The third man

Sfat : incepeti sa cititi cu finalul.

http://www.youtube.com/watch?v=te9fqm6rUPY

"I never knew the old Vienna before the war, with its Strauss music, its glamour and easy charm - Constantinople suited me better. I really got to know it in the classic period of the Black Market. We'd run anything, if people wanted it enough and had the money to pay."
.

Prima impresie

Cand am vazut filmul, nu stiam ca a primit un Oscar si multe alte premii; cunosteam doar ca fusese inclus de Constantin Popescu in cartea pe care a semnat-o alaturi de D.I.Suchianu "Drumuri, destine, climate". Fara sa stiu de aceste premii , prima impresie a fost una foarte buna , mai ales in privinta scenariului - Graham Greene - si a regiei - Carol Reed. Se pare ca o influenta puternica a avut in ambele privinte Orson Welles, oficial doar actor in film.

.

Povestea
Viena, 1945. Un scriitor american de romane populare , Holly Martin (Joseph Cotten) vine in oras la invitatia unui vechi prieten din tinerete. Locul de intalnire va fi chiar inmormantarea acestuia. Harry Lime , prietenul disparut , a avut o moarte misterioasa. Scriitorul incearca sa afle adevarul si afla in schimb ceva dureros: in Viena anului 1945, imediat dupa razboi, prietenul sau fura rezervele armatei penicilina si o vindea pe piata neagra. Si nu oricum , ci diluata astfel incat isi dubla castigul iar medicamentul era de doua ori pierdut. In final afla chiar ca Harry Lime (Orson Welles) nu a murit. Nu povestea este partea interesanta ci modalitatea artistica de punere a ei in valoare si cateva idei subliniate in film.
.
Creatorii
Unii critici au primit cu rezerve tehnica lui Reed de a manevra aparatul si scenele iar altii i-au atribuit lui Welles contributii in regia fimului sau in scenariu.

In realitate, colaborarea inspirata a celor 3 mari artisti: romancierul Graham Greene, regizorul Carol Reed si "omul orchestra" Orson Welles avea sa-si spuna cuvantul.

.

Ideea fimului
Sa o luam insa oarecum cronologic. (Sir) Alexander Korda (Sándor László Kellner) - (regizor si) producator il roaga pe Greene sa scrie un scenariu pentru ei. Acesta pleaca de la o idee mai veche a sa: sa intalneasca pe strada un om pe care il stia mort. In final scenariul s-a devinitivat prin lungi discutii intre regizor - Carol Reed - si scenarist. Ideea unui final trist a fost a regizorului.

.

Muzica

Alte doua idei ale lui Reed au fost muzica de titera a lui Anton Karas si implicarea lui Orson Welles. Acesta (Karas) a fost descoperit intr-o cafenea din Viena in timpul cautarii locurilor de filmare. Muzica a devenit apoi un disc best-seller in Anglia.

.

http://www.youtube.com/watch?v=te9fqm6rUPY

.
Filmul pare croit dupa muzica si este ! Imaginile curg in ritmul si in "parfumul" muzicii.
.

Participarea lui Welles

Orson Welles pe de alta parte a facut nazuri: rolul era prea neinsemnat pentru el ("Citizen Kane" era la doar 7-8 ani in urma). L-a "prins" insa filmarea scenei de final (cu ea s-a inceput) in care s-au folosit si ideile sale. Orson Welles: "Tot ce va pot spune este ca eu am fost intr-o mare masura autorul dialogului lui Harry Lime".
.

Predecesorii

Pépé le Moko (1937) cu Jean Gabin. , regizat de Julien Duvivier: povestea unui hot fugit din Franta si ascuns in labirintele formate de cladirile si zidurile orasului citadela "kasbah" din Alger. Scenaristul Graham Greene spunea despre acest film "One of the most exciting and moving filmsI can remember seeing... Raises the thriller to a poetic level!". Conform unui documentar BBC a fost un punct de inspiratie pentru "The third man".

Acest film francez a avut imediat un remake american Alger (1938) cu Charles Boyer in rolul principal. Chiar si acest remake este incantator.

.

Scene - Pisica
 

Intalnirea cu Harry Lime , cel disparut, nu putea fi una obisnuita. Prima fiinta care il vede este ... o pisica. Martins vede ... ca pisica vede pe cineva ascuns intr-o firida din fatada unei case.

Inainte de a disparea in noapte, timp de 1 secunda se intrezareste un zambet, care pare a fi al uni vechi prieten. .

"Dots" Martins: Have you ever seen any of your victims? 

... if one of those dots stopped moving forever?

Harry Lime: "Victims? Don't be melodramatic. (He opens the door to the car.) Look down there. Would you really feel any pity if one of those dots stopped moving forever?

Free of income tax, old man, free of income tax.

Harry Lime: "If I offered you 20,000 pounds for every dot that stopped, would you really, old man, tell me to keep my money? Or would you calculate how many dots you could afford to spare? Free of income tax, old man, free of income tax. The only way you can save money nowadays." 

"The cuckoo clock"

... The cuckoo clock.

Harry Lime: "In Italy for thirty years under the Borgias they had warfare, terror, murder, bloodshed - but they produced Michelangelo, Leonardo da Vinci, and the Renaissance. In Switzerland they had brotherly love, 500 years of democracy and peace, and what did that produce? The cuckoo clock. So long, Holly."

(Va urma-neterminat)

Secretul lui Steve McQueen

In mod surprinzator, un film cu Joe Pesci din 1994 "With Honors" ne spune o poveste care in viata reala este cea a lui Steve McQueen. Nu e vorba ca McQueen ar fi fost vreun vagabond, ci este de o poveste mai dura...
Ca si personajul lui Joe Pesci , S.M. a servit in marina SUA intre 1947-1950. Incepannd din anii 50 si pana in 1980 a fost actor si a cunoscut succesul si gloria. Pe langa filme, a fost un impatimit al curselor de masini si motociclete; a participat la curse alaturi de profesionisti. A avut cateva accidente , dar a scapat cu bine.
In 1979 este diagnosticat cu mesothelioma - asemenea personajului din "With Honors" - un tip de cancer la plamani cauzat de expunerea prelungita la azbest. Dupa ani de glorie si o lunga cariera, vitregiile traite in timpul armatei (expunerea la azbest) l-au prins din urma si l-au rapus.
De multe ori se intampla unor oameni care dupa saracie sau viata grea cunosc succesul sub o forma sau alta, ca ceva din lipsurile sau problemele trecutului sa-i "prinda din urma". Vom vedea asta si la Louis de Funes.
Revenind la Steve McQueen: a fost in generatie cu Clint Eastwood (nascut tot in 1930). Sau daca vreti cu Sergiu Nicolaescu. Deci ar mai fi putut face multe...

Film recomadat: "Junior Bonner" (1972)

Neinvinsul (1983)

In 1983 s-a facut un film sovietic cu urmatoarea poveste:

(Neivinsul/ Nepobedimyy/Непобедимый)
Andrei Hromov este un rus care vrea sa creeze o noua arta martiala pentru a fi folosita in pregatirea armatei. Va calatori in zonele din Asia Mijlocie unde va culege de la un batran maestru tainele unor vechi arte martiale. In final, dupa o verificare in practica, noul (sau vechiul ?) stil va fi admis pentru pregatirea oficiala a trupelor. In film se face demonstratia superioritatii unei arte martiale mai complexe (desi traditionala) in fata unui stil din extremul orient.

Istoria reala a artei martiale SAMBO

Sambo inseamna "auto-aparare" fara arme (prescurtare in rusa). Are radacini in mai multe stiluri asiatice si europene: "Koch" di Armenia, "Chidaoba" din Georgia, "Tranta" dim Moldova, "Köräş" din Uzbekistan, "Khapsagay" din Mongolia , "Gulesh" din Azerbaijani, "akatuy" de la ciuvasi, lupta ruseasca cu pumnul din cele din zona rusa. Inflentele straine sant din stilurile europene de lupta (greco-romane si libere), Jujitsu si Judo din Japonia sau chiar din scoala italiana de scrima. Scopul acestei arte era ca practicantul sa poata dispune de cat mai multe mijloace de a-si dobora adversarul indiferent de forta , marimea si priceperea acestuia.

Personajul real dupa care a fost se pare inspirat filmul "Neinvinsul" a fost Victor Spiridonov (si nu Kharlampiev cum afirma anumite surse).

.

Vasily Oschepkov si Victor Spiridonov au fost adevaratii creataori ai Sambo (SAMozashchita Bez Oruzhiya). Oschepkov a luat 2 Dan chiar de la Jigoro Kano (fondatorul Judo!!). In tinerete a trait intr-o colonie rusa din Japonia si a studiat si absolvit mai apoi "Kodokan Judo". In anii primului razboi modial a servit pentru Rusia in Extremul Orient si a pregatit soldatii in Judo si intrun stil nou derivat din Judo. Viktor Spiridonov a fost veteren al primului razboi mondial si unul dintre primii antrenori de lupte si de auto-aparare. Avea cunostinte de Jiu-jitsu, lupte greco-romane., lupte libere , box, Savate si multe stiluri de lupta slave. Ca un cercetaor in metode de lupta , a calatorit in Mongolia si China pentru a observa stilurile de lupta de acolo. Pentru ca a suferit o rana la umar in primul razboi a dezvoltat un sistem mai "usor" , gen-Aikido numit Samoz (auto-aparare). A fost primul rus care a clasificat tehnicile de lupta si a introdus noi termeni pentru ele. A elaborat principiile de baza ale noului sistem de auto-aparare. Apoi, Oschepkov, Kharlampiev si colegul lor Ivan Vasilyev au petrecut zece ani facand un catalog de tehnici care au format primul cadru pentru sitlul Sambo. Sambo a devenit , sub cateva forme, forma de pregatire pentru armata, politie si servicii speciale in URSS si Rusia mai apoi.

.

Povestea reala a actorului Andrei Rostotsky

Nascut in 57 , tatal: un cunoscut regizor Stanislav Rostotsky (nominalizat de doua ori la Oscar), mama: actrita Nina Menshikova , a avut ocazia sa-si inceapa cariera in anii 70 alaturi de marele Vasili Sukshin (in ultimul film al acestuia). In 1983 a jucat in "Nepobedimyy" intr-o epoca in care dobandise o serie impresionanta de aptitudini cum ar fi: relizarea unor dificile cascadorii calare, practicarea unor diferite stiluri de arte martiale. Pentru personajul istoric-legendar Andrei Khromov a interpretat toate cascadoriile cerute de rol. A regizat si jucat apoi si in filme dupa Fenimore Cooper (precum Sergiu Nicolaescu) cum ar fi "Vanatorul de cerbi". Priceperea lui in calarie a evoluat intr-o forma artistica , devenind directorul artistic al teatrului de cai "Kaskader" (Horse Theatre) din Moscova. In 2002 a decedat dupa un accident petrecut in timpul unei cascade la o filmare.

Un fapt straniu

Andrei Hromov in film, sfideaza inaltimile.
Pentru Andrei Rostotsky insa....

In filmul "Neinvinsul", personajul ajungea, sub indrumarea unui batran maestru la un grad de pregatire si concentrare avansat , "masurat" prin puterea de a sta pe marginea unei stanci , deasupra unui hau adanc, In realitate Andrei Rostotsky a fost ranit grav in 2002 intr-o cascadorie care presupunea catararea pe un un perete stancos...
.

Ziua de azi in artele martiale:Fedor Emilianenko "Ultimul imparat"

In Statele Unite, o noua disciplina lasa boxul pe plan secund in interesul publicului: MMA - Mixed Martial Art - o disciplina in care se imbina lupta in picioare cu lupta la sol, loviturile de picioare cu cele de brat, tehnicile de judo si cele de lupte.

Cel mai tehnic, cel mai bun practicant de MMA este azi (nota-2009) Fedor Emilianenko, un rus , care este multiplu campion national (7 ori) si mondial (4 ori) de SAMBO, campion national de judo. Nu a facut parte din principala organizatie americana de MMA, adica UFC, dar a batut cativa fosti campioni UFC, un campion K1 (Semmy Schilt) si a detinut titlurile in organizatiile PRIDE si WAMMA. Are 31 de victorii , o singura infrangere (prin accidentare) in MMA. Ce pare surprinzator este modul implacabil si de multe ori spectaculos prin care castiga meci dupa meci. Adversarii sant mai inalti (are 1,83 doar; putin pentru categoria grea), mai grei (are "doar" 106 Kg), mai voinici (este foarte bine facut , dar nu are muschii super-reliefatii ca sportivii suspecti de dopaj). De ce e spectaculos ? Pentru ca fiecare lupta a sa pare ca o confruntare a lui David contra Goliat. De fiecare data gaseste o modalitate prin care va infrange aparent mai puternicul adversar. Varietatea de tehnici: box, lupte, judo, SAMBO (acesta este la randul ei o arta martiala de sinteza) ii ofera un avantaj asupra fiecarui adversar pentru ca are un arsenal de proceduri mult mai variat. E cobra si tigru in acelasi timp. Adversari nu stiu de ce sa se fereasca mai intai si nici nu banuiesc cei va lovi in final.

In ceea ce priveste antrenamentul, acesta pare mai degraba foarte clasic, distingandu-se de cel al altora prin exercitii mult mai naturale, cum ar fi ridicarile la bara si pregatirile la altitudine inalta - oarecum aduce cu personajul lui Stallone din "Rocky IV".

Tot ca lui Rocky, i se intampla sa fie ranit in meci. Este normal, pentru ca adversarii sant puternici si orice "atingere" poate avea urmari. Asta nu face decat victoria mai interesanta, pentru ca arata ca nu este o bestie , un supraom, ci doar un sportiv cu pregatire si talent mult superior, daca vreti un fel de Muhammad Ali.

Pe 7 noiembrie 2009 are un nou meci cu un adversar american. Precedentul meci a fost anulat , pentru ca oponentul a fost depistat pozitiv la controlul antidoping...

Un comentator spunea ca ce este cel mai fascinant este linistea de pe chipul lui Fedor, calmul prezent si la inceput de meci si atunci cand cara pumni adversarului. Mike Tyson (Spectator la meciul lui Emilianenko cu Andrei Orlovsky) "Pe rusul acesta cu burta nu poate nimeni sa-l bata".

PS. Meciul din 7 noiembrie l-a castigat prin KO in repriza 2.

PS 2012 - De la acel meci Fedor a pierdut 3 partide, apoi a castigat 3. 2 din cele pierdute au fost oarecum din neatentie, a cazut in "cursa" adversarilor. La o rejucare, probabil ar fi castigat. Oricum, se pare ca din 2008, de cand nu a mai reusit sa castige campionatul modial de Sambo, nu mai avea viteza de reactie dinainte. 32-33 de ani este un apogeu de cariera normal pentru un sportiv care pare, dupa conformatie, a nu se fi dopat, sau oricum mult mai putin decat ceilalti (el era si adeptul controlului de tip olimpic inaintea meciurilor; multi refuza acest timp de control).

Clasa muncitoare merge in paradis

Nume original: "La classe operaia va in paradiso";

R: Elio Petri
Marele Premiu al festivalului de la Cannes 1971


Nu e tezist

Filmul nu este unul de propaganda, nu este unul care sa provomeze o idelogie, dimpotriva (Cu toate ca Elio Petri si Gian Maria Volonte au fost membrii ai patidului comunist italian). El se inscrie in linia care incepe cu "Timpuri noi" al lui Chaplin si va continua cu "Omul de marmura" a lui Wajda. Aceste filme descriu soarta celor din "working class", fara idelogizari si fara tezisme.

Omul care munceste

Sunt pe lume si oameni care cred ca prin munca cinstita isi pot face datoria fata de societate, familie si ca, odata rezolvata aceasta datorie, va fi mai bine si pentru ei. In fond, nu asa ti se spune (sau ar trebui) cand esti mic, apoi la scoala, la biserica, in discursurile politice ?

Personajul nostru (Gian Maria Volonte), lucrator intr-o fabrica , munceste mult , foarte mult , pentru a-i fi lui si famililei sale mai bine. Nu fura, nu da in cap, munceste mult , mult mai mult decat colegii sai.

Rezultatul ?

Colegii sant suparati pe el, pentru ca le strica norma. Patronii sant multumiti, dar primele lor nu sant proportionale cu efortul sau. Acasa, in familie, "plateste" consecintele: vine frant de obosit, seara ii intoarce spatele sotiei si o amana pe dimineata, iar dimineata o amana din nou pentru seara.

Contextul social este destul de tulbure: in alte parti sant greve si miscari ale sindicatelor. Omul nostru, concentrat pe munca, nu vrea sa ia in seama nici unul din acesti factori "perturbatori", cum ar fi propriul sindicat sau studentii agitatori de stanga.

.

Accidentul

Intr-o zi acest echilibru (si asa) fragil din viata sa se rupe brusc: are un accident de munca, este ranit la mana - isi pierde un deget - si nu mai poate lucra. Nici sindicatul, nici patronii nu se grabesc sa-i sara in ajutor. Trezit parca din somn , adopta pozitia mai radicala a agitatorilor din jurul fabricii. Va fi abandonat si de sindicat si de patronaj iar a apoi si de radicali. Pentru acestia - atentie ! - el este un caz particular, nu este cauza clasei muncitoare in sine (ce o fi aceea atunci?).

Rasplata muncii

O scena memorabila (fara dialog): Intr-un moment de ragaz, acasa, vede ca are pe televizor un bibelou, un peste de sticla (da, acelasi care impodobea si casele romanilor inainte de 89, si poate si dupa). In aceeasi camera, pe alta piesa de mobilier, vede prostit, un alt , identic, peste-bibelou. In traducere: muncea ca nebunul ,si pentru ce? Nu avea banii sa-si ia ceva mai valoros, dar putea (culmea inutilitatii) sa-si ia doua bibelouri-peste in loc de unul!! 

Paradisul clasei muncitoare

In final , ni se dezvaluie si "paradisul clasei muncitoare". In vizita la un coleg care se afla ,dupa experienta asemanatoare, intr-un ospiciu, afla: finalul este tot acolo , in nebunie sau dincolo de un zid unde este paradisul clasei muncitoare, al celor ca el, paradis in care nu sant decat cei plecati dintre noi.

Filmul "geaman" (poate si inspirat din acesta) este cel al lui Wajda "Omul de marmura". Aproape acelasi tip de om , asemanator cu stahanovistii din Uniunea Sovietica, este prezentat cu destinul sau intr-o tara din cealalta parte a cortniei de fier (Polonia). Si destinul este asemanator... Dovada ca ambele tipuri de societati, capitalista si comunista au aceeasi "grija" de cei care muncesc (cu adevarat).

Ar fi cu totul gresit sa privim acest film ca fiind legat numai de povestea unui muncitor (din industria grea aici, din constructii in filmul lui Wajda) . Este vorba despre toti cei care muncesc efectiv din greu , munca fizica sau munca "cu capul". Sa ne amintim de boala tipic japoneza "Karoshi" care afecteaza matematicieni si ingineri. La o mare firma franceza, de curand , s-au sinucis 3 ingimeri din sediul central in o singura luna (din cauza regimului impus si necontrolat de munca suplimentara)

Sau putem reveni in Romania: o tanara de la o firma de consultanta (multinationala) a murit de epuizare din cauza muncii suplimentare. Pe atunci au aruncat in seama ei problema (nu a mancat, nu s-a organizat, etc ). Cazul insa este prea asemanator cu cel putin unul de la firma franceza de automobile de care vorbem mai sus, pentru a nu fi un defect in organizarea muncii din companii.

Dar ce spunea la televizor, la o zi de la decesul tinerei, un manager de la o alta firma de cosultanta (tot multi-nationala): "angajatii au un termen, e treaba lor cum se organizeaza , cum si cat muncesc". ???? Daca nu era angajat si era contractor , poate avea dreptate. Daca era angajata, PRIN LEGE, se poate depasi numarul orelor de munca numaipe pe perioade limitate, la cererea firmei, NUMAI cu recuperare , totalul pe an fiind limitat. Altfel este ILEGAL. Daca o companie are nevoie de mai multa munca (ore-om), trebuie sa faca ea efortul si sa mai angajeze resurse.

Altfel ori este MANAGEMENT PROST, ori este pur si simplu HOTIE. Acestea doua , se pare insa ca nu au granite si nici ideologie. (Sic!)

...

Cu ce sant diferite aceste cazuri "capitaliste" de cazurile din stalinism cunoscute sub numele de stahanovism? Nu este acceeasi exploatare (din cinism, prostie sau hotie) a muncii si vietii oamenilor ?

De aceea "clasa muncitoare" va ramane mereu cu "paradisul" , iar ceilalti cu pamantul.

Alfred Hitchcock despre... Alfred Hitchcock

A.H. a avut un al saselea simt: acela al regiei. Simtea filmul si elementele lui , se "juca" cu acestea si cu emotiile spectatorului. Sa-l ascultam in cateva fragmente din convorbirile cu Francois Truffaut ("Le cinema selon Hitchcock", Ed. Robert Laffont , Paris, 1966 - trad. Cristina Corciovescu)

Film versus literatura

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Suspense-ul

FT: "As vrea sa precizati care este diferenta intre suspense si surpriza"

AH: "Diferenta este foarte simpla. Noi stam de vorba si sub aceasta masa este o bomba de care nu stie nimeni. Conversatia decurge obisnuit si, deodata,bum!- explozie. In acest caz, publicul este surprins. Dar daca spectatorii stiu de la bun inceput ca bomba este masa, pentru ca au vazut pe cineva punand-o, si daca mai stiu ca ea v-a exploda la ora unu, acea conversatie devine dintr-o data interesanta si publicul participa la scena. El are chef sa-l avertizeze pe cel de pe ecran...Concluzia este ca publicul trebuie informat de fiecare data..."

MacGauffin-ul

Inainte de al lasa pe A.H. sa definesca McGauffin-ul, sa spunem o anecdota: la o aniversare de familie, pentru care se organizase o masa festiva, pe langa sotie , rude, prieteni , H. a invitat si a pus in capul mesei o tanara si atragatoare domnisoara. Cum nimeni nu o cunostea si nici H. nu facuse prezentarile, oamenii (inclusiv sotia) au fost contrariati si au inceput sa susoteasca. Cineva si-a luat inima in dinti si a intrebat cine este domnisoara. "Este un McGauffin!" a raspuns sec H.

FT: "Ce este un McGauffin?"

AH:"McGauffin este un pretext, un truc, o combinatie , un "gimmick". El are mare importanta pentru personajele filmului, dar nu si pentru mine, povestitorul. ... "

In fiecare film, personajele cauta sau alearga dupa ceva: un diamant, un plan secret, o harta, un "ceva". Toata actiunea , tot suspens-ul sant "catalizate" de preocuparea de acel "ceva". Dar...:

"Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de-a lungul anilor este ca McGauffin-ul nu este nimic. Cel mai bun McGauffin al meu (si prin cel mai bun inteleg cel mai gol, cel mai inexistent) este cel din La nord prin nord-vest. Este un film de spionaj in care nu ne intereseaza ce cauta spionii."

"Pasarile" sau mai rau...

AH: "...N-as fi facut fimul daca ar fi fost vorba despre vulturi sau alte pasari de prada; mi-a placut pentru ca era vorba despre pasari obisnuite"

FT: "Mai ales ca acesta ilustreaza atat de plastic principiul dumeavoastra, cel mic impotriva celui mare. Dupa ce ati aratat niste pasarele dragute care scot ochii oamenilor, ar trebui sa faceti un film despre niste flori parfumate care otravesc oamenii!! "

AH: "Nuuu!! Care ii mananca!!"

Inedit: H. isi "semna" filmele printr-o scurta aparitie ("cameo") de cateva secunde; uneori era vorba doar de silueta lui vazuta printr-un geam.

Vezi: http://www.filmsite.org/hitchcockcameos.html

Inedit: Filmul "The Rope" ("Funia") da impresia ca este realizat , fara taieturi de montaj, dintr-o singura bucata. In fapt , sant folosite filmari mai lungi, de cateva minute fiecare , aproximativ 10 in tot filmul.

(Va urma)

Va urma

 Dead Poets Society (1989)
Ancheta asupra unui cetatean mai presus de orice banuiala
Timpuri Noi
Inceput - Saptesprezece clipe ale unei primaveri
Dictatorul
Cele trei zile ale condorului
Cetateanul Kane
Zile fierbinti (sic!)
Cine este Sergiu Nicolaescu?
In arsita noptii
Andrei Rubliov
Sam Peckinpah
Sergio Leone

Casualties of War
Plutonul
Nascut pe 4 iulie
JFK
I...Come Icar
Inceput - Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
Osanda
L'Aveau (Marturisirea)
Stare de Asediu
The Natural , The Way We Are , Out of Africa, The Sting
Jeremiah Johnson

Barefoot in the park


(Va urma)

Principiul Dominoului

.

1974
Regia: Stanley Kramer;
Cu: Gene Hackman
Cum se poate executa un asasinat politic ca acela asupra lui JFK (sau apoi a fratelui sau RFK)? Cum se poate face asta fara a lasa urme, fara ca cei implicati sa poata vorbi?

Folosesti o "self-organized team", o mica echipa, o mica organizatie efemera si privata. Mai intai angajezi planificatorii (Richard Widmark si Edward Alberts) si cativa oameni "de incredere" (Mickey Rooney). Apoi cauti un om de actiune - lunetist - (Gene Hackman) pe care il poti manevram, folosindu-te de antecedentele lui (veteran, inchis pentru crima) si de studierea profilului sau psihologic.

Bineinteles, vor exista - independent unul de celalalt - mai multi lunetisti pentru aceeasi sarcina. Dupa finalizarea actiunii propriu-zise, echipa isi va duce treaba pina la capat... Manevrati din afara, fara stirea lor, se vor anihila unul pe celalalt - Principiul Dominoului.

Succesul limitat al acestui film (fata de cat ar fi meritat), se datoreaza scenariului foarte bun ! Ideea este prezentata atat de bine, cu mijloace cinematografice, asa cum ii sta bine unui film de elita, incat, spectatorul, obisnuit cu povesti simple, naroade si explicite, digera mai greu acest film.

De ce ne sunt prezentate la inceputul filmului poze (autentice) din copilaria lui Gene Hackman ?

...

In filmele mai noi s-a preluat obiceiul. Totusi aici au un sens aparte, mai ales ca sunt insotite (pozele) de piese de domino... Cei care l-au "utilizat" pe Hackman, au studiat omul-piesa de domino pana la "adancimea" copilariei, pentru ca sa poata avea controlul perfect asupra acestei "piese", sa o poata prabusi cand trebuie si cum trebuie, pentru a darama si a fi daramata de alte piese...

Un singur personaj scapa... Va amintiti? Cine si de ce?

Conversatia

1974 - Regia: Francis Ford Coppola Cu: Gene Hackman

http://www.youtube.com/watch?v=vrhRsZ56b4g (Trailer)

.

Filmul are mai multe dimensiuni in care exceleaza: interpretare, scenariu, regie.In primul rand santem introdusi in lumea microfoanelor si ascultarilor. Un scriitor brazilian spunea cu mai multi ani in urma: "In ziua de azi, sub fiecare frunza se ascunde in microfon". Deja in anii 70, tehnica era suficient de avansata pentru ca un specialist (Gene Hackman) sa poata inregistra si reproduce apoi in laboratorul sau o conversatie purtata intr-o piata publica , plina de oameni.

..

Un lunetist pe o cladire ? Nu , doar un profesionist care realizeaza o ascultare de la distanta.

Epoca specialistilor siguratici a trecut insa, a venit vremea companiilor si serviciilor de profil. O scena extraordinara este aceea a zilei de nastere a personajului principal (Gene Hackman) . Vine acasa, deschide usa (operatiune complicata, pentru ca are 10 chei diferite si tot atatea broaste). deschide usa ... supriza: in pragul usii o sticla de bautura cu felicitari.

. Pe unde au intrat? Pe usa ? Aproape imposibil. Pe geam ? Le tinea sigilate.

Ca sa fie tacamul complet , primeste un telefon unde aude o inregistrare a ceea ce cantase la saxofon, in camera sa cu cateva secunde mai devreme. Are deci un microfon in casa ! Se apuca si cauta; desface tot, scoate parchetul , tapetul , distruge apartamentul.

Si? ...Nimic. Nu gaseste nimic. In era spionajului "industrial", profesionistul singuratic, "artistul", este depasit.
.

http://www.youtube.com/watch?v=SEo7FGkmRx0&feature=related

.

Cetateanul Jackson... de Orson Welles

Am vazut "Cetateanul Kane" inainte de 1989. Ce am inteles in linii mari din film (nu din cronici):

.

Unu: Un copil este smuls din universul copilariei, de langa parintii lui. Toate acestea intr-o zi de iarna in care ningea cu fulgi mari , iar el se juca cu sania langa casa parintilor. Pentru ca a mostenit o avere , va smuls de familie si crescut de un consilu de administratie.

Doi: Pentru ca vrea sa recupereze ceva pierdut de la viata, se va avanta cu curaj si succes in industria ziarelor si apoi in politica. Nimic nu-i sta in calea setei sale de succes (prima dereglare).

Pina cand...

Trei: Un scandal sexual ii frange ascensiunea politica si visurile de marire. Va ramane un actor important in viata publica , dar nu asa cum voia el. Urmeaza a doua dereglare (dupa setea de succes): daca nu poate cuceri lumea, o va cumpara: cladeste domeniul Xanadu si strange acolo toate "minunile" lumii.
Patru: Kane moare cu glob de cristal in mana. In el este o casuta in miniatura si praf alb care imita caderea zapezii cand este miscat, adica ... exact imaginea la care s-a intrerupt copilaria pierduta.
.

"Cetateanul Jackson" din realitate:

.

Unu: Copilaria ii este furata de cariera artistica timpurie si gestionata cu pumn de fier de un tata ambitios.

Doi: Incepe sa aiba succes si in 1992 acesta ajunge la culmi aproape nemaivazute (poate la Elvis si Beatles).

Pina cand...

Trei:Tot un scandal sexual ii provoaca caderea. Are propriul lui Xanadu: Neverland; face cumparaturi nechibzuite si lipsite de sens (statuete aurite de sute de mii de dolari , etc.). Dorinta de a avea succes il va distruge ca si pe Kane. Nu suporta sa ca lumea intreaga sa nu fie a lui dupa ce lumea proprie s-a spart in copilarie.
Patru: Jackson va incerca toata viata sa-si retraiasca copilaria. Nu are un glob de cristal ca Kane, dar insusi Neverlandul este construit ca un parc de copii.
.

Potrivirea celor doua povesti peste timp nu face decat sa valideze geniul lui Orson Welles, creatorul lui Kane. Atunci se considera ca "Cetateanul K" este inspirat din viata magnatului de presa Hearst. Asa era, Welles si filmul au avut de suferit apoi de pe urma supararii lui Hearst.

Filmul a avut un inceput incredibil: realizatorul a avut mana libera sa faca exact ce isi doreste. Rezultatul a fost prea bun si pentru public si pentru critica si pentru magnatul de presa pentru a putea fi digerat. Totusi Kane nu era o copie exacta a lui Hearst. Se doveste in final ca Welles a reusit nu doar sa descrie un personaj oarecare ci sa extraga trasaturi general umane

Codul lui ...cum se zice sarlatan in engleza ?

Imi pare rau pentru admiratorii lui Dan Brown si cei ai cartii "Codul lui Da Vinci", dar , nu poti lua de bun ceea ce scrie in acea carte, daca ai ceva cunostinte de baza in domeniul istoriei. Problema principala nu este controversa "Codul..." contra crestinismului oficial , ci nepotrivirea , ca sa ma exprim elegent dintre carte si orice adevar istoric.

Gravitatea maxima o da TRUCUL lui Brown, care are un discurs dublu: "strans cu usa" de istorici, declara ca cartea este de fictiune, pentru ca nu poate sustine cele scrise; in momentul in care nu vorbeste cu specialisti , ci cu marele public sau cu presa, declara ca o parte este fictiune , dar mare parte este adevarat.

De ce face acest lucru ? Parerea mea: daca , aceeasi carte, fara nici o litera schimbata era prezentata ca fictiune pura, asa cum este, castigurile autorului erau de o suta de ori mai mici.

Cateva amanunte pentru cei care nu citesc istorie , dar inghit pe nemestecate toate romanele la moda:

- Iisus nu este de fapt personaj istoric; NU EXISTA DECAT O SINGURA MENTIUNE - posibil si aceasta adaugata dupa aceea, neci ne-autentica - despre el, in "Antichitati iudaice" a lui Flavius Josephus. Asa ca nu poti venii cu detalii (false) despre ceva care nu exista.

- Iisus este centrul unei religii, nu o parte din istoria oficiala; nu poti sa combati cu teorii pseudo-istorice o religie; sant domenii diferite; nu poate cineva sa spuna "va spun eu adevarul". Adevarul despre ce ? , doar am mentionat mai sus ca nu este un personaj despre care sa existe informatii in istorie. Ce vrea sa spuna Brown , ca el singur a gasit de un milion de ori mai multe informatii decat toti istoricii din toate timpurile ? Ar insemna nu ca este cel mai bun scriitor, ci cel mai bun istoric al tuturor timpurilor. Este ???

- Teoriile prezantate despre evangheliile gnostice sant false, si oricum era vorba despre o secta mai tarzie; acum ce facem ? Ridicam in slavi niste sectanti, pentru ca sant din secolele trecute ?

- Numarul mare de teorii istorice false prezentate drept adevarate, presupune o premeditare

- Cartea este o repetarea a temei altei carti, cu alti autori din 1982;

- "The Priory of Sion" a fost o farsa, recunoscuta de autorul ei ; este unul dintre falsurile cele mai clare prezente in carte.

MAI EXISTA O PROBLEMA: de ce a avut succes ? Pentru ca publicul avea mai multe slabiciuni:

- ignoranta (domeniul istoric: daca tot nu stiu nimic, n-am citit nimic , de ce il cred pe primul venit ?)

- in domeniul religios: ce fel de om este acela care prefera ca modelul ideal al umanitatii sa nu existe si ca cel mai de seama spirit sa aibe defectele unui simplu om. Pai, daca modele nu exista, ne facem de cap linistiti , avem scuze pentru orice si ne mai simtim si bine in pielea noastra, orice am face. Cine vrea , poate sa-si ia ca idol si personajul George din "Seinfeld", asta nu insemna ca altii nu pot mai mult.

Vasili Shukshin: Calina Rosie

"Vasili's widow Lidia Fedoseyeva-Shukshina recollects: "Once I and our daughters visited my husband in the hospital, and he met us with tears in his eyes. I ask him: "What's happened?" and he gives me a notebook "Here. I've written. But not now. Afterwards, at home." I wept while reading it. The telephone rang. I took the receiver but couldn't speak because of tears. He asks faintly: "Well, shall we film it?"
That was the script of Kalina Krasnaya. "

.

Intr-o epoca in care cinematografia rusa/sovietica era in cei mai buni ani, cand existau multi foarte buni actori si foarte buni regizori, Vasili Shukshin reusea sa fie mai ingenios, mai original si mai talentat decat ei....

Profesorul meu de germana liceu (destul de priceput in domeniu) il considera un film bun, de nota 8; cinematografia rusa avand insa altele si mai valoroase. Daca ar fi sa-i dau eu o nota de la 1 la 10 , i-as da ... 200. De fiecare data cand il revad , imi place si mai mult.

Este de necrezut cum poate Shukshin , prin mijloace "simple", sa faca un film dupa parerea mea spectaculos: este un spectacol al sufletului si mintii omului , al vietii. (De altfel un alt film al sau se numeste simplu "De-ale vietii").

Mult mai palpitant decat orice science-fiction cu roboti care isi schimba forma este acest film despre drumul unui om care se schimba in interior.

Filmul incepe cu o scena stranie : o frumoasa , duioasa si melancolica, melodie populara ruseasca este cantata de un cor pentru un public format din puscariasi. Simbolurile sovietice din fundal par niste glume nepotrivite.

.

O zi mare..pentru un om salbaticit

Un detinut recidivist este eliberat. Pentru el, om salbaticit in faradelegi, este o zi mare: e liber. Liber, liber, dar la ce e buna libertatea aceasta ?

Omul nostru are si el mai multe fete: se opreste pe un drum in padure se duce intai sa imbratiseze niste mesteceni.
Apoi... gandul lui cel mare e sa organizeze o petrecere , o mare petrecere a libertatii. Si o face ; dupa chipul si asemnarea lui din acel moment : o sarbatoare aranjata de un ospatar, cu bautura , mancare din belsug si meseni de ocazie.

O petrecere dupa chipul si asemanarea sa...

Din... fericire pentru el petrecerea aceasta nu e ce astepta de la viata. Isi va gasi un loc al lui , intr-un sat, o nevasta, o slujba de tractorist pina cand viata cea veche il prinde din urma si se darama peste el.

Adevar si disperare

De ce poate fi un om disperat: pentru ca isi vede batrana mama, dar nu-i poate spune ca e el , fiul plecat demult. Mama e in varsta, micuta, amarata, ridata, dar ea ti-a dat viata si cu viata aceasta, cu ce ai trait pana acum, trebuie sa apari inaintea ei. In fata ei , ca si in fata lui Dumnezeu nu poti sa ascunzi cine ai fost si cine esti.

Washigton: In spatele usilor inchise

Bazat pe cartea "The Company" a lui John Ehrlichman (fost consilier al presedintelui Nixon si personaj cheie in afacerea "Watergate") filmul , mult mai mult decat cartea, se desprnide din simpla istorisire a afacerii Watergate si a rolului jucat de Nixon , reusind sa creioneze cu forta sintetica jocurile politicienilor din toate timpurile, setea lor de putere si abilitatea lor de a calca orice lege si orice regula.

Este , in opinia mea, cel mai bun serial american.

Filmul contine mai multe scene fabuloase, fiind un adevarat spectacol de actorie, regie si scenariu. O sa incerc sa amintesc cateva dintre ele.

.

Intalnirea cu presa

Un consilier etuziast si naiv al lui Nixon, ii propune acestuia si mainii lui drepte (Robert Vaughn) o idee excelenta , dupa el: sa imbunatateasca imaginea presedintelui printr-o conferinta de presa saptamanala. Cei doi, care nu mai stiau ce sa mai inventeze ca sa bage pumnul in gura presei l-au privit ca doi spargatori de banci carora li se propune o intalnire cu politia.

Scrisorile de solidaritate

In plina perioada de mari manifestatii de contenstare a politicii oficiale, "majoritatea tacuta" era in opinia lui Nixon e partea sa. Si cum se poate afla totusi ce gandeste aceasta majoritate? Tot un consilier entuziast a fost cu ideea: din toata tara , mii de scrisori de sprijin vor veni catre Casa Alba. Zis si facut: dupa ce a mobilizat oamenii din teritoriu, a reusit sa adune cativa saci cu scrisori pe care ii arata unui om de incredere al presedintelui. "Doar atatea ? Sa fie toata camera asta plina. Si ai grija sa fie si de la expeditori diferiti" (citat aproximativ). Asta imi amiteste de sarcina marelui Inca de a umple o sala cu aur pentru conchistadorii spanioli.

1 milion cash

1 milion de dolari cash era o suma mare la inceputul anilor 70. Nixon-Monckton era cunocut ca un dur , juca tare cu oricine. Ei bine, intr-o zi un om de afaceri oarecare se prezinta la seful de campanie si spune ca vrea sa faca o donatie, dar fie primit de presedinte personal. Seful de campanie accepta initial doar sa ia banii, dar cand vede cu ochii lui in servieta 1 milion cash, il introduce la presedinte. Acolo , surpriza ! Domnul presedinte , numai miere si lapte, accepta tot , inclusiv milionul. Cat costa un presedinte ?

Re-re-alegerea

Intr-o buna zi, presedintele isi cheama seful de campanie si il intreaba cum stau cu sondajele. Stam bine , o sa castigam sigur in majoritatea statelor si cu un avantaj mare. "Asta zici tu ca e bine? Vreau sa castigam in toate statele". "Da, domnule presedinte, o sa facem totul". "Si la urmatoarele alegeri ce o sa facem ?". "Nu v-am zis? Castigam." "Nu la acestea, la urmatoarele." "Pai, noi ne-am dori, dar dupa cum stiti, Constitutia nu permite decat doua mandate". "Da, stiu. Dar poate se poate face ceva. Te rog , gandeste-te, trebuie sa existe o cale" . "Da, mister president, ma gandesc"

Inedit

In carte (si in film), pentru numele personajelor (dealtfel usor de ghicit) Ehrlichman foloseste un mini-cod: numele sant inventate , dar pastreaza din cel original ultimele (sau ultima) doua litere: Monkton - Nixon, Curry-Kennedy, Anderson-Johnson, Tessler-Kissinger.

(Va urma...)

Ennio Morricone

Prima coloana sonora de Morricone am auzit-o la seria TV Marco Polo in anii 80. Nu stiam cine este compozitorul, dar am ramas cu acea muzica in minte.

Cel mai cunoscut si probabil cel mai bun si mai prolific compozitor de muzica de film. Pentru cei mai putini initiati, este si compozitorul seriei "La Piovra" ("Caracatita").
Premii (cateva):
- Globul de Aur (2 premii si 6 nominalizari)
- Oscar (1 premiu de onoare si 5 nominalizari)
- BAFTA (5 premii)
- Venetia (Leul de aur pentru intreaga cariera)
- Grammy (1 premiu , 3 nominalizari si includerea in Grammy Hall of Fame in 2009)
- David di Donatello (9 premii)

Inedit: Metallica foloseste melodia "The Ecstasy of Gold" ca introducere la concertele sale. In fapt acesta apartinei coloanei sonore a westernului lui Sergio Leone "The Good, the Bad and the Ugly". Intersant este ca scena din film in care apare acesta muzica este una din cele mai importante reusite regizorale din istorie. Cand am vazut-o , la prima vizionare a filmului, pur si simplu nu mi-a venit sa cred.

Inedit: Din cate stiu a colaborat cu Gheorghe Zamfir pentru "Once upon a time in America". De altfel Zamfir a re-interpretat muzica la cererea lui Trantino in "Kill Bill".
http://www.youtube.com/watch?v=tetTRIGjnJs


Joan Baez - Ballad of Sacco & Vanzetti
http://www.youtube.com/watch?v=6P_JbAtKWUs&feature=related

Marco Polo (serie tv)
http://www.youtube.com/watch?v=ex96ENF3s4I
http://www.youtube.com/watch?v=LVQc8FUik6U&feature=related

The Mission
http://www.youtube.com/watch?v=RnwZoIHrfAY&NR=1

Chi Mai
http://www.youtube.com/watch?v=b-CRONA_XUI&feature=related

The Sicilian Clan
http://www.youtube.com/watch?v=l7c3qlPzag4&feature=related

La Piovra
http://www.youtube.com/watch?v=Jn2yr6zlK4Y
http://www.youtube.com/watch?v=wLRT8kLAljs&NR=1

Soundtracks
http://www.youtube.com/watch?v=ozMfW0xZ5rg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ma1e9mifjGY&feature=related

Le Professionnel-Le Vent, Le Cri
http://www.youtube.com/watch?v=b4Q0ERVCxro&feature=related

The Good, The Bad and the Ugly - Duel
http://www.youtube.com/watch?v=awskKWzjlhk&feature=related

Le Marginal
http://www.youtube.com/watch?v=zZANZE1GvUs&feature=related


(Va urma)

Secretul lui Steven Spielberg

Sa aruncam o privire peste cateva filme.

Duelul (TV - 1971)

Inainte de a aduce la viata monstrii submarini sau pe cei din Jurassic, S. "insufleteste" un altfel de monstru. Un camion imens terorizeaza un sofer de automobil , ziua in amiaza mare. Soferul camionului nu apare niciodata, astfel incat "personajul" negativ este insusi "truck"-ul. Dusmanul omului nu pare a fi un alt om , ci o masina infernala.

Falci (1975)

Prima mare lovitura data de cineast. In rechinul ucigas unii cred mai mult , altii mai putin. In final , nici primilor nu le vina sa creada ce vad cu ochii lor...

Close Encounters of the Third Kind (1977)

"Intalnire de gradul trei": cealalta fata a lui Spielberg, apare imediat dupa fiorosul "Falci". Ceea ce ar trebui sa ne sperie , intalnirea cu lumile extraterestre , poate avea o fateta nebanuita: frumusetea.

1941 (1979)

La aproape 40 de ani de la Pearl Harbor, se poate face o comedie detasata despre temerile acelor vremuri si despre vulnerabilitatea emotionala a marii tari pazita de doua oceane de eventualii inamici (aici japonezii). Din pacate in 2001 n-a mai fost de ras , dar aceasta vulnerabilitate s-a confirmat. Filmul , cu un inegalabil John Belushi (disparut prematur, fratele mai taletat al lui James Belushi), a fost mult sub-apreciat, "underrated" cum zic americanii. Probabil pentru ca ironia era indreaptatita si greu de suportat.

Raiders of the Lost Ark (1981)

Primul din seria de foarte mare succes la public Indiana Jones. Daca ma gandesc bine, e greu sa-mi amintesc povestea (nu ideea principala) spusa in fiecare din aceste filme. Pe de alta parte succesiunea scenelor pline de tensiune se face fara nici o pauza, incarcand spectatorul cu adrenalina pe toata durata filmului.

E.T.: The Extra-Terrestrial (1982)

Marea lovitura a lui Spielberg si concurentul de pe locul doi la Oscarurile din 1983 a lui "Gandhi". O alta intalnire de gradul trei, de data aceasta mult mai personala. Gazda pe Pamant a unui extraterestru fragil este un pusti de cativa anisori. Micul , "uratelul" si simpaticul E.T. este cel mai de success extraterestru la box-office inaintea "Allien-ilor" si altor monstrii.

Empire of the Sun (1987)

Razboiul este vazut prin ochii unui copil. Avionul lui de jucarie gaseste cerul ocupat de avioane adevarate.

Hook (1991)

Lumea s-a intors pe dos: Peter Pan a imbatranit , iar groaznicul capitan Hook poate cucerii inimile a doi copii.

Jurassic Park (1993)

Visul oricarui cineast: sa poata crea orice lume posibila sau imposibila in fata aparatului de filmat. Incercari asemanatoare au mai fost : de la "Godzilla" la "King Kong". Spielberg insa nu vrea sa aduca un animal urias in prim plan , el vrea sa aduca o lume intreaga, o lume pierduta de mult. Relizarile tehnice , deosebite pentru aceea vreme , sant totusi inegale pe parcursul filmului.

Schindler's List (1993)

Spielberg a dat rasol in montarea si realizarea "Jurassic Park"-ului cu un scop nobil: in acelasi an a realizat "Lista lui Schindler". Santem martorii unui lucru imposibil: in plin razboi , in mijlocul celor mai mari grozavii, exista o "lista alba", lista celor care sant salvati. Un singur defect are filmul pentru a nu fi o capodopera: daca la montaj s-ar fi folosit numai 75% din pelicula pentru a da un ritm mai alert anumitor parti, am fi avut un film mult mai reusit.

Saving Private Ryan (1998)

Unul din cele mai reusite , tehnic si regizoral, filme despre al doilea razboi mondial. Memorabila raman scenele dedicate debarcarii pe plajele din Normandia.

Artificial Intelligence: AI (2001)

Inteligenta artificiala este o idee ... foarte veche. Pygmalion din Metamorfozele lui Ovidiu reuseste sa insufleteasca cu ajutorul zeilor o sculptura. Nici macar creatura-copil nu e o idee noua. Mai intai a fost Pinocchio. Toate aceste povesti au prins.

War of the Worlds (2005)

Cu toate ca imi placea povestea lui Wells , filmul nu m-a atras cu toate ca din punctul ideii pe care vreau sa o prezint aici , este bine realizat.

Ce au in comun toate aceste filme ? Care este secretul lui Steven Spielberg ?

Micul secret: Acest "truc" este folosit in cateva din filmele lui de aventuri. Daca intr-un thriller obisnuit momentele tensionate sant cateva pe toata durata filmului , in filmele din seria "Iindiana Jones" , de pilda , sant o succesiune neintrerupta de astfel de scene.

Marele secret: Spielberg nu spune o poveste cu toate elementele ei, nu construieste un puzzle din povestile separate ale diverselor personaje ; el descrie o experienta personala a cuiva, un fel de "tunel", facandu-ne sa vedem prin ochii acestuia. Practic nu ne spune toata povestea, ci doar o parte din ea , dar o parte pe care putem sa o traim odata cu personajul.

In "Duelul" nu ni se dezvaluie niciodata soferul hartuitor, privim cu groaza doar la camionul fantoma impreuna cu personajul principal

In "War of the worlds": nu vedem DECAT ce vede si personajul interpretat de Tom Cruise.

In "Indiana Jones", santem mereu alaturi de profesorul aventurier, nu ni se prezinta nici o scena care in care acesta sa lipseasca.

In "Jurassic Park", intram in lumea saurienilor odata cu micul grup de turisti , si le urmarim aventura fara a ne desparti de eii.

In "Saving Private Ryan" santem ochii si urechile celor din micul detasament pornit in cautarea lui Ryan si atat.

In "Falci" il insotim mereu pe Roy Scheider.

In "AI - inteligenta artificiala", nu robotelul este personajul , ci restul lumii privita prin ochii acestui copil-cyborg.

"Intalnire de gradul trei", nu ne prezinta de fapt intalnirea cu necunoscutii "aliens", ci doar trairile personajelor in drumul catre contact.

Un alt mare maestru al filmului s-a mai "jucat" as cu sentimentele si senzatiile spectatorilor: Alfred Hitchckock. Intrebat de Francois Truffaut daca in "Notorious" a pus special o lumina pe cana cu lapte (probabil otrava) dusa de Cary Grant, Hitchckock raspunde cu seninatate : "Nu am pus lumina pe lapte, am pus-o IN lapte".

Ca o dovada suprema de maiestrie , in raport cu inantasii si urmasii sai din domeniu, domnul Alfred H. si-a permis sa faca un film intreg ("The Rope") fara nici o taietura de montaj: nu exista nici o intrerupere de la inceput pina la final. Pentru ca , asa cum pretindea unul din personajele filmului , oamenilor inteligenti le este permis orice. (Bineinteles ca nu e asa, era doar un "tribute" adus maestrului).

(Va urma)

Do we have plans to invade the Middle East?

Do we have plans to invade the Middle East?

Film: "Three Days of the Condor" (1975)

Regie: Sydney Pollack

Rol principal: Robert Redford

In 2003 a avut loc un binecunoscut incident in Orientul Mijlociu...

Scena finala din film: o discutie intre un analist al agentiei , Turner (Robert Redford), care descoperise din intamplare anumite informatii secrete si directorul adjunct al agentiei , Higgins (Cliff Robertson).

http://www.youtube.com/watch?v=GtTSOSVzYHg

Turner: Do we have plans to invade the Middle East?
Higgins: Are you crazy?
Turner: Am I?
Higgins: Look, Turner…
Turner: Do we have plans?
Higgins: No. Absolutely not. We have games. That's all. We play games. What if? How many men? What would it take? Is there a cheaper way to destabilize a regime? That's what we're paid to do.
Turner: So Atwood just took the games too seriously. He was really going to do it, wasn't he?
Higgins: A renegade operation. Atwood knew 54/12 would never authorize it, not with the heat on the company.
Turner: What if there hadn't been any heat? Suppose I hadn't stumbled on their plan?
Higgins: Different ballgame. Fact is, there was nothing wrong with the plan. Oh, the plan was alright, the plan would've worked.
Turner: Boy, what is it with you people? You think not getting caught in a lie is the same thing as telling the truth?
Higgins: No. It's simple economics. Today it's oil, right? In ten or fifteen years, food. Plutonium. And maybe even sooner. Now, what do you think the people are gonna want us to do then?
Turner: Ask Them. 

Not now — then! Ask 'em when they're running out.

Higgins: Not now — then! Ask 'em when they're running out. Ask 'em when there's no heat in their homes and they're cold. Ask 'em when their engines stop. Ask 'em when people who have never known hunger start going hungry. You wanna know something? They won't want us to ask 'em. They'll just want us to get it for 'em!
Turner: Boy, have you found a home. There were seven people killed, Higgins.
Higgins: The company didn't order it.
Turner: Atwood did. Atwood did. And who the hell is Atwood? He's you. He's all you guys. Seven people killed, and you play fucking games!
Higgins: Right. And the other side does, too. That's why we can't let you stay outside.

[Turner and Higgins stop in front of The New York Times.]

Turner: They've got all of it.
Higgins: What? What did you do?

I told 'em a story. You play games; I told 'em a story.

Turner: I told 'em a story. You play games; I told 'em a story.
Higgins: Oh, you… you poor, dumb son of a bitch. You've done more damage than you know.
Turner: I hope so.

Higgins: You're about to be a very lonely man. It didn't have to end this way.

Turner: Of course it did.

… but how far if they don't print it?

Higgins: Hey Turner! How do you know they'll print it? You can take a walk… but how far if they don't print it?

 

Turner: They'll print it.
Higgins: How do you know?

The Duellists

Daca exista un film care merita vazut numai la cinematograf acesta este "Duelistii" , realizat de Ridley Scott in 1977. Am vazut acest film pe ecran mare apoi dupa mai multi ani , la televizor. Impactul imaginilor este de o mie se ori mai puternic in sala de cinema.

Ridley Scott este cunoscut de public pentru "Alien" (1979), "Gladiator" (2000), "Black Hawk Down" (2001) . Realizarile lui de exceptie sunt insa : "Duelistii" , "Blade Runner" (1982) si "1492: Conquest of Paradise" (1992). Intre multe calitati in arta regizorala, el este in primul rand MARELE MAESTRU al imaginilor. Primul lui film (debut) pe marele ecran , dupa 12 ani de televiziune, "Duelistii" este si cel mai reusit in acest sens.

Harvey Keitel face aici poate cel mai bun rol al sau jucand un ofiter obsedat de onoare si dueluri. La prima vedere filmul zugraveste epoca zbuciumata a razboaielor napoleonene care au insangerat Europa. In fapt ofiterul cel rau (Keitel) este imaginea lui Napoleon insusi: duelurile lui fara sfarsit sant aidoma sirulului nentrerupt de batalii care au lasat Franta si alte tari fara generatii intregi.

Pe marele ecran imaginea si contrastul culorilor sant socante. La televizor sau in poze nu se observa mare lucru.

Grozaviile razboiului (aici campania din 1812 din Rusia) sant redate cu mare forta si plasticitate.

Ridley Scott a proiectat filmul si fiecare cadru important mai intai pe hartie. Fiecare schita a prins apoi viata. Pe Feraud (ofiterul jucat de Keitel) il deseneaza ca pe Napoleon cu celebrul lui bicorn purtat invers.


Natura "conspira" impreuna cu regizorul in realizarea unor imagini extraordinare.

Z

"Also the military regime banned:

Long hair, Mini-skirts
Sophocles, Tolstoy
Mark Twain (partially)
Euripides
Russian-style toasts
Aragon, Trotsky
Strikes
Freedom to unionize
Lurçat …!!???!!
Aeschylus, Aristophanes
Ionesco, Sartre
The Beatles, Edward Albee, Harold Pinter
Writing that Socrates was homosexual
The Bar Association
Learning Russian
Learning Bulgarian
Freedom of the press
The New International Encyclopedia
Sociology
Beckett
Dostoevsky, Chekhov
Gorky (and all the Russians)
Who’s Who
Modern music
Pop music (M. Theodorakis)
New math
Peace Movements

…and the letter Z, which means "HE IS ALIVE" in ancient Greek"

http://www.youtube.com/watch?v=PBPBbOLY0v8&feature=related

In 1967 in urma unei lovituri de stat militare, s-a instaurat in Grecia "Regimul Coloneilor". Scopul loviturii a fost sa mentiona iin tara o orientare radicala de dreapta si sa impiedice ajungerea fortleor de stanga la putere. Regimul a durat 7 ani si s-a caracterizat prin inabusirea democratiei in viata politica si sociala asa cum mai sus o descrie un extras din finalul filmului.

Filmul, realizat la scurt timp dupa lovitura de stat , in regia lui Costa Gavras, prezinta evenimente din avampremiera loviturii de stat legate de asasinarea omului politic grec Gregoris Lambrakis. Acesta milita pentru idei "periculoase": pace, dezarmare si retragerea Greciei din NATO.

http://www.youtube.com/watch?v=1NPJ9sPbH18&feature=related (imagini documentar la final)

Rolul lui este interpretat de Yves Montand. In alte roluri: Jean Louis Trintignant (magistratul care examineaza asasinatul) , Jacques Perrin (un jurnalist), Irena Papas (sotia deputatului). Muzica este compusa de Mikis Theodorakis. Montand s-a potrivit excelent pentru rol, semanand cu personajul original: inalt, sarmant, atletic si ,nu in ultimul rand , a fost si el un om cu vederi de stanga.

Theodorakis nu a putut dirija pentru film propria muzica , pentru ca avea in acea perioada domiciliu fortat , dupa ce anterior fusese arestat.

Filmul a fost realizat cu bani francezi in Algeria. Bineinteles ca in Grecia nu se putea , in Franta era prea scump , in Italia au fost refuzati. Jacque Perrin a venit cu ideea sa se incerce in Algeria. Asa ca Algeria s-a ales in final cu un Oscar si un Glob de Aur pentru cel mai bun film strain.

"Nom, prénom, profession !" [...] "Vous étés inculpe des homicide volontaire avec préméditation" - magistratul ii aresteaza pe militarii si potentatii implicati in crima, desi este constient ca vor scapa , pentru ca statul nu functioneaza corect si chiar vinovatii au puterea. Cel putin pe moment acestia sant uimiti, indignati si speriati. Gesturile lor devin ridicole si hilare in momentul cand panica pune stapinire pe ei.

http://www.youtube.com/watch?v=7h0Pst_uBMs&feature=related

In viata reala, acest procuror , Christos Sartzetakis , a fost arestat si torturat de regimul militar. Mai tarziu , dupa revenirea democratiei, a fost ales in 1982 presenditele Curtii Supreme de Justitie. Intre 1985-1990 a fost presedintele Greciei. Sartzetakis nu a fost simpatizant al stangii niciodata, a fost chiar un om cu puternice convingeri de dreapta. Investigatia asasinatului a facut-o corect pur si simplu din profesionalism si simt al dreptatii.

Premii:

• 1969 Cannes Film Festival: Cel mai bun actor, Jean-Louis Trintignant; Premiul juriului, Costa-Gavras, Unanimously.
• 1969 New York Film Critics Circle Awards: NYFCC Award, Cel mai bun regizor, Costa-Gavras; Cel mai bun film;
• 1970 Academy Awards: Oscar, Cel mai bun montaj, Françoise Bonnot; Cel mai bun film strain, Algeria;
• 1970 Golden Globes: Globul de aur, Cel mai bun film strain, Algeria; .
• 1970 British Academy of Film and Television Arts: Anthony Asquith Award for Film Music, Mikis Theodorakis;
• 1970 National Society of Film Critics Awards, USA: NSFC Award ,Cel mai bun film;

(Va Urma)

Stanley Kubrick

Lumea il cunoaste pe Stanley Kubrick pentru "Spartacus". Este o realizare hollywood-iana oarecum tipica (vezi si "Ben Hur" sau "Cleopatra"). Filmul nu e rau, dar nu e nici pe departe cel mai interesant realizat de Kubrick. Mai degraba este in coada listei

Filmografie selectiva:

Full Metal Jacket (1987)
Barry Lyndon (1975)
A Clockwork Orange (1971)
2001: A Space Odyssey (1968)
Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964)
Lolita (1962)
Spartacus (1960)
Paths of Glory (1957)

Paths of Glory (1957)

Filmul cel mai cunoscut al lui Kubrick este "2001.."; filmul meu preferat este insa "Cararile gloriei". Razboiul din film este condus de ofiteri superiori care nu au solutii reale pentru lupta. Singura lor "solutie" este sa-si foloseasca autoritatea si sa iroseasca resursele in van. Si cand aceste resurse sant oameni...

Cel care te ucide este adversarul sau superiorul tau?

2001: A Space Odyssey

Dunarea albastra, sau valsand in spatiu:
http://www.youtube.com/watch?v=q3oHmVhviO8&annotation_id=annotation_798020&feature=iv

Pentru acest film au "complotat" Stanley Kubrick si Arthur C. Clarke. Rezultatul ? Ganditi-va ca ati face un film istoric alaturi de Shakespeare. Nu stiu ce sa laud mai inainte la acest film. Scenariul, regia, imaginea , muzica ?

Dr. Strangelove

Omenirea trecuse la inceputul anilor 60 la un pas de inceperea unui conflict nuclear ("Criza rachetelor"). Filmul pare o sarja satirica la adresa acestor evenimente. Est insa mai mult decat atat. Am vazut in cateva filme documentare detalii prezente in acest film. Coincidenta exacta intre film si realitate iti da fiori.

Unu: la intrarea intr-o baza militara nucleara era pusa o placa cu inscrptia: "Noi luptam pentru pace".

Doi: in acei ani , in realitate , sovieticii studiau serios mai multe alternative de raspuns rapid nimicitor (pentru tot globul) in cazul in care ar fi fost atacati. "Dooms Day Machine" era pe masa lor de lucru.

Trei: Aceste alternative gasite de "savantii" lor , i-au ingrozit pina si pe militari.

Remarcabili in acest film sant: Peter Sellers (interpretand trei roluri diferite !) si George C. Scott.