti privirea sefului cu palarie alba, probabil LeFors. Inainte de a sari, fac un legamant: sa fuga acolo unde nici LeFors, nici altul ca el sa nu-i mai gaseasca.
Zis si facut...In Bolivia insa este si mai greu, pentru ca doi banditi "gringo" ajung sa atraga atentia tuturor, inclusiv a armatei. 

Raniti, inconjurati de sute de militari bolivieni, obsesia lor ramane tot trecutul si implacabila urmarire a lui LeFors. Situatia lor era acum insa mult mai rea: in loc de cativa oameni ai legii, aici erau sute de oameni inarmati, care probabil nici nu intetionau sa-i ia prizonieri.

You didn't see LeFors out there, did you?

Butch Cassidy: You didn't see LeFors out there, did you?

Sundance Kid: LeFors? No.

Butch Cassidy: Oh, good. For a moment there, I thought we were in trouble.

Oh, good. For a moment there, I thought we were in trouble.

Morala: Daca esti obsedat de greutatile trecutului cand acestea au apus demult... asta inseamna ca puterea de adaptare ti s-a tocit, si in timp ce te lupti cu fantomele, noile probleme te vor dobora cu siguranta ...

In traducere ... doar un alt cognitive bias.

In practica.... mai la est, politicienii iti spun ca  te apara acum, in sec XXI, de fascistii din WWII, iar mai la vest putin, alti politicieni, iti spun ca  te apara de comunistii de acum 25 de ani... Tu ii crezi, si intr-un caz si in altul, iar ei in vremea asta iti mananca tie si altora impozitele, iar statului resursele ...

Si acesta e doar un exemplu la indemana.

Buni si rai (1)

A good day to Die hard - "Dansatorul"

"Bad boys" (1995, cu Will Smith si Martin Lawrence) erau ... evident niste baieti buni, politisti, care doar aveau metode ceva mai putin ortodoxe. Pare benign, nu? De multe ori este. Dar sa vedem cat de bine redau filmele si cartile aceste notiuni - bine si rau. 

Cele mai suparatoare mi se par niste meta-clisee (clisee care se gasesc in structura cliseelor - sic!). Cel mai vizibil este urmatorul: "bunul" ajunge in mana raului care ... il bate! il leaga! il batjocoreste! dar... de cele mai multe ori il lasa in viata. Asta in timp ce spectatorul are timp sa-si zica "ce rau e asta!". Deci am stabilit: este un tip rau, am inmagazinat  si ceva resentimente in privinta lui. Urmeaza Happy End-ul:  "cel bun" are o fractiune de timp liber pe care nu o iroseste, nu il bate, nu il leaga, nu-l batjocoreste... doar il impusca pe loc si apoi saruta eroina principala in timp ce corpul neinsufletit al "raului" este inca in cadru. Si noi plecam fericiti si impacati acasa.

???

Pai eu vad asa: nu avem bun si rau (in acest cliseu), ci invingator si invins. Unde primul este o specie mai periculoasa, mai adaptata la jungla vietii. 

Bineinteles, exista ceva variatii in utilizarea acestor clisee. Un exemplu: "Dansatorul", baiatul rau din "A good day to Die Hard". Acest super-killer ce face? E "sentimental": nu-i poate elimina pe cei doi McClane fara sa le explice frustrarea sa fata de nenorocul rusilor ca el fata de americani, ii leaga, ii cearta, ii bate .. ca sa aiba timp cei buni sa scape. 

Alt exemplu de "ineficienta": in Pulp Fiction,  Jules Winnfield tine o predica de doua minute celui pe care avea sa-l impuste. De ce? Tarantino stie. Sau dupa ce am vazut in "Ïnglorius Basterds", probabil ca nu: sunt momente cand naratiunea nu are logica, e doar scena pentru efect. Nostim este ca unii spectatori gusta asa ceva, acesta "mancare" cu gust aparent si zero calorii (continut).

Pulp Fiction: "predica"

E bine? E rau? E rau! Pentru ca nu facem diferenta intre ele. Invingatorul e bun pentru ca este invingator, sau pentru ca face ceea ce trebuie?