12 Angry Men (3) - Cum judecam? - He's somebody else...

Juror 3: You're not goin' to intimidate me - I'm entitled to my opinion! (Lee J. Cobb)

Din varianta veche (cea din 1957), e mai greu sa ne deam seama de problema juratului cu numarul 3. E o realizare frumoasa, dar o parte din informatie se afla in imagine, nu in text.

Juror 3

Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

In versiunea TV din 1957, scenaristul ne face un serviciu si ne explica:

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.

In fapt acesta este un "cognitive bias" cunoscut si destul de des intalnit. Un exemplu din viata reala: unii oamenii se tem sa aiba copii si familie pentru ca nu au vazut o reusita in famila creata de parintii lor. Dar acestia era "somebody else". Se intampla si daca ne judecam pe noi insine, si daca ii judecam pe altii. Este o similitudine "mecanica" facuta intre un caz de viata si altul. Ceea ce este gresit! Statisticile au un dram de adevar in ele, dar nici de acolo nu poti deduce direct un caz particular. Cu atat mai rau este sa proiectezi un caz particular in altul. 

De ce se intampla asta? De ce acest "bias"?

Experientele personale ne marcheaza, "ne dor" si le dam o pondere mai mare decat trebuie in suma experintelor si cunostintelor noastre. "Mi s-a intamplat mie" sau cuiva apropiat. De acord, dar 1 ramane 1 chiar daca este aproape de mine.

Juror 3: "Rotten kids, you work your life out...!" ("mi s-a intamplat mie")