joi, 29 septembrie 2011

Beam me up, Scotty



Star Trek
Inainte de Chief O'Brien din Star Trek Next Generation si Deep Space Nine, responsabilul cu teleportarea si cu alte artificii tehnice era  Montgomery Scott ,"Scotty", din prima serie Star Trek, cea cu William Shatner in rolul capitanului Kirk. "Beam me up, Scotty" a ramas o fraza foarte cunoscuta.

Tehnologiile in SF si realitate
Pentru un spectator mai putin avizat, unele sau altele din tehnologiile folosite in acest gen de filme par mai mult sau mai putin interesante. Gradul lor de legatura cu un realitate viitoare e diferit de la caz la caz. Telefoanele mobile de azi sunt deja similare cu comunicatorul individual al capitanului Kirk. Altele, precum viteza multipla fata de cea a luminii sau teleportarea sunt chiar si teoretic imposibile din punctul de vedere chiar si al intuitiei fizicienilor de azi. Asa ca... luati-va gandul sa vedeti curand asa ceva!

Si totusi...
Daca nu sunt posibile ce ar fi daca le-am putea trai, experimenta doar in mod subiectiv? Cam greu, pentru ca nici holospatiul nu este usor de imaginat. Si totusi...

Calatorie cu viteza gandului
Dimineata.. m-am trezit dar inca nu am deschis ochii. Sunt acasa. Oare cum m-am culcat seara: cu capul spre fereastra, sau spre usa? Cu singuranta, cu capul spre usa si cu fata spre perete sunt acum. Deschid ochii... O calatorie de peste zece mii de kilometrii intr-o secunda: in clipa urmatoare nu mai sunt acasa, sunt la hotel, peste ocean , pe coasta de est. Si ce e cu asta veti spune? Pai...senzatia subiectiva a fost  foarte interesanta: daca eram teleportat real as fi avut aceeasi senzatie ! Am mai patit asa calatorind cu tramvaiul; citeam, fara sa ma uit in jur , si eram sigur ca au trecut 6 statii. Ridic ochii; trecusera doar doua. Aceeasi senzatie, doar cu mai putine emotii.

Teleportare de ... soareci
Oi fi eu mai ciudat? Se pare ca nu. Iata cum s-au teleportat niste ...soareci:
http://medicalxpress.com/news/2011-09-teleportation-rats-memory.htm
De fapt saracutii de ei, doar au trait aceasta senzatie, fara sa "zboare" aiurea. Se pare ca memoria noastra ca si cea a soarecilor (sic!) pastreaza un intreg context legat de fiecare locatie ,geografic sau pozitional vorbind. Daca il convingi pe om sau pe soarece ca schimba locatia (chiar daca asta nu se intampla in mod real), prin schimbarea brusca a "stivei" de memorie de context se va simti ca dupa comanda "Beam me up"...Cum s-o spune asta in limba soarecilor?

Oricum a fost foarte amuzant...

duminică, 25 septembrie 2011

Two Bits - "What 's the difference?"

"You're never too old to believe a dream
Or too young to make one come true
"
Tullio:  What 's the difference?
Grandpa:  It is an enormous difference.  Your belly needs. Your heart desires. That's the difference. You must promise me one thing. […]
Wish!
Wish!

sâmbătă, 24 septembrie 2011

House M.D. - Fapt divers : la policlinica...

Din cauza faptului ca are la policlinica (acolo unde se duce doar fortat ) cazuri prea plictisitoare pentru el, doctor House gaseste - chiar si acolo - alte elemente mai incitante.
In primul rand, ca bun mostenitor al stramosului sau Sherlock (se inrudeau prin scenarist...), diagnosticheaza cu mare placere problemele curente ale pacientilor, altele decat cele medicale ...
"Elementar, draga Watson!" 

marți, 20 septembrie 2011

The Way We Were - "Cei mai frumosi ani?"


Acesta nu este un comentariu al filmului, ci un comentariu legat de film. Poate am sa revin.

Doi oameni nepotriviti?

Americanul cel mai "normal" cu putinta,
lipsit de alte ambiti decat cele tipice...
Doi oameni cel putin aparent nepotriviti: ea , Katie (Barbra Streisand) este o evreica foarte preocupata de politica de stanga (putin cam radicala, dar era pentru ca ii pasa), iar el, Hubbel (Robert Redford) americanul cel mai "normal" cu putinta, lipsit de alte ambiti decat cele tipice.
"Thousands of Spanish citizens are being bombed and murdered.
Only one country is sending help. One country.
The Soviet Union."
De ce ar fi atrasi unul de celalalt (in afara de faptul ca sunt tineri)? Sunt suficient de inteligenti astfel incat sa-l poata intelege, sa-l aprecieze pe celalalt ca fiind deosebit in ceea ce este si sa faca "pasi" unul spre altul. De ce nu v-a dura pana la sfarsit? Pentru ca nu puteau sa traiasca viata celuilalt, mai ales viata ei agitata , legata de politica si nu numai: ea avea ambitii si pentru el , visa pentru el.
Despartirea va fi destul de trista prin "severitatea" ei: isi despart vietile complet , chiar daca au o fetita, care v-a ramane doar in viata lui Katie.

Sfarsit?
Si totusi, ultima intalnire se produce din intamplare, intalnindu-se pe strada, ani dupa despartire. Ea era casatorita, el era chiar atunci de o tanara doamna, frumoasa, din lumea buna, dar "stearsa" pe langa tumultoasa Katie. De altfel in prima parte a intalnirii, la care asista si aceasta, cei doi nu au ochi decat unul pentru altul, metaforic vorbind. Doamna blonda dispare total din "scena"...
Dialogul de mai jos nu este interesant in sine, ci doar in contextul filmului si al jocului celor doi, in special al lui Redford, al carui joc de ochi este folosit cu maiestrie de Sidney Pollack (regizorul).

Your hair...It's pretty
Hubbel: Oh, you don't have it ironed anymore!
Katie:  What?
Hubbel:  Your hair.
Katie:  No, I don't.
Hubbel:  It's pretty.
Katie:  Thank you.
Hubbel:  Still married?
Katie:  Sure. What are you doing in New York?
Hubbel:  I've been writing a TV show.
Katie:  Really?
Hubbel:  There's an experience. It happens so fast. Shoot it in one day, live, on the air. Everybody in a constant state of panic.  You remember how radio was.
Katie:  Yeah?
Hubbel:  Same thing here......only with cameras. And craziness! =Make a great comic novel.
Katie:  It sounds wonderful, really.
Your taxi's ready, sir.
Katie:  I'm awfully late. Please call and come for a drink? It's the only David X. Cohen in the book.
Hubbel:  What's the "X" for?
Katie:  The only David X. Cohen in the book.

Katie foloseste un truc: profita de faptul ca se grabeste, vrea sa rupa intalnirea si sa obtina din fuga o alta viitoare. Si pleaca... Pe trotuarul de vis-a-vis, avea o alta intalnire legata de politica, un meeting cu afise si hartii impartite trecatorilor. Trucul nu tine, pentru ca el se intoarce , singur de data aceasta, sa-si ia ramas bun.

You never give up, do you?
Hubbel:  You never give up, do you?
Katie:  Only when I'm absolutely forced to. But I'm a very good loser.
Hubbel:  Better than I am.
Katie:  Well, I've  had... ...more practice. Your girl is lovely, Hubbell. Bring her for a drink when you come.
Hubbel:  I can't come, Katie. I can't.
Katie:  I know.
Afectiune, atractie...nu au murit inca
"I can't" - el nu va veni la intalnirea-truc. Despartirea si ultima imbratisare va avea loc aici si acum.
 
Hubbel:  How is she?
Katie:  She is just beautiful. You would be so proud of her.
Hubbel:  How is she?
Katie:  She is just beautiful. You would be so proud of her.
Hubbel:  I'm glad. Is he a good father?
Katie:  Yes. Very.
Hubbel:  Good. See you, Katie.
Katie:  See you, Hubbell.

Inainte de surasul de adio, privirea lui se inegureaza complet cand intreaba de fetita. Cu toate ca se despart cu "See you" si zambind, nu va mai fi nici un alt "see you" in afara celor aduse de hazard, ca cel de azi. 

Cei mai frumosi ani?
Best year... 1944. No, '45...46,47,48
Cu putin timp inainte de despartirea celor doi, Hubbel , aflat pe un mic yaht cu prietenul sau, joaca jocul lor favorit; sa raspunzi la intrebarea "cel mai bun...ceva", adica unul declara categoria, in intrebare, iar al doilea alege ceea ce considera el cel mai bun din acea categorie. In aceasta joaca, apare o intrebare mai deosebita...

J.J.: Best Saturday afternoon?
Hubbel1933, when "Brute" Holland was out with a bad knee.
HubbelBest month?
J.J.April.
J.J.Best year?
HubbelBest year... 1944. No, '45...46,47,48

"Best years"... sunt anii in care a fost alaturi de Katie. De ce nu au ramas impreuna? Pentru ca, asa cum spunea Hubbel "It was never uncomplicated." ("The way it was when we were young."). El a ales viata care i se potrivea, dar cei mai buni ani au ramas pentru totdeauna cei din urma, cand alaturi de Katie era complicat, dar frumos. 
Si cu toate acestea, de ce?
Pentru ca el era mai putin complicat si mai sters, iar ea mai complicata si mai frumoasa.... Interesant, daca stim ca vorbim de Redford si de Barbra si cu toate acestea nu ne surprinde. Un om este mai mult decat o "pretty face". O fi, dar noi suntem "programati" altfel...

Nota (2013) - Am vazut emisiunea cu Redford din seria Inside Actors Studio. Am avut oearecum dreptate. Redford a refuzat mai intai scenariul - nu-i placea ca peersonajul sau era prea "plat". La cererea lui, a fost schimbat astfel incat Hubbel (personajul) sa fie ingrijorat de faptul ca este doar un baiat ok si dragut dar mediocru.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Khartoum (II) - Politica: west story

O sedinta de guvern de "gasire a unor solutii"

Plot: O conversatie la guvern despre criza din Sudan unde rebelii aveau acum armele a 10.000 de soldati anglo-egipteni infranti: pusti Remington, baterii de artilerie si milioane de cartuse munitie.
Protagonisti
- Gladstone - prim-ministru
-Granville -ministru de externe
- Stewart - colonel in armata britanica

Granville: We are discussing Egypt. We have a moral responsibility to Egypt. 
Gladstone: A moral responsibility. We have the Suez Canal. Say it. Egypt protects Suez. We protect Egypt. Why in heaven's name can't Egypt protect herself? 
Aveau deci o problema morala...fata de interesele lor in Canalul Suez!

Grandville
Send Gordon to Khartoum. 





Gladstone: [...] I shall suggest to Her Majesty in Scotland tomorrow  that we shall discharge our obligations to Egypt by evacuating all the Egyptians from Khartoum.  How, without either a British army  or loss of British honour?
Granville: I shall entertain suggestions as to just how. Gordon. Chinese Gordon.
[...] Send Gordon to Khartoum. The man who led the Chinese emperor's armies to victory carrying only a cane. Send him to Khartoum.
Gladstone:  Without an army?
Granville:  He doesn't need one. Without a single British soldier he ended slavery in the Sudan. He's a hero - to the Sudanese, to the English, to the anti-slavery people, to the churchmen. Send him to Khartoum and you'll be applauded from Land's End to Inverness. And Her Majesty.

Practic prim-mistrul ar fi vrut sa evacueze toti egiptenii din Khartom fara sa foloseasca nici un soldat britanic...NU! De fapt, nu voiau sa-i evacueze, ci sa gaseasca o solutie sa-i scuteasca de obligatia de a evacua acesti egipteni. Extraordinare solutii gaseste politica, nu
Din pacate (pentru Gordon) solutia aceasta era Gordon, omul care deja facuse ceva pentru Sudan, si era cunoscut pentru abilitatea de a se descurca fara ajutor si resurse.

Col. Stewart:  
If you send him to Khartoum on his own now,
he'll simply fail.

Gladstone:  Granville, the man's a mystic. He's an idealist with ideals strictly his own. Give him an instruction? He treats a military order as if it were a birthday greeting. Besides, I trust no man who consults God before he consults me.
Colonel Stewart :  May I speak, sir? In my opinion, General Gordon would refuse. When he went to the Sudan as governor general and put down the slave trade with nothing but his audacity and a few loyal lieutenants, sir, he didn't face the Mahdi, he didn't face a holy war, and he didn't face 10,000 Remington rifles. If you send him to Khartoum on his own now, he'll simply fail.
Gladstone:  What a pity.
Colonel Stewart :  Sir, if General Gordon accepted your proposal in the conditions of today, my respect for him would end. He'd be the vainest man alive.

Primul ministru nu are incredere in Gordon pentru ca acesta " consults God before he consults me.".  si pe de alta parte, chiar daca este o solutie pentru a scapa guvernul de responsabilitate, nu este o solutie pentru a si rezolva problema din punct de vedere militar: colonelul Stewart spune clar asta "If you send him to Khartoum on his own now, he'll simply fail."
Gladstone:  
I dislike everything about this...But..
Gladstone:  [...] Did I understand you correctly?  If we send Gordon to Khartoum - Gordon, a national hero - and he fails, then the blame will fall on him, not on the government?
Granville:  It could happen that way.
Gladstone:  It's the most abominable proposal I have ever entertained.  Granville, the colonel had a point.
Just why would Gordon do it?
Granville:  Because he's a patriot and a man of conscience. Or perhaps the vainest man alive.
Gladstone:  I dislike everything about this. Worse... I distrust it. I know nothing about this conversation.
But let me know in Balmoral what Gordon says. Her Majesty would be so pleased.

Prim-ministrul intelege foarte bine: daca il trimite pe Gordon, acesta va esua, dar esecul , in ochii lumii, i se va reprosa atunci doar eroului national Gordon. si apoi spune explicit "It's the most abominable proposal I have ever entertained", "I dislike everything about this. Worse... I distrust it. ". Dar... accepta sa fie anuntat Gordon si e incantat ca regina va fi multumita.
Deci... o propunere abonimabila, in care nu are incredere, din care nu ii place nimic si care mai ales NU rezolva problema reala...Totusi maiestatea sa si primul ministru vor fi multumiti pentru ca scuteste guvernul de raspundere.

Mandatul

Oficial primul ministru nu il cheama pe Gordon, ci doar ii spune explicit ca ii cere asta in mod privat.
Gladstone: Gordon, I cannot and will not send military forces up the Nile. But I admit Khartoum cannot be left to its fate without some gesture.
Gordon: Am I the gesture?
Gladstone: The country knows your capacities. You've done before alone what an army of blunderers can't do.
Gordon: What's the proposal?
Gladstone: That you go to the Sudan, supervise the evacuation of Khartoum
and do what you can to leave peace and order behind.
Gordon: With what powers?
Gladstone: None. But I cannot and will not back you up. This must be understood. No British troops will come up the Nile. I will not assume a British obligation to police the world. If you can help the Sudan, your country will be grateful.  If you can't...
Gordon: My country will understand. ... I'll go.

Realitatea 
Veti spune poate cat e adevarat in realitate. In realitate a fost mai rau... cateva trupe britanice patrunse in Sudan si care au avut cateva sucese la inceputul ultimei sederi a lui Gordon, au fost retrase si drept urmare Kharthom-ul a fost complet incojurat. Urmarea.. asediul..si restul

Khartoum (I) - Gordon

Dedic filmului Khartoum trei postari, in ordine crescatoare a importantei. Prima ar fi despre Charles George Gordon ...

Faptele seci

Un englez foarte cunocut si in timpurile noastre datorita filmului este colonelul Lawrence - Thomas Edward Lawrence - sau dupa numele filmului - "Lawrence al Arabiei". 
Lawrence in film (Peter O'Toole)
Nu o sa insist acum asupra lui , ci doar l-am mentionat pentru a spune ca cel putin tot atata notorietate ar merita Charles George Gordon. Si despre el exista un film de referinta, dar mai putin cunoscut si mai putin stralucitor ca cel al lui David Lean. Pe de alta parte, filmul "Khartoum"  are cel putin doua idei foarte interesante, veti vedea in urmatoarele postari. Acum cateva vorbe despre Gordon.
Colonelul Lawrence (arheolog inainte de razboi)
A participat mai intai la razboiul din Crimeea unde a castigat o valoroasa experienta. Apoi a participat in China la "Razboiul Opiului" si "Rebeliunea Taiping" unde a avut victorii importante cu resurse limitate. Pe langa medaliile si onorurile din partea reginei si a imparatului Chinei, a capatat supranumele de "Chinese Gordon". Apoi in prima sa interventie in Sudan, a ajutat Egiptul si trupele britanice sa preia controlul regiunii si sa desfiinteze sclavia.
Gordon cel din film (Charlton Heston)
Dupa plecarea sa din Sudan , situatia s-a deteriorat: o revolta puternica cu tenta religioasa (conducatorul ei se declara "cel asteptat"). O armata britanica prost pregatita de 10.000 de oameni a fost infranta si armele ei capturate. In momentul acesta guvernul britanic apeleaza iar la Gordon pentru a evacua Sudanul (englezi, egipteni). Este lasat insa fara suport miltar in fata revoltei, care acum dispunea si de armamentul vestic capturat. Gordon organizeaza apararea capitalei Khartoum in conditiile in care fortele sale erau disproportionat de mici fata de cele ale rebelilor (sapte mii de gipteni contra cinzeci de mii de asediatori). Si totusi, Khartoum-ul, si lucrarile de fortificare dirijate de Gordon ar fi rezistat pana la venirea unor noi trupe britanice, daca... Daca Nilul , care era o bariera naturala pe o anumita latura a orasului, nu ar fi scazut acolo incat inamicul sa poata merge chiar prin apa putin adanca. Dupa 313 zile de asediu, orasul cade si Gordon este ucis. Doua zile mai tarziu va ajunge si armata britanica trimisa in ajutor. Desi obtin apoi un suces trecator, englezii , vor pierde iar Sudanul timp de 13 ani.
Charles George Gordon
Filmul si biografiile

In film, Gordon este prezentat conform biografiilor mai entuziaste, ca fiind profund atasat de Sudan, tinutul caruia ii fusese mai inainte guvernator general, ca un om profund religios, ca unul care face ce crede ca trebuie facut si nu ce i se comanda. Nu stim daca personajul real era croit dinainte pe masura faptelor sale, dar dupa cum spune Michael Asher , "no other who stands out so prominently as an individualist" si dupa cum spuneam anterior "Here was one man among men who did not do what he was told, but what he believed to be right".

joi, 15 septembrie 2011

Ce am mancat la ... Paris?

Torn Curtain (1966 - Alfred Hitchcock)

Plot: Profesorul Michael Armstrong (Paul Newman) - specialist in rachete - pare ca defecteaza din tabara americana in cea estica (nu va mirati: in realitate au contribuit cu informatii despre bomba atomica pentru sovietici sute de specialisti sau alti indivizi implicati). Si odata "ramas" in Germania de Est ii este data o escorta, un individ din serviciile lor specializate numit Gromek
"I went to night school, Professor. Special night school. And they taught us all about Pi."
Acesta si-a facut "studiile" in regim fortat in regim intensiv. Poate istet, dar ramas oarecum rudimentar sau cel putin cam necioplit, doar cu scoala rapida de noapte pentru agenti. O surpriza: omul acesta a stat o vreme in America. Sa vedem ce a inteles si ce a retinut de acolo...

Professor: What did you say your name was?
Gromek: Gromek. G-R-O-M-E-K.
Professor: Thank you very much, Mr Gromek.
Gromek: Quite a reception, huh? Big deal. You still have that expression, 'big deal'?
Professor: Yeah, we've got it.
Gromek: Eighty-eighth and Eighth I used to live. Do you know around there? There was a pizza shop right on the corner. Is it still there? Corner of Eighty-eighth and Eighth? Pete's Pizza Parlour.
Professor: I wouldn't know.
Gromek: Some city. Hot dog. Do you still say that? Hot dog.

Deci "Big Deal", "A pizza shop right on the corner" si Hot Dog. America deifinita in trei dimensiuni...mai precis doua. Dar sa analizam putin....
"Corner of Eighty-eighth and Eighth" - e caraghios , cum ar fi putut un american sa cunoasca (fara aportul unei mari coincidente) un colt oarecare de strada? Pai ar fi trebuit! De ce? Ca sa poata cunoaste punctul ingust de vedere sub care Gromek vedea America, caci despre acest lucru e vorba... Perspectiva lui e foarte concreta si foarte ingusta. Concretetea nu ajuta sa intelegi ceva decat daca e legata de o experienta mai vasta. Iar pentru o adevarata intelegere trebuie sa poti face o analiza si o sinteza... adica o abstractizare, sa poti vedea de sus.
Se pare ca un simbol universal al incapacitatii de a trece peste concretul ingust este redarea experientei unei vizite in strainatate sau aiurea numai (!) prin experientele gastronomice/culinare mai mult sau mai putin elaborate.  
"A pizza shop right on the corner" si "Hot Dog". Asta e America - viziune cu atat mai caraghiosa cu cat este povestita unui american mai evoluat.

Profesorul de filozofie

Vazusem deja filmul si aveam ore de filozofie la facultate. Profesorul isi stia bine lectia in domeniul lui, in altele tangente mai putin, dar macar le prezenta bine. O discutie relaxata putin deviata de la curs a dus catre povestea unei excursii in Spania, cred (pe vremea cand nu toti romanii umblau pe acolo). Cu uimire, am aflat despre experienta spaniola numai enumerarea unor feluri de mancare delicioase... Putin! Prea putin! Chiar nu mai era nimic de vazut acolo? Parca ar fi un serial prost frantuzesc pentru tineret in care singurul , unicul subiect de conversatie sunt relatiile.
Am mai trait istoria asta de nenumarate ori de atunci...Greu de suportat ca logica (lipsa).

Cand e voie...
Stai putin! Adica daca avem chiar o pasiune personala pentru anumite mancaruri si specialitati nu avem voie sa spunem nimic???
Ba da! Normal ca "e voie". Daca...
Daca subiectul conversatiei e mancarea spaniola si nu Spania...
Sau daca subiectul este Spania si vorbim PRINTRE ALTELE si despre mancare..

In loc de concluzie...

Deci... ce ati mancat la Paris?