Filmul lipsa - Viata lui JFK

Despre John Fitzgerald Kennedy s-au facut multe filme si probabil se vor mai face. Sunt doua mari categorii: cele despre viata sa si cele despre moartea sa. Cateva filme foarte bune s-au facut legat de acest subiect: Executive Action (1973-David Miller), JFK (1991-Oliver Stone) , deasemenea altele doar inspirate. Cele despre viata lui au fost insa foarte sterse, retinand numai aspectele de tabloid - subiectele legate de sotie si amante.

Ce nu s-a facut, cu adevarat, este un film despre viata sa, mai precis asupra ceea ce conteaza din aceasta. Faptul cel mai putin important este acela ca a demarat programul Apollo (http://er.jsc.nasa.gov/seh/ricetalk.htm).

"We choose to go to the moon. We choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win, and the others, too. "

La fel, gestionarea crizei rachetelor, din  1962, nu  a fost nici ea cea mai importanta contributie a acestui presedinte. Importante au fost cele din domeniul drepturilor civile si cele din viziunea asupra pacii si relatiilor  dintre tari.

Si-a mai permis vreun presedinte american sau de alta natie sa spuna asa ceva, in conditiile in care razboiale mai mari sau mai mici, mai reci sau mai calde ascund o gramada de interese?

“What kind of peace do we seek? Not a Pax Americana enforced on the world by American weapons of war. Not the peace of the grave or the security of the slave. I am talking about genuine peace, the kind of peace that makes life on earth worth living, the kind that enables men and nations to grow and to hope and to build a better life for their children–not merely peace for Americans but peace for all men and women–not merely peace in our time but peace for all time.” 

“Too many of us think [peace] is impossible. Too many think it unreal. But that is a dangerous, defeatist belief. It leads to the conclusion that war is inevitable–that mankind is doomed–that we are gripped by forces we cannot control. We need not accept that view. Our problems are manmade–therefore, they can be solved by man. And man can be as big as he wants. No problem of human destiny is beyond human beings. Man’s reason and spirit have often solved the seemingly unsolvable–and we believe they can do it again.”

"Genuine peace", "peace for all time" ... ce profit sa scoti din asta? In plus, cum ar fi posibil?
JFK a avut un raspuns : "And man can be as big as he wants. No problem of human destiny is beyond human beings"

A mai trait 5 luni dupa acest discurs. Acum 50 de ani.

(Un exemplu de efect al acestei pozitii ... conducerea Romaniei de atunci a transmis conducerii SUA ca nu se v-a implica in nici un conflict initiat sau provocat de Uniunea Sovietica)

De ce (NU) imi place MASH?

Cui nu-i place Radar (Gary Burghoff) sau "Captain Pierce" (Alan Alda)?

Cele de mai jos sunt valabile si pentru film si pentru serial. Serialul e mai cunoscut, asa ca puteti sa-l luati ca referinta. 

Imi place MASH! 

Cui nu-i place Radar (Gary Burghoff) sau "Captain Pierce" (Alan Alda)? Nu atat ca joc cat ca exemplare nobile ale umanitatii. Intr-o situatie ingrozitoare, in razboi, exista si personaje absolut pozitive: doctorii si tot personalul spitalelor. Sunt mandru, de exemplu, ca un strabunic al meu care a cazut in 1916 era sanitar. Si ca nasul meu a fost chirurg in al doilea razboi mondial.

Mai mult decat atat, tot dialogul serialului este incantator, plin de umannitate (ma repet, dar merita) si caldura sufleteasca. Cei care fac exceptie de la asta sunt permanenti luati peste picior.

NU imi place MASH! 

De ce? E simplu. Tocmai pentru ca este un film incantator despre un razboi ingrozitor. Ca sa nu fiu partinitor, ma raportez la o pozitie care ar trebui sa fie echilibrata - un documentar american de pe Discovery - si nu la cine stie ce lucrari extremiste sau obscure.

Razboiul din Vietnam a fost intr-un fel prezentat "in direct". Mass-media era pe faza si a prezentat publicului american si mondial "mersul razboiului". Opinia publica a putut afla, a putut apoi reactiona si apoi influenta politicul. Cel din Koreea, a fost mai putin cunoscut "acasa", cu toate ca a mers mult mai departe, a facut mult multe victime pe unitatea de de timp decat celalalt. De fapt cel din Vietnam nu a escaladat mai mult pentru ca se stia urmarea: la fel ca in Koreea se puteau implica direct chinezii si rusii, iar mai departe ... o alta escaladare era groaznica.

Un film frumos despre un razboi ingrozitor. Chiar daca presupunem ca toate personajele ar fi existat cu adevarat, din pacate, acest frumos film "cosmetizeaza" fara sa vrea una din cele mai mari grozavii din acel secol (XX).

12 Angry Men (4) - Cum judecam? - Gresit!

"Jurat" sau "Furios"?

De ce furiosi?

Aici era vorba de ai judeca pe altii. Fiecare avem o "furie", o problema sau o preocupare personala. Aceasta ne impiedica pana la urma sa fim buni "jurati". Ce presupune a fi jurat, pana la urma? Sa-ti iei un timp, sa discuti cu altii si abia apoi sa judeci.

Film?

Povestea din "12 Angry Men" este mai mult decat un scenariu. Ii judecam pe altii zi de zi, ora de ora. Fara sa vrem suntem "investiti" cu functia de jurati in orice moment, pentru ca judecata noastra asupra altora are consecinte. Intrebarea este: suntem cu adevarat jurati sau doar niste oameni furiosi?

"Cognitive bias"

"Cognitive biases are tendencies to think in certain ways. Cognitive biases can lead to systematic deviations from a standard of rationality or good judgment, and are often studied in psychology and behavioral economics." (Wikipedia - List of cognitive biases)

In fapt judecata noastra este afectata permanent si manifesta aceste "cognitive bias". Cauzele sunt diverse. Iata cateva prezentate in film: nu vrem sa "pierdem" timpul nostru si preferam "judecati sumare", suntem rasisti, suntem nepasatori, suntem timizi, suntem prea influentati de experiente personale, suntem bigoti si nu suntem neaparat prea destepti. Judecam prea mult dupa exterior ("e dragut(a)!") si prea putin dupa interior, pe care nu-l percepem si pana la urma nici nu ne intereseaza.

Ar trebui sa fim constienti de aceste probleme si in consecinta sa avem grija cum judecam.

12 Angry Men (3) - Cum judecam? - He's somebody else...

Juror 3: You're not goin' to intimidate me - I'm entitled to my opinion! (Lee J. Cobb)

Din varianta veche (cea din 1957), e mai greu sa ne deam seama de problema juratului cu numarul 3. E o realizare frumoasa, dar o parte din informatie se afla in imagine, nu in text.

Juror 3

Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

In versiunea TV din 1957, scenaristul ne face un serviciu si ne explica:

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.

In fapt acesta este un "cognitive bias" cunoscut si destul de des intalnit. Un exemplu din viata reala: unii oamenii se tem sa aiba copii si familie pentru ca nu au vazut o reusita in famila creata de parintii lor. Dar acestia era "somebody else". Se intampla si daca ne judecam pe noi insine, si daca ii judecam pe altii. Este o similitudine "mecanica" facuta intre un caz de viata si altul. Ceea ce este gresit! Statisticile au un dram de adevar in ele, dar nici de acolo nu poti deduce direct un caz particular. Cu atat mai rau este sa proiectezi un caz particular in altul. 

De ce se intampla asta? De ce acest "bias"?

Experientele personale ne marcheaza, "ne dor" si le dam o pondere mai mare decat trebuie in suma experintelor si cunostintelor noastre. "Mi s-a intamplat mie" sau cuiva apropiat. De acord, dar 1 ramane 1 chiar daca este aproape de mine.

Juror 3: "Rotten kids, you work your life out...!" ("mi s-a intamplat mie")

12 Angry Men (2) - Cum judecam? - In timp, cu grija

Juror 8 - primul care voteaza nevinovat (Henry Fonda)

Grija si Timp

"Juror 8" este primul care voteaza nevinovat si indeamna la a avea GRIJA inainte de a trimite pe cineva pe scaunul electric. Pentru asta cere rabdare si studierea atenta a detaliilor. Ori asta inseamna TIMP. . De ce timp? Dupa cum spuneam, si dupa cum vedem si pe parcursul filmului, e greu sa ajungi la adevar. Orice rationament are in compozitie acest factor. Este valabil, de exemplu si pentru sahisti, si pentru masinile care joaca sah: mai mult timp de gandire sau calcul inseamna un rezultat mai bun.

Acest timp este insa rupt din timpul tau personal si acordat altuia, doar pentru a judeca cum trebuie. Suntem dispusi sa facem asta?

Juror 7 - un om care nu vrea sa piarda timpul "judecand"

Il avem pe juratul numarul 7, imaginea multora dintre noi. El nu este dispus sa dea timpul lui pe o "judecata", Nu vrea in fapt sa piarda timpul judecand, atunci cand judeca.

12 Angry Men (1) - Modernitate?

Jocul lui Lee J. Cobb este "modern" pentru orice epoca

Film TV, piesa, film, mai multe si filme si apoi iar film TV.  "12 Angry Men", scris de Reginald Rose a avut o "cariera" intersanta. Nu am vazut inca "12", ecranizarea de Mihalkov, asa ca o sa vorbesc doar de variantele din 1957 (cinema) si 1997 (tv). Amadoua beneficiaza de o distributie de exceptie. Amintesc doar de Henry Fonda (cel din 57, regizat de Sidney Lumet) , Jack Lemmon si George C. Scott (cel din 97, regizat de William Friedkin).

"Modernitatea"

Cronica de pe wikipedia spune asa despre versiunea din 1997 "Modernizations include a prohibition on smoking in the jury room, the changing of references to income and pop culture figures, more dialogue relating to race, and occasional profanity."  La fel, tot aici ar intra "the judge is a woman and four of the jurors are black".

Ce puteam insa spune despre modernitatea celor doua versiuni in dimensiunea artistica? Comparatia poate nu este dreapta, dar exista un factor de echilibru - filmul din 97 este cu 40 de ani mai tanar, dar pe de alta parte un film tv poate fi mai vitregit din punct de vedere al bugetului.

Din punctul de vedere al miscarii camerei si al montajului, versiunea din 57 sta si azi "in picioare". Cea noua, din pacate, da mai mult impresia unei piese de teatru filmate cu camere fixe.

O scena cheie (la care o a revin cu alt subiect) este cea a deznodamantului. Aici diferenta se poate vedea si in script/scenariu. Varianta cea nou are ceva text in plus, e mai "explicativa", mai "pre-digerata".

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.

Iata si varianta filmului "vechi". In loc de text, totul este in interpretare.

Juror 3

Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

Avantajul textului mai lung: pentru privitorul mai putin ager se ofera ideile negru pe alb, pe "hartie". Filmul este prin definitie o arta care trebuie sa comunice dincolo de text. Asta nu reuseste sa faca decat cel vechi, al lui Sidney Lumet, fiind totodata mai "modern" decat urmasul sau.

Asa (!) ar trebui sa fie filmele: idei interesante, comunicate cu mijloace subtile. Intreabarea ar fi: tu spectatorule, pricepi ceva din aceste filme?

Filmul lipsa - Civilized people (Cehov)

To my mind, civilized people ought to satisfy the following conditions:
1. They respect the individual and are therefore always indulgent, gentle, polite and compliant. They do not throw a tantrum over a hammer or a lost eraser. When they move in with somebody, they do not act as if they were doing him a favor, and when they move out, they do not say, "How can anyone live with you!" They excuse noise and cold and overdone meat and witticisms and the presence of others in their homes.
2. Their compassion extends beyond beggars and cats. They are hurt even by things the naked eye can't see. If for instance, Pyotr knows that his father and mother are turning gray and losing sleep over seeing their Pyotr so rarely (and seeing him drunk when he does turn up), then he rushes home to them and sends his vodka to the devil. They do not sleep nights the better to help the Polevayevs, help pay their brothers' tuition, and keep their mother decently dressed.
3. They respect the property of others and therefore pay their debts.
4. They are candid and fear lies like the plague. They do not lie even about the most trivial matters. A lie insults the listener and debases him in the liar's eyes. They don't put on airs, they behave in the street as they do at home, and they do not try to dazzle their inferiors. They know how to keep their mouths shut and they do not force uninvited confidences on people. Out of respect for the ears of others they are more often silent than not.
5. They do not belittle themselves merely to arouse sympathy. They do not play on people's heartstrings to get them to sigh and fuss over them. They do not say, "No one understands me!" or "I've squandered my talent on trifles!" because this smacks of a cheap effect and is vulgar, false and out-of-date.
6. They are not preoccupied with vain things. They are not taken in by such false jewels as friendships with celebrities, handshakes with drunken Plevako, ecstasy over the first person they happen to meet at the Salon de Varietes, popularity among the tavern crowd. They laugh when they hear, "I represent the press," a phrase befitting only Rodzeviches and Levenbergs. When they have done a penny's worth of work, they don't try to make a hundred rubles out of it, and they don't boast over being admitted to places closed to others. True talents always seek obscurity. They try to merge with the crowd and shun all ostentation. Krylov himself said that an empty barrel has more chance of being heard than a full one.
7. If they have talent, they respect it. They sacrifice comfort, women, wine and vanity to it. They are proud of their talent, and so they do not go out carousing with trade-school employees or Skvortsov's guests, realizing that their calling lies in exerting an uplifting influence on them, not in living with them. What is more, they are fastidious.
8. They cultivate their aesthetic sensibilities. They cannot stand to fall asleep fully dressed, see a slit in the wall teeming with bedbugs, breathe rotten air, walk on a spittle-laden floor or eat off a kerosene stove. They try their best to tame and ennoble their sexual instinct... What they look for in a woman is not a bed partner or horse sweat, [...] not the kind of intelligence that expresses itself in the ability to stage a fake pregnancy and tirelessly reel off lies. They—and especially the artists among them—require spontaneity, elegance, compassion, a woman who will be a mother... They don't guzzle vodka on any old occasion, nor do they go around sniffing cupboards, for they know they are not swine. They drink only when they are free, if the opportunity happens to present itself. For they require a mens sana in corpore sano.
And so on. That's how civilized people act. If you want to be civilized and not fall below the level of the milieu you belong to, it is not enough to read The Pickwick Papers and memorize a soliloquy from Faust. It is not enough to hail a cab and drive off to Yakimanka Street if all you're going to do is bolt out again a week later.
You must work at it constantly, day and night. You must never stop reading, studying in depth, exercising your will. Every hour is precious. 

Acesta este un fragment din scrisoarea tanarului Cehov (26 de ani), catre fratele lui. Asa cum parerea lui Shakespeare despre teatru o aflam in Hamlet, in "Speak the speech", tot asa putem privi aceste randuri ca pe o "Declaratie" de intentii a scriitorului rus. Cu multi ani inainte, cineva deosebit imi tot spunea "nu poti sa fii civilizat daca nu citesti clasicii, mai ales pe cei rusi si pe cei francezi; te ajuta sa te formezi".

Intr-adevar, acesti clasici: Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Cehov si altii respira civilizatie. 

In afara de carti, ce face pentru noi cinematografia? Cat ne aduce din aceste suflu? Rusii au cateva filme care pastreaza "civilzatia". Ceilalti, americanii mai ales, au transformat aceste lucrari in putinele ocazii aparute. Dupa cum spuneam la "Numele Trandafirului", de multe ori decupeaza epicul, sau o parte din el si arunca tot restul.

 Filme care lipsesc...

THE GREAT WALDO PEPPER, 1975

Inchipuiti-va urmatorul "scenariu": un astronaut zboara singur, face acrobatii cu nava sa, o ingrijeste de unul singur... bineinteles nimic din toate acestea nu pot fi adevarate. Eroii astronauti, de la cei de astazi, pana la primii - Gagarin sau Neil Armstrong - nu erau decat niste rotite (importante, e adevarat) intr-un imens angrenaj si furnicar de oameni. Au fost insa vremuri cand exista asa ceva, vremea lui "The Great Waldo Pepper", vremea primelor avioane si a primilor piloti. Pentru cei din jur, ei erau niste eroi asemenea astronautilor de mai tarziu. Ei au fost insa cei adevarati... Daca ne mai amintim doar de al nostru Aurel Vlaicu, constructor si pilot. Vuia si Coanda au pilotat si ei aparatele lor (Coanda era sa si moara), dar eroul a ramas Vlaicu, pilotul.

 "Alone inside a fantasy"

“The Great Waldo Pepper is the story of a man defining himself only against his self-set challenges, a man who connects with the dream, who can make a friendship, or make love, but who never touches the crowd. He is a circus freak. He entertains everyone. But he is alone inside a fantasy. And he will live and die like that, which is both his glory and his tragedy.” ~ Roy Hill; Director

 Redford

Ceva din caracterizarea lui Waldo Pepper i se potriveste si lui Robert Redford. Deja star de cinema de cativa ani buni el face un gest "gratuit" - la 6000 de metri, sus pe aripa, apoi sus pe avion, este chiar el, Robert Redford. Dupa cum spunea intr-un interviu, erau doi oameni in America care faceau atunci acel lucru: un cascador consacrat si el. Ceea ce ii deosebeste pe cei doi - personajul si actorul - este in mod teribil in favoarea celui de-al doilea. "Nebunia" lui Waldo Pepper aveau un scop: demonstrarea adevarului - faptul ca era cel mai bun pilot. Pierduse ultima sansa de a lupta in razboi, iar acrobatiile erau singura cale de a putea incerca acest lucru. Nebunia lui Redford este insa si mai mare - el era, dupa cum spuneam, deja consacrat la timpul realizarii filmului. Mai mult de atat - facuse la acea varsta tanara - nici 40 - cateva filme foarte bune, de referinta. Ei bine, nu i-a fost indeajuns si a trebuit sa se urce si pe acel avion.

Originalul - John Ford - Midway 1942

S-au facut multe, foarte multe filme despre razboi, mai ales in Statele Unite. Au fost insa regizori care au facut film in razboi. Si mai mult decat atat ... 

In 1942, americanii descifrasera codul militar japonez; asa au putut aflat de ofensiva uriasa indreptata impotriva insulelor Midway. 

Din partea serviciului de "intellligence", "fotograf sef" era regizorul John Ford. Acesta a avut ocazia sa filmeze atacul japonez si a fost ranit in borbadamente. Din  acesta experienta, cel mai mult l-a impresionat modul in care reactionau tinerii soldati americani si acesta l-a facut sa devina increzator in soarta razboiului.

The Marines with me - I took one look at them and I said, "Well this war was won." They were kids, oh, I would say from 18 to 22, none of them were older. They were the calmest people I have ever seen. They were up there popping away with rifles [Marines at that time were armed with bolt-action M1903 .30-caliber rifles], having a swell time and none of them were alarmed. I mean the thing [a Japanese bomb] would drop through, they would laugh and say "My God that one was close." I figured then, "Well, if these kids are American kids, I mean this war is practically won."
I was really amazed, I thought that some kids, one or two would get scared, but no, they were, they were having a time of their lives. Each one of the eight claimed he had brought down a [Japanese] plane with rifle fire. They certainly fired enough at them, they had a good time. Of the 18 [Japanese bombs] dropped around the power house, one finally grazed the corner off and filled the place full of smoke and that caused these kids to start looking for me. They came in and bandaged me up and said, "Don't go near that Navy doctor, we will take care of you, this guy over here, Jones, is a swell doctor." Talking right under fire like that, it was very interesting

(http://www.history.navy.mil/faqs/faq81-8b.htm) 

Pentru documentarul rezultat, "The Battle of Midway (1942)"  a castigat si Oscarul pe acesta seciune in acel an. Probabil ar fi fost dificil sa nu il castige.

Les Miserables

Jean Valjean (Jean Gabin - Les Misérables, 1958)

Oricine a citit cartea sau a vazut una dintre ecranizari ar trebui sa-si puna intrebarea "Cine sunt mizerabilii?". Acum multi ani, dupa lectura cartii, consideram ca, intr-un fel sau altul, toate personajele principale intra in aceasta categorie. Azi, am alta optica si am restrans mult lista celor pe care ii socotesc la propriu sau figurat "mizerabili". Dar sa-i luam pe rand.

Jean Valjean

Pedepsit prea crunt pentru o vina marunta intr-o viata grea, ajunge sa fure din nou. Gestul nobil al celui care il face scapat si ii daruieste lucrurile furate (si chiar mai mult) il va schimba pentru totdeauna. De aici inainte , Jean Valjean nu va mai fi niciodata "mizerabil" .  Un personaj similar este Fantine.

Thenardier

Thenardier (Bourvil)

Un om ingrozitor, care decade in timp si mai mult. Din "hot" la figurat ajunge unul la propriu si este in stare de lucruri mult mai rele. Pana la urma este insa un om sub vremuri, unul din aceia care se "strica" odata cu necazurile. Nu este un "mizerabil", ci un amarat nenorocit si nedaruit, nici prin nastere, nici prin noroc.

Javert

Javert (Bernard Blier)

Inspectorul de politie obsedat de  meseria lui, de datoria in sensul cel mai strict si mai ingust, nu este un mizerabil. Este un suflet chinuit care nu poate gasi vietii sale un (alt) sens si un (alt) scop.

 Mizerabilii

Doi oameni fericiti...

Exista si doi oameni care par sa scape de mizeria vietii, sa evadeze intr-o continuare fericita: Cossete, careia Jean Valjean i-a modificat in mod fundamental viata si Marius, cel pe care viitorul sau socru il salveaza de la moarte pe baricadele Parisului insurectional.

Ei bine...

Acestia sunt mizerabilii!

Amandoi au fost salvati de fostul ocnas, au o viata bogata cu banii acestuia, sunt tineri si sunt fericiti. Si care este recunostinta lor? 
Il uita! Il lasa sa se stinga singur si trist.

Cameo

Regele... cameo: Alfred Hitchcock (The Birds)

"A cameo role or cameo appearance (/ˈkæmioʊ/; often shortened to just cameo) is a brief appearance or voice part of a known person in a work of the performing arts, typically unnamed or appearing as him- or herself. These roles are generally small, many of them non-speaking ones, and are commonly either appearances in a work in which they hold some special significance (such as actors from an original movie appearing in its remake), or renowned people making uncredited appearances." (Wikipedia)

 Il caut pe domnul Rodriguez

 

"Il était une fois un flic." (1971) - o comedie cu Michel Contantin si Mirelle D'Ärc. Cineva bate la usa, intreaba de dommnul Rodriguez si apoi pleaca. Alain Delon a tinut sa apara, chiar si pentru cateva secunde, in filmul prietenei sale din acea vreme, .

Un baiat ... cu pile

Un turc ...(Joe Dassin)

Actorii principali din Topkapi (1964) sunt Maximilian Schell si  Peter Ustinov. Regizor este Jules Dassin care nu gaseste ceva mai bun de facut decat sa-si proveze fiul intr-o aparitie: Joe Dassin, cunoscutul cantaret (deja consacrat la momentul filmului - nu avea nevoie de "pila" - este doar un joc).

Regele Cameo

Ultimul cameo semnat Hitchckock: Family Plot

Regele acestui gen de aparitii este Alfred Hitchckock, care tina sa apara personal, ca o emblema, in fiecare film al sau: un trecator, un om din public, un vecin de scaun... sau de coafor. O poza de ziar, o umbra. Distractia noastra favorita de cinefili era sa-l descoperim pe maestru in aceste secvente.

Hundred Years' War - De la sfarsit la origini

 Sfarsitul

Unul din personajele cele mai incredibile ale istoriei, Jeanne d'Arc, inspira si conduce armata franceza in victorii impotriva ocupantului englez. In 1429, Delfinul este incoronat la Reims drept Charles VII al Frantei. Jeanne este capturata de burgunzi, predata, judecata (la cererea englezilor) si arsa pe rug.

Film: Joan of Arc (de Luc Besson, cu Milla Jovovich  )

 Gloria engleza

Henry V

Anglia pretinde teritoriile pierdute si va obtine cateva succese majore printre care cele de la Crecy, Poitier si mai tarziu Angincourt (1415 - sub comanda lui Henry V). Arcasii englezi distrug cavalaria grea franceza in mai multe randuri.

Film: Henry V - ecranizare a piesei lui William Shakespeare. Actor si regizor: Laurence Olivier.

Drepturile normande

Becket si Henry II

La finalul domniei lui Henry II, Anglia pierde cea mai mare parte din posesiunile din Franta. Henry ajunsese sa detina jumatate din Franta: Normandie, Bretagne, Anjou, Aquitanie, Auverne, Gasconie, Toulouse. Urmasul sau va ramane numai cu Gasconie. Henry II este posibil stranepot al lui William The Conqueror, dar si primul Angevin - originar din teritoriul stapanit de normanzi in Franta, Anjou.

The Lion in Winter

Film: 

Becket  1964 - Richard Burton (Becket) si Peter O'Toole (Henry II)

The Lion in Winter 1968 - Peter O'Toole (Henry II) si Katherine Hepburn.

Eroi saxoni 

 

Prima dinastie puternica din Anglia este normanda. Majoritatea locuitorilor sunt insa anglo-saxoni sau britani. Era normal ca macar in legende sa existe eroi saxoni care se opun cuceritorilor. Un asfel de personaj este Ivanhoe al lui Walter Scott, inspirat cumva din Robin Hood si subiect al catorva filme si seriale.

Cuceritorul

 

In 1066 William, ducele Normandiei castiga batalia de la Hastings si devine rege al Angliei. Incepe dinastia normanda.  William este stra-stra-stra-stra-neport al lui Rollo, primul duce al Normadiei.  

Film: William the Conqueror ( regizat de Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu.)

 Inceputul

Ragnar Lodbrok... in serialul Vikings

In 911 Rollo, vikingul ajuns stapan al Normandiei, ataca a doaua oara Parisul, dar este infrant de regele Charles si ramane doar cu Normandia. Rollo mai atacase orasul in 885 si nu fusese primul...

Totul a inceput insa in 845, cand 120 de nave cu 5000 de luptatori vikingi, (posibil) condusi de legendarul Ragnar Lodbrok au cucerit Parisul si nu au plecat decat dupa incasarea unei cantitati mari de aur si argint.

Film: 2013, serialul Vikings (Travis Fimmel in rolul lui  Ragnar Lothbrok )

Imposibila iubire

Pentru mine muzica ...

Muzica s-a oprit 

Un personaj interpretat de Jean Gabin soseste acasa si gaseste mult zgomot ... adica muzica, produsa de radioul dat tare de cei tineri. Suparat, Gabin opreste aparatul si spune "pentru mine muzica s-a oprit la 1830"...

De ce 1830? Poate ca pentru ca dupa Vivaldi, Bach, Mozart si Beethoven nu a mai urmat poate nimic... cel putin nimic pe masura.

Sunetul  limbii

Intodeauna mi s-a parut ca anumita muzica ruseasca, Ceaikovski de exemplu, suna ruseste...Parea ciudat, dar simteam asta. Mai tarziu cred ca am reusit sa inteleg: vorbele de zi cu zi in limba materna (sau in cea curenta), ne formeaza universul de sunete intern. De acolo va fi "extrasa" si muzica. E normal sa "sune ruseste".

Sunetul timpului

Armonie.. a fost odata

O mica plimbare printr-o padure de munte, un concert de dimineata al pasarilor mi-a adus aminte de simfonia Pastorala a lui Beethoven. E clar ca el a scris acele note dupa ce a auzit acelasi concert al naturii si a reusit apoi sa-l transpuna in muzica, alaturi de o "frumoasa" furtuna cu tunete si fulgere. 

Cel mai violent sunet auzit in acea vreme era probabil tropotul cailor... Si asta se simte in muzica acelor vremuri: armonie, eleganta.

Ce sunete ne inconjoara astazi? Masini, trafic, claxoane, motociclete modificate, multi, prea multi decibeli. Am ajuns insa sa suferim cumva de un sindrom gen Stockholm si a ...inceput sa ne placa. Cum asta? Pai tot asa este muzica agreata acum: zgomot, decibeli, violenta sonora, lipsa de armonie.

Sunetul timpului nostru este urat. Cum poate fi atunci muzica?

Imposibila iubire

That she loved Mozart and Bach...

What can you say about a 25-year-old girl who died?
That she was beautiful and brilliant?
That she loved Mozart and Bach...
The Beatles... and me?

Asta spune personajul din Love Story despre iubita lui. Ce poate fi doar fantezie in aceasta poveste? O mare dragoste? Nu! Asa ceva , rar , e adevarat, dar mai se intampla. 

Fantezie este mai degraba ca ea gasit pe cineva care sa o aprecieze pentru ca iubea Mozart si Bach. De ce spun asta? Pai din cate am vazut la cei de varsta mea, sau mai tineri, nu se asculta deloc Mozart, Bach sau Beethoven. Poate rar Anotimpurile de Vivaldi sau Sonata Lunii. Dar cam atat. Bineinteles, oamenii acestor zile mai ajung si ei la un concert de muzica clasica...dar! Nu nimeresc muzica de dinainte de 1830, ci pe cea de dupa, din epoca industriala, a trenurilor, cand armonia deja murise si zgomotul incepe sa devina rege.  

The Emperor's Club - I am Shutruk Nahhunte...

Because great ambition and conquest... without contribution...is without significance.

 I am Shutruk Nahhunte...

Mr. Hunder (Kevin Kline) , profesor de istorie, incepe intotdeauna prima lectie cu insusi sensul invataturii ... Dar va las sa cititi.

"I am Shutruk Nahhunte, King of Ansham and Susa, sovereign of the land of Elam. I destroyed Sippar and took  the stele of Naram-Sin and brought it back to Elam, where I erected it as an offering to my god.  Shutruk Nahhunte, 1158 B.C."

Well done, Mr. Blythe. Thank you. You may be seated. "Shutruk Nahhunte." Is anyone familiar with this fellow? Texts are permissible. But you won't find it there.

Shutruk Nahhunte.! King.! Sovereign of the land of Elam! Destroyer of Sippar!
Behold, his accomplishments cannot be found in any history book. Why?
Because great ambition and conquest... without contribution...is without significance.
What will your contribution be? How will history remember you?
Shutruk Nahhunte... utterly forgotten.
Unlike the great men you see around you. Aristotle,...Caesar, Augustus, Plato, Cicero, Socrates...
giants of history, men of profound character. Men whose accomplishments surpassed their own lifetime... and survive even into our own. Their story...is our story.

That is your job!

What's the good of what you're teachin' those boys?

 Profesorul de istorie are o mare surpriza in discutia cu senatorul Bell, tatal unui din elevi...

Senator Bell: Let me ask you something. What's the good of what you're teachin' those boys?
Mr. Hundert : "The good"?
Senator Bell:  Yes. The good.
Mr. Hundert :Well, Senator, the Greeks and Romans provided... a model of democracy, which, I don't need to tell you, the framers of our own Constitution... used as their inspiration. But more to the point, I think when the boys read Plato, Aristotle, Cicero, Julius Caesar even, they're put in direct contact with men who, in their own age, exemplified...the highest standards of statesmanship, of civic virtue, of character, conviction...[...]
Sir, it's my job to mold your son's character, and I think if...
Senator Bell: Mold him? Jesus God in heaven, son.  You're not gonna mold my boy. Your job is to teach my son.You teach him his times tables. Teach him why the world is round.  Teach him who killed who and when and where. That is your job. You, sir, will not mold my son. I will mold him.

Senatorul ii neaga profesorului dreptul de ai forma pe copii, invatatura in viziunea lui fiind doar o acumulare bruta de cunostinte. Pe fiul sau vrea ca el insusi sa-l formeze... Sa vedem cum va evolua acesta.

"A liar and a cheat"

(profesorul vede aparatul de ascultat in urechea fostului student)

O reuniune dupa ani de zile care ii aduce impreuna pe elevi si profesorul de istorie este prilejul unui concurs de istorie intre fostii colegi. In mod surprinzator cel care castiga nu este cel care era stralucit la istorie, ci fiul senatorului, acum el insusi politician. Profesorul descopera insa ca tanarul politician a simtit nevoia sa triseze chiar si in acest concurs amical... primind raspunsurile printr-un dispozitiv din ureche.

.. a life... lived without virtue, without principle, and for that I pity you.

Va las, la fel, sa urmariti cele doua moduri diferite de a vedea lumea.

Mr. Hundert : Do you mean am I going to go out there... and expose you for a liar and a cheat??
No. I'm a teacher, Sedgewick. And I failed you... As a teacher. But I will give you one last lecture, if I may.
All of us, at some point, are forced... to look at ourselves in the mirror, and see who we really are.
And when that day comes for you, Sedgewick, you will be confronted with a life... lived without virtue, without principle, and for that I pity you. End of lesson.

...people do what they need to do to get what they want.

Sedgewick: Well, can I say, Mr. Hundert, who gives a shit? Honestly. Who out there gives a shit... about your principles and your virtues? I mean, look at you. What do you have to show for yourself? I live in the real world, where people do what they need to do to get what they want. And if it's lying and it's cheating, then so be it. So, I am gonna go out there, and I am going to win that election, Mr. Hundert, and you will see me everywhere. And I'll worry about my contribution later.

Kate & Leopold - What has happened to the world?

Leopold e in primul rand "aristocrat" si abia apoi aristocrat.

 Aristocrat si "Aristocrat"

Nu am naivitatea sa cred ca aristrocratii reali erau prin definitie civilizati si aveau bune maniere intr-un mod profund. Mai degraba respectau o "eticheta". Mai avem si intelesul metaforic al cuvanatului "arsitocrat" sau "nobil", prin care intradevar intelegem ceva deosebit si in cazul oamenilor si al lucrurilor. De altfel termenul "nobil" a devenit in si mai mare masura o reprezentare a ceea ce este superlativul calitatilor.

Dar sa vorbesc despre film. Leopold (Hugh Jackman), un baron englez din secolul 19 ajunge printr-o "gaura in timp" in New York-ul anului 2001. Leopold este un "aristocrat" in primul rand in sensul metaforic si nimic din ce face el nu seamana cu lumea noua...

 Sarpele

..than a serpentine effort...

Invitat la masa alaturi de Kate, fratele ei si seful acesteia, Leopold observa modul neprincipial in care Camden, seful, ii face curte lui Kate. Asa ca... ii spune verde in fata:

Leopold: Some feel that to court a woman in one's employ is nothing more than a serpentine effort to transform a lady to a whore.

Scena intreaga este insa mult mai draguta, pentru ca Leopold demasca impostura sefuletului in materie de cunostinte culturale.

Curtea unui nobil

Leopold: We're not courting, Kate. If we were, as a man of honor, I would inform you of my intentions in writing.

Toate ca toate, dar asta pare putin, daca nu caraghios, atunci nu prea destept. Salvarea a venit - cand am vazut eu filmul - de la subtitrarea gresita (sau pur si simplu asa am inteles eu atunci). Modificat apare asa:

Leopold: We're not courting, Kate. If we were, as a man of honor, I would inform you of my intentions.

Da, asa mi se pare mult mai bine... Are sens. Curtea are sens pentru cel care o face, nu si pentru restul. Poate sa fie suparatoare, enervanta, pisaloaga, sau mai rau, ca a personajului sarpe de mai sus. Ce poate face atunci un "nobil"? Isi anunta cumva intentiile si atat. In rest, va continua numai daca i se da de inteles cumva ca are sens sa mai faca asta. Intradevar asa pare nobil, dar probabil e si mai putin eficace. Ramai nobil, dar poate ai de pierdut.

Sinceritate - "Women respond to sincerity." (Leopold)

Ar fi frumos sa fie asa ...

Baronul il invata pe Charile, fratele lui Kate, cum sa vorbeasca unei cunostinte feminine pentru a obtine o prima intalnire. Iata cum arata convorbirea (cu Leopold pe post de Cyrano)

Charlie:  I wanted to say that...you know... you've made an impression on me. And it's not just the way you look... which is great. Your looks are top shelf. I don't know. It's...
- What? Charlie: You're graceful. The way you move and speak. Some people have a way with words, and you... you do. The bottom line is, I like you.

Dupa cum spuneam, ar fi frumos sa fie asa. Dupa standardele secolului XXI, baiatul acesta deja a vorbit prea mult, prea repede.

Un citat

Leopold: The brave are simply those with the clearest vision of what's before them, glory and danger alike, and notwithstanding, go out to meet it.

What has happened to the world?

Iata un extras din definitia cuvantului "nobil":  care dă dovadă de generozitate, de cinste... Angajat de Kate sa faca reclama la un produs dietetic, dar, care (doar) conform reclamei era si gustos, Leopold refuza (dupa ce gusta...) si are o mica discutie cu aceasta. Kate incerca sa-i explice ca asa merg lucrurile...

Leopold: Is this what you do at work? Research methods to deceive people? Refine lies until they resemble truth? No wonder you dread your work week.
Kate: I don't have time for this.
Leopold:  What has happened to the world? You have every convenience, every comfort, yet no time for integrity.

In loc de concluzie

Lumea nu s-a schimbat din 1870 pana acum. Intotdeauna au fost si oameni ca Leopold, dar sunt rari precum baronii care trec prin "gaurile in timp". Revenind la film...pare o comedie romantica draguta, fara prea mari preatentii. Mie mi se pare totusi deosebita. Este printre putinele in care romantismul este "nobil".

Whatever...

... whatever.

In show-ul de televiziune "Inside the Actors Studio" (mari actori si regizori sunt interviewati si apoi vorbesc direct cu studentii la cinematografie si teatru), prezentatorul si realizatorul James Lipton pune invitatilor intrebarile din chestionarul folosit de realizatorul francez Bernard Pivot (inspirat din "chestionarul lui Proust", in fapt raspunsurile acestuia la chestionarul unei prietene). Cele 10 intrebari ale lui Pivot sunt:

    What is your favorite word?
    What is your least favorite word?
    What turns you on?
    What turns you off?
    What sound or noise do you love?
    What sound or noise do you hate?
    What is your favorite curse word?
    What profession other than your own would you like to attempt?
    What profession would you not like to do?
    If heaven exists, what would you like to hear God say when you arrive at the pearly gates?

What is your least favorite word?

Ceea ce mi s-a parut interesant au fost raspunsurile lui Robert Redford si cel al lui Hugh Laurie la aceasta intrebare. Amandoi au raspuns la fel: "Whatever". In traducere, sensul probabil inteles de cei doi ar fi "nu conteaza", "este indiferent".

Folosirea acestor cuvinte denota o atitudine, sau mai mult, o optiune in viata. Esti indiferent sau nu? Conteaza sau nu?

Pentru Redford si pentru Hugh Laurie CONTEAZA! Nu sunt indiferenti la ce este in jurul lor si conteaza ceea ce fac in fiecare secunda.

... whatever.

See the stars from the other side of the sky

Grand Central Station din New York are tavanul pictat cu o bolta cereasca pictata invers. Sunt cateva teorii despre asta, dar cea mai frumoasa este cea din serialul "Alphas", sezonul 2 ep. 13 "God's Eye"

Dr. Rosen:

I brought you here when you were eight years old, Dani. Your mother and I. We all took a tour of the station. Right here.
...Wanted to show you the constellations in the sky, but they're backwards.
Heh. 

The tour guide said it was a mistake, but the painter, Paul Helleu, said that he painted them that way because he wanted people to see the stars from the other side of the sky.
Heh.
God's eye view.

Les Acteurs - C'est important, les acteurs

Moi j'ai connu Gabin. Et puis Lino.
J'ai tourné avec eux.

Un  frumos omagiu se aduce Actorului cu A mare prin monologul lui Alain Delon (jucandu-se pe sine insusi aici) in filmul "les Acteurs" de Bertrand Blier. Nu stiu cate de bun e restul filmului, dar scena acesta merita sa ramana in istoria cinematografiei - pot sa spun ca m-au trecut fiori cand am vazut-o (separat, nu in film)

Ça va le cinéma? Ça cartonne? Vous pouvez tenir face aux Americans?

Et vos acteurs? C'est important, les acteurs.

Moi j'ai connu Gabin. Et puis Lino.

J'ai tourné avec eux.

Pourquoi y a pas mon fauteuiI, là?

 - On savait pas que vous alliez venir.

Et votre régisseur? 

 - C'est moi.

Faut toujours mettre un fauteuil pour un ami qui passe. Un fauteuiI avec son nom. Ça fait plaisir. Il se sent considéré.

Y a des fauteuils pour BourviI?

Simone et Yves?

De Funès?

 - On les a tous.

Alors sortez-les tous qu'on se sente en famiIle.

Jean Gabin, Lino Ventura, Bourvil, Simone Signoret, Yves Montand, Louis de Funes ... a fost odata o epoca de aur a filmului francez si european.  Nu sunt semne ca ar mai putea fi in acelasi timp atatia titani pe ecran, o asemenea "familie". Ramane numai "tavalugul" de filme americane - si la ei Actorii si Regizorii au fost odata...