The Way We Were - "Cei mai frumosi ani?"

Acesta nu este un comentariu al filmului, ci un comentariu legat de film. Poate am sa revin.

Doi oameni nepotriviti?

Americanul cel mai "normal" cu putinta,
lipsit de alte ambiti decat cele tipice...

Doi oameni cel putin aparent nepotriviti: ea , Katie (Barbra Streisand) este o evreica foarte preocupata de politica de stanga (putin cam radicala, dar era pentru ca ii pasa), iar el, Hubbel (Robert Redford) americanul cel mai "normal" cu putinta, lipsit de alte ambiti decat cele tipice.

"Thousands of Spanish citizens are being bombed and murdered.
Only one country is sending help. One country.
The Soviet Union."

De ce ar fi atrasi unul de celalalt (in afara de faptul ca sunt tineri)? Sunt suficient de inteligenti astfel incat sa-l poata intelege, sa-l aprecieze pe celalalt ca fiind deosebit in ceea ce este si sa faca "pasi" unul spre altul. De ce nu v-a dura pana la sfarsit? Pentru ca nu puteau sa traiasca viata celuilalt, mai ales viata ei agitata , legata de politica si nu numai: ea avea ambitii si pentru el , visa pentru el.

Despartirea va fi destul de trista prin "severitatea" ei: isi despart vietile complet , chiar daca au o fetita, care v-a ramane doar in viata lui Katie.

Sfarsit?

Si totusi, ultima intalnire se produce din intamplare, intalnindu-se pe strada, ani dupa despartire. Ea era casatorita, el era chiar atunci de o tanara doamna, frumoasa, din lumea buna, dar "stearsa" pe langa tumultoasa Katie. De altfel in prima parte a intalnirii, la care asista si aceasta, cei doi nu au ochi decat unul pentru altul, metaforic vorbind. Doamna blonda dispare total din "scena"...
Dialogul de mai jos nu este interesant in sine, ci doar in contextul filmului si al jocului celor doi, in special al lui Redford, al carui joc de ochi este folosit cu maiestrie de Sidney Pollack (regizorul).

Your hair...It's pretty

Hubbel: Oh, you don't have it ironed anymore!

Katie:  What?

Hubbel:  Your hair.

Katie:  No, I don't.

Hubbel:  It's pretty.

Katie:  Thank you.

Hubbel:  Still married?

Katie:  Sure. What are you doing in New York?

Hubbel:  I've been writing a TV show.

Katie:  Really?

Hubbel:  There's an experience. It happens so fast. Shoot it in one day, live, on the air. Everybody in a constant state of panic.  You remember how radio was.

Katie:  Yeah?

Hubbel:  Same thing here......only with cameras. And craziness! =Make a great comic novel.

Katie:  It sounds wonderful, really.

Your taxi's ready, sir.

Katie:  I'm awfully late. Please call and come for a drink? It's the only David X. Cohen in the book.

Hubbel:  What's the "X" for?

Katie:  The only David X. Cohen in the book.

Katie foloseste un truc: profita de faptul ca se grabeste, vrea sa rupa intalnirea si sa obtina din fuga o alta viitoare. Si pleaca... Pe trotuarul de vis-a-vis, avea o alta intalnire legata de politica, un meeting cu afise si hartii impartite trecatorilor. Trucul nu tine, pentru ca el se intoarce , singur de data aceasta, sa-si ia ramas bun.

You never give up, do you?

Hubbel:  You never give up, do you?

Katie:  Only when I'm absolutely forced to. But I'm a very good loser.

Hubbel:  Better than I am.

Katie:  Well, I've  had... ...more practice. Your girl is lovely, Hubbell. Bring her for a drink when you come.

Hubbel:  I can't come, Katie. I can't.

Katie:  I know.

Afectiune, atractie...nu au murit inca

"I can't" - el nu va veni la intalnirea-truc. Despartirea si ultima imbratisare va avea loc aici si acum.

 

Hubbel:  How is she?

Katie:  She is just beautiful. You would be so proud of her.

Hubbel:  How is she?

Katie:  She is just beautiful. You would be so proud of her.

Hubbel:  I'm glad. Is he a good father?

Katie:  Yes. Very.

Hubbel:  Good. See you, Katie.

Katie:  See you, Hubbell.

Inainte de surasul de adio, privirea lui se inegureaza complet cand intreaba de fetita. Cu toate ca se despart cu "See you" si zambind, nu va mai fi nici un alt "see you" in afara celor aduse de hazard, ca cel de azi. 

Cei mai frumosi ani?

Best year... 1944. No, '45...46,47,48

Cu putin timp inainte de despartirea celor doi, Hubbel , aflat pe un mic yaht cu prietenul sau, joaca jocul lor favorit; sa raspunzi la intrebarea "cel mai bun...ceva", adica unul declara categoria, in intrebare, iar al doilea alege ceea ce considera el cel mai bun din acea categorie. In aceasta joaca, apare o intrebare mai deosebita...

J.J.: Best Saturday afternoon?

Hubbel:  1933, when "Brute" Holland was out with a bad knee.

Hubbel:  Best month?

J.J.:  April.

J.J.:  Best year?

Hubbel:  Best year... 1944. No, '45...46,47,48

"Best years"... sunt anii in care a fost alaturi de Katie. De ce nu au ramas impreuna? Pentru ca, asa cum spunea Hubbel "It was never uncomplicated." ("The way it was when we were young."). El a ales viata care i se potrivea, dar cei mai buni ani au ramas pentru totdeauna cei din urma, cand alaturi de Katie era complicat, dar frumos. 

Si cu toate acestea, de ce?

Pentru ca el era mai putin complicat si mai sters, iar ea mai complicata si mai frumoasa.... Interesant, daca stim ca vorbim de Redford si de Barbra si cu toate acestea nu ne surprinde. Un om este mai mult decat o "pretty face". O fi, dar noi suntem "programati" altfel...

Nota (2013) - Am vazut emisiunea cu Redford din seria Inside Actors Studio. Am avut oearecum dreptate. Redford a refuzat mai intai scenariul - nu-i placea ca peersonajul sau era prea "plat". La cererea lui, a fost schimbat astfel incat Hubbel (personajul) sa fie ingrijorat de faptul ca este doar un baiat ok si dragut dar mediocru.

Khartoum (II) - Politica: west story

O sedinta de guvern de "gasire a unor solutii"

Plot: O conversatie la guvern despre criza din Sudan unde rebelii aveau acum armele a 10.000 de soldati anglo-egipteni infranti: pusti Remington, baterii de artilerie si milioane de cartuse munitie.

Protagonisti

- Gladstone - prim-ministru

-Granville -ministru de externe

- Stewart - colonel in armata britanica

Granville: We are discussing Egypt. We have a moral responsibility to Egypt. 

Gladstone: A moral responsibility. We have the Suez Canal. Say it. Egypt protects Suez. We protect Egypt. Why in heaven's name can't Egypt protect herself? 

Aveau deci o problema morala...fata de interesele lor in Canalul Suez!

Grandville: 
Send Gordon to Khartoum. 

Gladstone: [...] I shall suggest to Her Majesty in Scotland tomorrow  that we shall discharge our obligations to Egypt by evacuating all the Egyptians from Khartoum.  How, without either a British army  or loss of British honour?

Granville: I shall entertain suggestions as to just how. Gordon. Chinese Gordon.

[...] Send Gordon to Khartoum. The man who led the Chinese emperor's armies to victory carrying only a cane. Send him to Khartoum.

Gladstone:  Without an army?

Granville:  He doesn't need one. Without a single British soldier he ended slavery in the Sudan. He's a hero - to the Sudanese, to the English, to the anti-slavery people, to the churchmen. Send him to Khartoum and you'll be applauded from Land's End to Inverness. And Her Majesty.

Practic prim-mistrul ar fi vrut sa evacueze toti egiptenii din Khartom fara sa foloseasca nici un soldat britanic...NU! De fapt, nu voiau sa-i evacueze, ci sa gaseasca o solutie sa-i scuteasca de obligatia de a evacua acesti egipteni. Extraordinare solutii gaseste politica, nu? 

Din pacate (pentru Gordon) solutia aceasta era Gordon, omul care deja facuse ceva pentru Sudan, si era cunoscut pentru abilitatea de a se descurca fara ajutor si resurse.

Col. Stewart:  
If you send him to Khartoum on his own now,
he'll simply fail.

Gladstone:  Granville, the man's a mystic. He's an idealist with ideals strictly his own. Give him an instruction? He treats a military order as if it were a birthday greeting. Besides, I trust no man who consults God before he consults me.

Colonel Stewart :  May I speak, sir? In my opinion, General Gordon would refuse. When he went to the Sudan as governor general and put down the slave trade with nothing but his audacity and a few loyal lieutenants, sir, he didn't face the Mahdi, he didn't face a holy war, and he didn't face 10,000 Remington rifles. If you send him to Khartoum on his own now, he'll simply fail.

Gladstone:  What a pity.

Colonel Stewart :  Sir, if General Gordon accepted your proposal in the conditions of today, my respect for him would end. He'd be the vainest man alive.

Primul ministru nu are incredere in Gordon pentru ca acesta " consults God before he consults me.".  si pe de alta parte, chiar daca este o solutie pentru a scapa guvernul de responsabilitate, nu este o solutie pentru a si rezolva problema din punct de vedere militar: colonelul Stewart spune clar asta "If you send him to Khartoum on his own now, he'll simply fail."

Gladstone:  
I dislike everything about this...But..

Gladstone:  [...] Did I understand you correctly?  If we send Gordon to Khartoum - Gordon, a national hero - and he fails, then the blame will fall on him, not on the government?

Granville:  It could happen that way.

Gladstone:  It's the most abominable proposal I have ever entertained.  Granville, the colonel had a point.

Just why would Gordon do it?

Granville:  Because he's a patriot and a man of conscience. Or perhaps the vainest man alive.

Gladstone:  I dislike everything about this. Worse... I distrust it. I know nothing about this conversation.

But let me know in Balmoral what Gordon says. Her Majesty would be so pleased.

Prim-ministrul intelege foarte bine: daca il trimite pe Gordon, acesta va esua, dar esecul , in ochii lumii, i se va reprosa atunci doar eroului national Gordon. si apoi spune explicit "It's the most abominable proposal I have ever entertained", "I dislike everything about this. Worse... I distrust it. ". Dar... accepta sa fie anuntat Gordon si e incantat ca regina va fi multumita.

Deci... o propunere abonimabila, in care nu are incredere, din care nu ii place nimic si care mai ales NU rezolva problema reala...Totusi maiestatea sa si primul ministru vor fi multumiti pentru ca scuteste guvernul de raspundere.

Mandatul

Oficial primul ministru nu il cheama pe Gordon, ci doar ii spune explicit ca ii cere asta in mod privat.

Gladstone: Gordon, I cannot and will not send military forces up the Nile. But I admit Khartoum cannot be left to its fate without some gesture.

Gordon: Am I the gesture?

Gladstone: The country knows your capacities. You've done before alone what an army of blunderers can't do.

Gordon: What's the proposal?

Gladstone: That you go to the Sudan, supervise the evacuation of Khartoum

and do what you can to leave peace and order behind.

Gordon: With what powers?

Gladstone: None. But I cannot and will not back you up. This must be understood. No British troops will come up the Nile. I will not assume a British obligation to police the world. If you can help the Sudan, your country will be grateful.  If you can't...

Gordon: My country will understand. ... I'll go.

Realitatea 

Veti spune poate cat e adevarat in realitate. In realitate a fost mai rau... cateva trupe britanice patrunse in Sudan si care au avut cateva sucese la inceputul ultimei sederi a lui Gordon, au fost retrase si drept urmare Kharthom-ul a fost complet incojurat. Urmarea.. asediul..si restul

Khartoum (I) - Gordon

Dedic filmului Khartoum trei postari, in ordine crescatoare a importantei. Prima ar fi despre Charles George Gordon ...

Faptele seci

Un englez foarte cunocut si in timpurile noastre datorita filmului este colonelul Lawrence - Thomas Edward Lawrence - sau dupa numele filmului - "Lawrence al Arabiei". 

Lawrence in film (Peter O'Toole)

Nu o sa insist acum asupra lui , ci doar l-am mentionat pentru a spune ca cel putin tot atata notorietate ar merita Charles George Gordon. Si despre el exista un film de referinta, dar mai putin cunoscut si mai putin stralucitor ca cel al lui David Lean. Pe de alta parte, filmul "Khartoum"  are cel putin doua idei foarte interesante, veti vedea in urmatoarele postari. Acum cateva vorbe despre Gordon.

Colonelul Lawrence (arheolog inainte de razboi)

A participat mai intai la razboiul din Crimeea unde a castigat o valoroasa experienta. Apoi a participat in China la "Razboiul Opiului" si "Rebeliunea Taiping" unde a avut victorii importante cu resurse limitate. Pe langa medaliile si onorurile din partea reginei si a imparatului Chinei, a capatat supranumele de "Chinese Gordon". Apoi in prima sa interventie in Sudan, a ajutat Egiptul si trupele britanice sa preia controlul regiunii si sa desfiinteze sclavia.

Gordon cel din film (Charlton Heston)

Dupa plecarea sa din Sudan , situatia s-a deteriorat: o revolta puternica cu tenta religioasa (conducatorul ei se declara "cel asteptat"). O armata britanica prost pregatita de 10.000 de oameni a fost infranta si armele ei capturate. In momentul acesta guvernul britanic apeleaza iar la Gordon pentru a evacua Sudanul (englezi, egipteni). Este lasat insa fara suport miltar in fata revoltei, care acum dispunea si de armamentul vestic capturat. Gordon organizeaza apararea capitalei Khartoum in conditiile in care fortele sale erau disproportionat de mici fata de cele ale rebelilor (sapte mii de gipteni contra cinzeci de mii de asediatori). Si totusi, Khartoum-ul, si lucrarile de fortificare dirijate de Gordon ar fi rezistat pana la venirea unor noi trupe britanice, daca... Daca Nilul , care era o bariera naturala pe o anumita latura a orasului, nu ar fi scazut acolo incat inamicul sa poata merge chiar prin apa putin adanca. Dupa 313 zile de asediu, orasul cade si Gordon este ucis. Doua zile mai tarziu va ajunge si armata britanica trimisa in ajutor. Desi obtin apoi un suces trecator, englezii , vor pierde iar Sudanul timp de 13 ani.

Charles George Gordon

Filmul si biografiile

In film, Gordon este prezentat conform biografiilor mai entuziaste, ca fiind profund atasat de Sudan, tinutul caruia ii fusese mai inainte guvernator general, ca un om profund religios, ca unul care face ce crede ca trebuie facut si nu ce i se comanda. Nu stim daca personajul real era croit dinainte pe masura faptelor sale, dar dupa cum spune Michael Asher , "no other who stands out so prominently as an individualist" si dupa cum spuneam anterior "Here was one man among men who did not do what he was told, but what he believed to be right".

Ce am mancat la ... Paris?

Torn Curtain (1966 - Alfred Hitchcock)

Plot: Profesorul Michael Armstrong (Paul Newman) - specialist in rachete - pare ca defecteaza din tabara americana in cea estica (nu va mirati: in realitate au contribuit cu informatii despre bomba atomica pentru sovietici sute de specialisti sau alti indivizi implicati). Si odata "ramas" in Germania de Est ii este data o escorta, un individ din serviciile lor specializate numit Gromek

"I went to night school, Professor. Special night school. And they taught us all about Pi."

Acesta si-a facut "studiile" in regim fortat in regim intensiv. Poate istet, dar ramas oarecum rudimentar sau cel putin cam necioplit, doar cu scoala rapida de noapte pentru agenti. O surpriza: omul acesta a stat o vreme in America. Sa vedem ce a inteles si ce a retinut de acolo...

Professor: What did you say your name was?

Gromek: Gromek. G-R-O-M-E-K.

Professor: Thank you very much, Mr Gromek.

Gromek: Quite a reception, huh? Big deal. You still have that expression, 'big deal'?

Professor: Yeah, we've got it.

Gromek: Eighty-eighth and Eighth I used to live. Do you know around there? There was a pizza shop right on the corner. Is it still there? Corner of Eighty-eighth and Eighth? Pete's Pizza Parlour.

Professor: I wouldn't know.

Gromek: Some city. Hot dog. Do you still say that? Hot dog.

Deci "Big Deal", "A pizza shop right on the corner" si Hot Dog. America deifinita in trei dimensiuni...mai precis doua. Dar sa analizam putin....

"Corner of Eighty-eighth and Eighth" - e caraghios , cum ar fi putut un american sa cunoasca (fara aportul unei mari coincidente) un colt oarecare de strada? Pai ar fi trebuit! De ce? Ca sa poata cunoaste punctul ingust de vedere sub care Gromek vedea America, caci despre acest lucru e vorba... Perspectiva lui e foarte concreta si foarte ingusta. Concretetea nu ajuta sa intelegi ceva decat daca e legata de o experienta mai vasta. Iar pentru o adevarata intelegere trebuie sa poti face o analiza si o sinteza... adica o abstractizare, sa poti vedea de sus.

Se pare ca un simbol universal al incapacitatii de a trece peste concretul ingust este redarea experientei unei vizite in strainatate sau aiurea numai (!) prin experientele gastronomice/culinare mai mult sau mai putin elaborate.  

"A pizza shop right on the corner" si "Hot Dog". Asta e America - viziune cu atat mai caraghiosa cu cat este povestita unui american mai evoluat.

Profesorul de filozofie

Vazusem deja filmul si aveam ore de filozofie la facultate. Profesorul isi stia bine lectia in domeniul lui, in altele tangente mai putin, dar macar le prezenta bine. O discutie relaxata putin deviata de la curs a dus catre povestea unei excursii in Spania, cred (pe vremea cand nu toti romanii umblau pe acolo). Cu uimire, am aflat despre experienta spaniola numai enumerarea unor feluri de mancare delicioase... Putin! Prea putin! Chiar nu mai era nimic de vazut acolo? Parca ar fi un serial prost frantuzesc pentru tineret in care singurul , unicul subiect de conversatie sunt relatiile.
Am mai trait istoria asta de nenumarate ori de atunci...Greu de suportat ca logica (lipsa).

Cand e voie...

Stai putin! Adica daca avem chiar o pasiune personala pentru anumite mancaruri si specialitati nu avem voie sa spunem nimic???

Ba da! Normal ca "e voie". Daca...

Daca subiectul conversatiei e mancarea spaniola si nu Spania...

Sau daca subiectul este Spania si vorbim PRINTRE ALTELE si despre mancare..

In loc de concluzie...

Deci... ce ati mancat la Paris?

Mascaricii anului 1400...si ce e inca putred in Danemarca

(nefinisat)

Andrei Rubliov: Mascaricii anului 1400 
 

"Mascaricii anului 1400" - primul capitol din filmul Andrei Rubliov

In acea lume de cosmar a anului 1400, lumea pictorului Andrei Rubliov, cand parte din pamanturile rusesti erau sub stapanire sau jaf tataresc (mongol), cand cnezii se pierdeau in lupte fratricide si tradari, cand boierii aveau un trai sfidator fata de tarani, mascariciul era un personaj pozitiv. Aducea putina bucurie si veselie in inimile celor amarati, putina consolare prin batjocura sa fata de boieri si preotii ne-simtitori (calugarul Kiril il vede pe mascarici ca un trimis al diavolului).

Dar ce putem spune despre arta mascariciului? Era ceva simplu, usor de inteles, cu interpretare exagerata si bufa potrivita cu publicul sau nevoias.

Vom vedea mai tarziu in film doua alte feluri de creatie - pictura lui Teophan Grecul, clopotul tanarului Boriskasi la final "Sfanta Treime" a lui Andrei Rubliov.

"Sfanta Treime" a lui Andrei Rubliov: altfel de arta.

Mascaricii celui de-al treilea mileniu - "Au prezentul nu ni-i mare?"

Suntem in vremea democratiei... dar din anumite punte de vedere in vremea nivelarilor, a "Revoltei Maselor", dupa cum zicea Jose Ortega Y Gasset. Cum se poate asta, nu suntem in nivelul maxim de civilizatie fata de tot ce a fost pana acum? NU! Iata ce zice Gasset "Inseamna ca omul dominant de azi este un primitiv, un Naturmensch ivit in mijlocul unei lumi civilizate. Lumea este civilizata si nu locuitorii ei, care nu vad in lume civilizatia, ci doar se folosesc de ea, ca si cum aceasta ar fi un prudus al naturii. Omul isi doreste un automobil si se bucura de el , dar il considera fructul spontan al unui copac edenic.[...] nu -si va exitende entuziasmul pe care il are pentru aparate pana la principiile care le fac posibile.[...] Omul-masa actual este un primitiv care s-astrecurat prin culise pe stravechea scena a civilizatiei" .

Ce legatura are asta cu ce spuneam mai devreme?

Avem acelasi public ca in 1400, dar cu alte pretentii...despre sine insusi. Si o "specie" noua de artisti. Forma lor de arta este aceeasi ca a mascaricilor din vechime, dar a disparut fondul care acestia il aveau... si in lipsa totala de fond ei pretind ca spun ceva foarte... foarte. Nu sunt de fapt decat "Hainele noi ale imparatului", iar imparatul este .. gol!  Ei se fac ca spun ceva iar publicul lor se face ca pricepe. Si pricepe! Normal, forma care se adreseaza instinctelor si nu gandului: tipete, miscari bruste si exagerate, glume fara perdea, sau personaje fara perdea, toate acestea primitivul modern le poate intelege usor si este magulit in plus ca toata aceasta bufa i se prezinta drept arta culta si nobila.  

Sa vedem parerea despre arta teatrului a lui ...Hamlet.

Hamlet... despre teatru

"Nor do not saw the air too much with your hand, thus, but use all gently"

Hamlet Speak the speech, I pray you, as I pronounced it to you, trippingly on the tongue: but if you mouth it, as many of your players do, I had as lief the town-crier spoke my lines. Nor do not saw the air too much with your hand, thus [Hamlet gestures with an open hand], , but use all gently; for in the very torrent, tempest, and, as I may say, the whirlwind of passion, you must acquire and beget a temperance that may give it smoothness. O, it offends me to the soul to hear a robustious periwig-pated fellow tear a passion to tatters, to very rags, to split the ears of the groundlings [persons who paid a penny to stand in the open space in front of the stage], who for the most part are capable of nothing but inexplicable dumbshows and noise [The groundlings–also known as stinklings–were poor lower-class citizens who probably lacked the education and background to fully understand and appreciate a Shakespeare play.]: I would have such a fellow whipped for o'erdoing Termagant; it out-herods Herod: pray you, avoid it. [Termagant, a Saracen god, and Herod the Great, King of Judea from 37 to 4 B.C., are depicted in plays of Shakespeare’s time as raving tyrants.]
First Player  I warrant your honour.
Hamlet Be not too tame neither, but let your own discretion be your tutor: suit the action to the word, the word to the action; with this special observance, that you o'erstep not the modesty of nature: for any thing so overdone is from the purpose of playing, whose end, both at the first and now, was and is, to hold, as 'twere, the mirror up to nature; to show virtue her own feature, scorn her own image, and the very age and body of the time his form and pressure. Now this overdone, or come tardy off, though it make the unskilful laugh, cannot but make the judicious grieve; the censure of the which one must in your allowance o'erweigh a whole theatre of others. O, there be players that I have seen play, and heard others praise, and that highly, not to speak it profanely, that, neither having the accent of Christians nor the gait of Christian, pagan, nor man, have so strutted and bellowed that I have thought some of nature's journeymen had made men and not made them well, they imitated humanity so abominably.
First Player I hope we have reformed that indifferently with us, sir.
Hamlet O, reform it altogether. And let those that play   your clowns speak no more than is set down for them; for there be of them that will themselves laugh, to set on some quantity of barren spectators to laugh too; though, in the mean time, some necessary question of the play be then to be considered: that's villainous, and shows a most pitiful ambition in the fool that uses it. Go, make you ready.

Mostenirea - Stanislavky, Strasberg, De Niro

Constantin Stanisvlaky - creatorul "sistemului" cu acelasi nume in domeniul interpretarii si realizarii teatrului - este un direct continuator al aceste viziuni din "SPEAK THE SPEACH" al lui Hamlet-Shakespeare. Desemenea a fost influentat de Gogol , care era impotriva interpretarii exagerate care voia sa obtina efectul cu orice pret (arta "moderrrrna" de azi si de ieri) si de Tolstoi. Foarte interesanta este colaborarea cu Cehov pentru care realizeaza si premierele unor piese ca "Unchiul Vania" si "Trei surori"...

La randul lui influenteaza realizatori si formatori americani: Elia Kazan sau Lee Strasberg. Acesta din urma a "crescut"  actori precum Marlon Brando si De Niro.

Anti-Mostenirea - "Running" Cehov

"Au prezentul nu ni-i mare?"

Ce face un regizor roman ultra-modern, ultra-conectat  (!?) la noile curente? Pune in scena Cehov... Saracul Cozorici in ultimele luni de viata, venea in fuga si pleca in fuga in prezentarea de la final a actorilor, la indicatia "maestrului". Nu e acesta efect cu orice pret? Sau in alta piesa de Cehov, toate personajele fac gesturi largi, vorbesc raspicat, tare si agitat in fiecare clipa...
Shakespeare, Gogol, Stanislavsky si Cehov ... ce stiu ei fata de noii maestrii?

Mascaricii noilor secole ...

"Love story" - film, literatura, realitate ...adica fictiune

Atentionare:
Nu cititi! Sunt (macar niste mici) sanse ca sa va fie spulberate niste iluzii la care tineati mult.

"Romance"

M-am uitat de curiozitate in topul IMDB ... acolo genul se numeste "Romance" adica "romantism", dar in acelasi timp se mai se poate traduce "plasmuire", "fictiune", "da frau liber imaginatiei" ... cred ca au gasit un cuvant potrivit.

Am ales din topul "romance" cateva, mai cunoscute.  Avem "dragoste" sau nu in urmatoarele filme? Dau mai intai sentinta si ma explic mai spre final. Casablanca - Da, dar o singura persoana; The Apartment - Nu, poate in continuare (...nu exista inca); Rebecca - Da, o singura persoana - cine?; Gone with the Wind - Da, o singura persoana - cine?

Dictionar 
Sa luam definitia in engleza pentru ca voi vorbi mai mult despre filmele lor: 1. a profoundly tender, passionate affection for another person. 2. a feeling of warm personal attachment or deep affection, as for a parent, child, or friend. 3.sexual passion or desire. 

Inceput dur... ce inseamna un chip si un corp frumos care plac?

Exista dragoste...Putem crede ca lupul si mielul s-au casatorit.

Dragoste? ....
Poate pentru dansatoarea din filmul Omul Orchestra cu Louis de Funes: dupa ce acesta povesteste fabula Lupul si Mielul numai din grimase - cu happy end...lupul nu mai e flamand...- le intreaba "Ati inteles?". Dansatoarea noastra intreba, visatoare, in spaniola: "S-au casatorit ?"
Deci un chip frumos si simetric, plus in corp frumos inseamna... un individ din specia respectiva sanatos si destul de inteligent ca sa se poata hrani...Adica? Este eligibil pentru mine, individ de sex opus pentru a ma putea ajuta cu folos sa-mi perpetuez genele. Punct. Frumusetea, in natura, pentru fiintele vii, atunci cand nu e vorba de vreo capcana, este un semn de sanatate. Si cam atat.
Da.. e adevarat.. exista si nuante.. chipurile mai avem si alte criterii.. Vom vedea. Printre altele, cati se uita daca acea frumusete nu are cumva ochii limpezi si tampi ? Si daca e doar un animalut frumos?

Film si realitate - conventie lingvistica? 

Ce gasim in filme si in literatura? "Povesti de dragoste"! Ce va sa zica asta? Pe scurt, el si ea "se plac", in majoritatea cazurilor avand ca motiv principal ca cel putin unul dintre ei arata bine, e frumos...Si implicit, daca e "frumos", ar avea si restul de calitati necesare. De unde si pana unde aceasta asociere? O cercetare recenta a descoperit tocmai ca oamenii "frumosi" sunt mai egoisti si mai "smecheri" pentru ca isi folosesc frumusetea pentru a le fi mai usor in viata.

Cum e in realitate? Nu... noi nu! Noi apreciem omul! Serios? Cand ati simtit ultima data fluturi in stomac pentru cineva numai pentru ca era destept sau cinstit? Sau ati ras ca prostii, de fericire, numai pentru ca ati vorbit cu cineva bun sau cinstit sau inteligent? Nu cumva niciodata? E adevarat, ne culegem pe cei care ne plac dintr-o arie apropiata ca mod de viata, dar acesta nu este decat un alt instinct primar, al similaritatii de gasca/haita.

Mecanismul a ceea ce numesc oameni de obicei dragoste e banal: suntem programati sa purtam grija genelor noastre, adica sa le plasam in viitor cat mai sigur. Suntem o specie rezultata din miliarde de ani de evolutie, ar trebui sa avem mecanisme foarte bune pentru a face asta eficient. Deci...vedem pe cineva frumos (adica sanatos pentru combinatia de gene cu noi), si pac! se declanseaza un mecanism natural care trebuie sa ne ofere o motivatie. Cum merge ? Simplu:  acel mecanism ne drogheaza vectorial, adica cu directie - daca ne apropiem de acea persoana simitim placere, daca ne indepartam simtim durere. E simplu de gandit ce o sa facem. Problema e urmatoarea - parerea noastra despre persoana respectiva nu e profunda de obicei, e doar rezultatul drogului. Ar trebui sa avem puterea sa analizam: in afara de atractie, mai exista ceva? Pai nu prea putem analiza: odata pentru ca suntem "beti" si nu mai gandim bine, a doua oara pentru ca, daca prin intamplare, descoperim ceva "rau", asta provoaca mecanismul de durere si incetam a mai gandi la asta...E adevarat, ne simtim bine, dar de cele mai multe ori, dupa ce drogul trece, se risipeste totul in timp, pentru cel putin la unul dintre partcipanti...
Intrebare: putem numi acest comportament de automate biologice "dragoste", "afectiune", "sentiment"? Eu cred ca nu, suntem doar in situatia omului stravechi care credea in zeul soare (noi in "dragoste"). 

Suntem doar in situatia omului stravechi care credea in zeul soare. (Stargate - Ra, zeul soare)

Mai vinzi literatura si mai iei bani pe filme vorbind despre asa ceva (automate biologice)? Mai storci lacrimi pentru a incasa bani pesin?  

Ce vrea lumea sa vada si de fapt pe ce ii se ia banii?

Ma mai intreba cate cineva mai in varsta: "de ce pun asa ceva in filme?" - e vorba de cate o grozavie: crime, violenta , sex "urat". Raspuns de fiecare data: pai asa castiga ei banii asa castiga intr-o secunda cat noi in o mie de ani. Intr-un film (Sweet Liberty, de Alan Alda) am gasit o replica geniala: "Ce vor oamenii sa vada in filme? Autoritatea incalcata, proprietatea furata si oameni dezbracandu-se".

Mai e si partea de povesti siropoase, la fel storcatoare de bani - povesti de dragoste. Mai nene, chiar asa e croit omul sa fie in stare de a trai dragostea? Orice om? Vom vedea ca nu. 

Se poate mai bine? Se poate mai rau? Se poate mai rau!

Pai pana acum a fost vorba doar de Fat-Frumos si Ileana Consanzeana, de Scufita Rosie... Sa vorbim si de zmeu si de lupul cel rau. E prozaic cu indragosteala? Se poate si mai rau! Cand doar tremuram si suntem captivi intr-o legatura pur fizica. Betivul si alcoolul, grasul si dulciurile, nimic altceva. Si totusi, multi din cei prinsi in asa ceva se simt foarte bine si asta e normal, dar e caraghios ceea ce cred ei: tot un fel de dragoste e si asta... Asa o fi? Nu cumva cand scartie sau plictiseste partea fizica, se duce afectiunea pe garla: azi e , maine nu mai e... chiar asa repede poate sa dispara o afectiune, un sentiment?
Filmele si literatura ne iau bani frumosi pe prostia asta a noastra... dragostea ar fi tot una sa vezi daca ai sau nu ai parte de o relatie fizica grozava.... Prostia asta am vazut-o in "Anatomia lui Gray" (nu dati cu pietre, are si parti bune) cand chipurile Izzie si George ar fi fost topiti unul dupa altul, dar nu mergea partea fizica... mai sa fie, nici povestea cu drogul nu vor sa ne-o mai vanda, au trecut a ceva mai tare...E plauzibil, totusi , intr-un caz particular: persoanele sunt prea dependente de sex si nici macar fluturii in stomac nu mai ajuta.. Niste animalute... Nu pot sa am empatie pentru "suferinta" lor.
Multi oameni sunt la aceasta dimensiune, fluturii in stomac au ramas o amintire (daca au memorie) din copilarie... Caraghios e cand ei se cred capabil de dragoste, si mai caraghios cand plang si suspina la un film "de dragoste". E bine si asa, cu un suflet virtual...
Alti multi (impreuna cu cei dinainte, fac majoritatea) mai au inca iluziile date de indragosteli, de "pretty faces". Dupa ce se termina, sau dupa ce iau plasa zic ca n-au avut noroc si mai incearca odata... Noroc!

Se poate mai bine? Se poate mai rau? Se poate mai bine!

Familia genelor noastre egoiste

Oarecum... Mai stiti filmele cu mafioti, "Nasul" de exemplu: toti sunt familisti. Ei tin la neveste si copii, ele tin la barbati, sufera ca ei sunt inchisi "pe nedrept". Sa privim mai de aproape... Cum isi zic ei la grupare? "Familie".. Adica "genele noastre inrudite"...De ce tin ei la femei si copii...normal, propriile gene si materialul de suport. De ce tin ele la ei (cu toate pacatele lor)? Simplu: aduc banii pentru perpetuarea in siguranta a genelor si pentru un trai usor. Si ce nu e asta bine? NU. Cine nu poate sa-i iubeasca decat pe ai lui, pe cei care ii asigura transmiterea genelor proprii in viitor, se iubeste de fapt numai pe sine. "Dragostea" lui este o extensie doar a faptului ca se pretuieste pe el insusi. 

Asa ca... Daca prietenul, prietena, sotul , sotia se uita la voi cu ochi galesi si la multi din cei din jur se uita chioras, nu fiti asa sigur pe dragostea lui... Oricand, daca se intampla un eveniment: nu-i mai puteti face copii, nu mai aveti bani,  a trecut efectul drogului, sau pur si simplu nu mai e atras fizic, atunci... asteptati-va sa se schimbe complet de la o ora la alta, de la o clipa la alta. De ce?  Pentru ca nu exista nimic ca baza, nu are ce sa ramana; afectiune, sentiment. Acestea din urma nu au cum sa stinga peste noapte. Pentru ca "va iubea" numai pentru: SATISFACEREA NEVOILOR FIZICE SI/SAU NEVOI MATERIALE SI/SAU DISTRACTIE IN GENERAL. Daca acestea nu sunt, nu e nici "dragoste", deci nu mai ramane nimic!
Si care e partea buna atunci? 
Pai nu e trucul "cautati femeia", ci cautati omul. Ce poate avea acesta dincolo de pre-programarea biologica primara: sex, cautarea lui Fat-Frumos (de ce nu Fat-Bun??) si a Ilenei Coseanzeana si in general de protejarea supravietuirii propriilor gene? Ar mai fi ceva, mai rar, un fel de prostie, pe alt nume altruismul si fair-play-ul. E posibil, doar posibil ca cineva altruist si fair sa poata tine cu adevarat la altcineva, dincolo de "coaja" instinctelor primare. Dupa cum ziceam... noi fugim dupa indragosteli, chipuri frumoase si dupa portia de sex si distractie in general. Nu ne mai ramane timp de gandire.. Plus ca e pierdere de timp... de ce sa cauti ceva rar care poate nu provoaca placere si sa nu iei repede ceva ce se gaseste peste tot si e apetisant?
Si chiar daca incerci sa cauti, reusesti? Nu prea cred, cel putin mie nu mi-a iesit, desi am constientizat pericolele, am repetat aceleasi greseli. Macar incerc. 

Sa revenim la filme.. 
"Anatomia lui Gray", sezonul 4 , episodul 4.
Domnisoara doctor Gray, nevrand sa complice relatia, a stabilit conventia "numai sex, si numai repede". Ce sa faca Derek, care ar fi vrut sa stea langa ea tot timpul (era cel putin un nivel mai sus, "indragosteala")? A nascocit o propunere de vacanta: un weekend impreuna, 48 de ore de sex (vorba vine). Fericita, doctor Gray s-a facut luntre si punte sa sa-si ia liber. Fericita? De ce erai asa de fericita? E chiar asa de bun motivul? In fine, se prezinta la Derek cu misiunea indeplinita - si-a luat liber , au 48 de ore la dispozitie.  

"I don't want 48 uninterrupted hours, I want a lifetime!"

Derek: "I want to marry you. I want to have kids with you. I want to build us a house. I want to settle down and grow old with you. I want to die when I'm 110 years old in your arms. I don't want 48 uninterrupted hours, I want a lifetime!"
Bravo Derek! 

Cine iubeste, in filme?
Revenim la filmele de la inceput; Iubeste cineva cu adevarat in ele?

Casablanca - Da, dar o singura persoana. Victor Lazlo nu; el isi iubeste cauza, iar pe Ilsa doar o foloseste. Ilsa nu-l iubeste pe Rick pentru ca ii este loiala lui Victor si nu-l iubeste pe Victor , pentru ca e indragostita de Rick (vezi mai sus diferenta intre termeni). Ramane doar Rick, care e indragostit de Ilsa, dar isi sacrifica sentimentele, pentru ai respecta ei alegerea.

The Apartment - Nu, poate in viitor(... iubirea nu exista inca in film);  Fran (Shirley) e "drogata" de indragosteala ei de un "wrong man". Baxter... poate in viitor, a inceput bine cu Fran. 

Cea care a iubit a fost Rebecca...

Rebecca - Da, o singura persoana - cine?;  Intre domnul si doamna de Winter este o "indragosteala" mai recenta, nu avem de unde sa stim ce va fi. Cea care a iubit a fost Rebecca, cea care si-a ascuns drama si boala cu riscul de a fi privita gresit de sotul ei. A facut toate acestea pentru al nu-l face sa sufere (pentru ea). 

Cea care iubeste este Melanie...

Gone with the Wind - Da, o singura persoana - cine? Scarlet e .. varza (sic!), e un doar animalut dragut. Rhett e doar atras fizic de Scarlet, cum sa o iubeasca, ca nu are pe cine. Ashley e in situatia Ilsei din Casablanca. Cea care iubeste este Melanie, ea oricum iubeste toti oamenii si este adevaratul personaj pozitiv din film.

Daa.. ce putem zice insa chiar de "Love Story" ?  
Plauzibil! Nu va asteptati , nu-i asa? Oameniii deosebiti pot face lucruri deosebite, dar acesta e un lucru rar.

Marea pacaleala

Scarlett este un animalut egoist...
Nu poate iubi cu adevarat si nici nu poate inspira dragoste
Si totusi... povestea ei se retine si putini isi amintesc de Melanie

De fapt care e marea pacaleala care ni se spune de cand suntem mici, din basme, apoi in literatura,  in filme? Exista ceva numit dragoste unde (chipurile) vin la pachet: atractie fizica, minte drogata ("indragosteala") , afectiune. Pai nu! Nu vin. In cele mai multe cazuri vine numai prima sau primele doua, iar "afectiunea" aparenta este de fapt pentru noi insine: tinem la cei care ne ofera starea de bine (satisfacere nevoi-satisfaceri materiale-distractii sau mai gingasii fluturi in stomac) numai din aceasta cauza. 
Ce clisee ni se vand: sau sexul grozav este echivalent cu dragostea (sau e culmea valorii ei), sau indragosteala este automat dragoste deplina. Pentru a proteja consumatorii ar trebui sa se faca macar specificatia "junk-love story inside". Asa cum oamenii amarati, fara informatii consuma bucurosi junk-food-ul, tot asa , sau mai rau, pentru ca e vorba de majoritate, se consuma  "junk-love story" si mai mult decat atat, oamenii o si traiesc...  

Amagirea
Multi gandesc cam asa (nu stiu daca de la supradoze de "romance" sau pur si simplu astea sunt "credintele" noastre): ca sa aiba ce sa ramana pentru anii maturitatii si senectutii ai cuplului - adica afectiune, intelegere etc - ar trebui sa fie o "furtuna" initiala cu pasiune fizica extraordinara. In timp, pasiunea se va transforma in afectiune... Da, bineinteles, si caprele devin vulturi... Zilnic.
Ordine lucrurilor a fi cam asa: romantismul este pentru tinerete cand nu ai unde (!), apoi daca tot esti matur (?), distractie pe toate planurile la modul extensiv si intensiv , iar afectiunea este planificata sa vina abia cu pensia... Atentie ...Nu vine!  Trebuia sa existe de la inceput!

Am vazut insa si un film cu o poveste extraordinara: "IO, IO, IO.. e gli altri." . Dupa cum se vede din titlu, filmul este despre egoism. Care e povestea? Exceptia care confirma regula, un personaj extrem de altruist (va si muri din aceasta cauza!) , Peppino Marassi (Marcello Mastroianni) il duce pe prietenul sau la marginea unei paduri sa vada o scena extraordinara, care se intampla in fiecare seara la aceeasi ora. Care era marea scena?

Vrea sa-i arate ceva extraordinar...

Doi batranei, slabi si uscati, se plimbau in fiecare seara tinandu-se de mana si zambind plini de fericire....

Doi batranei slabi si uscati, tinandu-se de mana...

   E! ...Aceasta este dragostea, daca puteti ajunge aici, aceasta este definitia ei.