"Love story" - film, literatura, realitate ...adica fictiune (2) - qed

Vezi si prima parte "Love story" - film, literatura, realitate ...adica fictiune (23 August 2011)

"Do you really love someone, or are you just sexually attracted to them?
Scientists have found a way to tell the difference between the two in the brain.

Researchers from Concordia University, the University of Geneva, West Virginia University and Syracuse University have found that when a person is experiencing love and sexual desire, a part of the brain called the striatum is activated. However, different parts of this brain region are activated by these two emotions.
Specifically, sexual desire activates a part of the brain region typically activated by pleasurable things like food or sex.
Meanwhile, love activates a part of the brain that plays a role in pairing value with these rewarding or pleasurable things."

Din - http://www.huffingtonpost.com/2012/06/21/love-brain-striatum-sexual-desire_n_1613544.html 

Dupa cum ziceam, dorinta si dragostea nu vin la pachet. Dragostea are si "TVA" adica implica in plus perceptia unei valori asociate cu acel subiect. Desigur, nu este doar atat, dar bine ca este o parte demonstrabila.

Egoistul

N-am avut norocul sa prind perioada de aur a teatrului romanesc.  Nici nu ne-a ramas de atunci filmari ale pieselor decat doar in putine cazuri. O tara vecina are, de exemplu, de cinci ori mai multe inregistrari de piese de teatru din aceeasi perioada.

Am avut norocul sa-i vad totusi pe cativa din actorii acelori timpuri. Nu e nici o discriminare fata de prezent sa spunem ca acele vremuri au fost "de aur". Acesti actori de care spuneam mi s-au parut din alta lume fata chiar de cei mai buni din generatiile mai noi. Asadar am putut vedea: "Tache, Ianche si Cadar" cu Gheorghe Dinica, Radu Beligan si Marin Moraru, "Egoistul" cu Beligan, "Ultima ora" cu Dinica si Moraru, "Cotletele" cu Dinica si Beligan. Unele dintre ele le-am vazut de doua sau chiar trei ori si nu mi se pare suficient.

In "Egoistul" , Radu Beligan este tot timpul pe scena si are poate mai mult de jumatate din replici. Prima data l-am vazut cand era ceva mai "tanar", acum cativa ani, Si atunci aveam o strangere de inima pentru efortul depus de el, avea probabil mai mult de 84 de ani. Dar actorul era in forma - silueta era mai firava decat inainte dar vocea inca puternica. 

Am revazut acum, de curand, piesa. Domnul Beligan avea probabil 93 de ani. Era "mutat" dintr-un loc in altul al scenei odata cu intunericul lasat pentru schimbarea decorului. Era ajutat sa se ridice sau sa stea jos. Vocea era mai slaba - noroc ca sala este mica si stateam aproape. La final nu a putut decat asa apara in cadrul usii de la scena pentru aplauze. 

Dar... jocul lui avea aceeasi forta, sutele de replici le spunea fara probleme, el era insusi personajul. N-am vrut initial sa ma mai duc la piesa , imi era mila de efortul pe care stiam ca trebuie sa-l depuna. Vazand piesa, acest sentiment a disparut si pentru un forte bun motiv: "Egoistul" Beligan era cel mai fericit om din sala, el se bucura si traia cel mai mult acesat spectacol din mai multe motive: stia ca face ceva extraordinar si stia ca ii face pe ceilalti fericiti.