12 Angry Men (1) - Modernitate?

Jocul lui Lee J. Cobb este "modern" pentru orice epoca

Film TV, piesa, film, mai multe si filme si apoi iar film TV.  "12 Angry Men", scris de Reginald Rose a avut o "cariera" intersanta. Nu am vazut inca "12", ecranizarea de Mihalkov, asa ca o sa vorbesc doar de variantele din 1957 (cinema) si 1997 (tv). Amadoua beneficiaza de o distributie de exceptie. Amintesc doar de Henry Fonda (cel din 57, regizat de Sidney Lumet) , Jack Lemmon si George C. Scott (cel din 97, regizat de William Friedkin).

"Modernitatea"

Cronica de pe wikipedia spune asa despre versiunea din 1997 "Modernizations include a prohibition on smoking in the jury room, the changing of references to income and pop culture figures, more dialogue relating to race, and occasional profanity."  La fel, tot aici ar intra "the judge is a woman and four of the jurors are black".

Ce puteam insa spune despre modernitatea celor doua versiuni in dimensiunea artistica? Comparatia poate nu este dreapta, dar exista un factor de echilibru - filmul din 97 este cu 40 de ani mai tanar, dar pe de alta parte un film tv poate fi mai vitregit din punct de vedere al bugetului.

Din punctul de vedere al miscarii camerei si al montajului, versiunea din 57 sta si azi "in picioare". Cea noua, din pacate, da mai mult impresia unei piese de teatru filmate cu camere fixe.

O scena cheie (la care o a revin cu alt subiect) este cea a deznodamantului. Aici diferenta se poate vedea si in script/scenariu. Varianta cea nou are ceva text in plus, e mai "explicativa", mai "pre-digerata".

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.

Iata si varianta filmului "vechi". In loc de text, totul este in interpretare.

Juror 3

Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

Avantajul textului mai lung: pentru privitorul mai putin ager se ofera ideile negru pe alb, pe "hartie". Filmul este prin definitie o arta care trebuie sa comunice dincolo de text. Asta nu reuseste sa faca decat cel vechi, al lui Sidney Lumet, fiind totodata mai "modern" decat urmasul sau.

Asa (!) ar trebui sa fie filmele: idei interesante, comunicate cu mijloace subtile. Intreabarea ar fi: tu spectatorule, pricepi ceva din aceste filme?