 |
| Man of Iron (Człowiek z żelaza) Andrzej Wajda 1981 |
Povestea - Revansa
Protagonistul este Maciej Tomczyk, fiul lui Mateusz Birkut - "Omul de marmura"- din precedentul film al lui Wajda. Regizorul a "prins" scurta fereastra dintre infiintarea miscarii "Solidaritatea" si proclamarea legii martiale la finalul anului 1981. Astfel , scenariul suprinde evenimentele din Polonia chiar in timpul desfasurarii lor. Tomczyk este , din fericire, "Omul de fier", muncitor la santierele din Gdańsk si unul dintre cei care au pornit greva la aceste santiere, greva care a declansat totul (in Polonia si apoi mai departe). Regizorul patrunde cu personajul sau chiar in adunarile reale ale Solidaritatii, unde il putem vedea pe, tanarul atunci, Lech Wałęsa. Filmul interfereaza cu realitatea.
"Omul de fier" isi poate lua revansa, fata de istorie, fata de regim, fata de soarta tatalui sau, "Omul de marmura". El schimba istoria, nu este victima acesteia. E adevarat, sunt alte vremuri, chiar daca Gorby nu aparuse inca.
Realitatea - Revansa ?
"Omul de marmura" si destinul lui sunt bucati din realitate. Ce s-a ales insa din realizarea "Omului de fier", din infaptuirile "Solidaritatii"?
In primul rand, chiar daca a reprezentat vointa multor plonezi - Solidaritatea avea la un moment dat 10 milioane de membri - aceasta organizatie nu a fost numai "spontana". A avut sprijin indirect din partea agentiilor americane si direct din partea Vaticanului, acesta actionand ca o curea de transmisie intre aceste angentii, resursele lor, si miscare. Un rol important l-a avut si suveranul pontif Ioan Paul al II-lea, polonez el insusi. Poate tocmai din aceasta cauza a avut sanse mai mari sa ajunga papa. Ioan Paul al II-lea insa , prin personalitatea sa, a fost mai mult si a realizat mai multe decat planurile unora sau altora. In multe cazuri a avut o abordare care poate parea surprinzatoare prin realismul si spriritualitatea sa autentica; intr-un mesaj catre romani, de exemplu, prin 1990, le-a atras atentia ca ei vin din vechiul regim cu o puternica curatenie sufleteasca si spirituala, iar contactul cu occidentul va fi un pericol pentru ei in acest sens.
Lech Wałęsa a fost un lider charismatic, dar mediocru (nu se stie cat a fost nascut sau facut). Si-a facut insa datoria fata de tara lui si a batut obrazul occidentului atunci cand aceasta tara sa s-a confruntat cu problemele tranzitiei. Ca urmare Polonia a fost scutita de o mare parte din datoriile externe. Solidaritatea a furnizat deasemenea cativa lideri, prim-ministrii, care au realizat reforme economice cu pretul iesirii lor din prim planul politicii - lucru rar intalnit prin alte parti - cauzata de masurile impopulare .
Solidaritatea a disparut pentru ca avea o doza de artificialitate, dat de sprijinul extern si de definirea sa strict prin opozitie fata de vechiul regim. In plus, spre cinstea ei, nu a alunecat pe panta populismului ca formatiunile in tarile vecine .Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece...
Protagonistul este Maciej Tomczyk, fiul lui Mateusz Birkut - "Omul de marmura"- din precedentul film al lui Wajda. Regizorul a "prins" scurta fereastra dintre infiintarea miscarii "Solidaritatea" si proclamarea legii martiale la finalul anului 1981. Astfel , scenariul suprinde evenimentele din Polonia chiar in timpul desfasurarii lor. Tomczyk este , din fericire, "Omul de fier", muncitor la santierele din Gdańsk si unul dintre cei care au pornit greva la aceste santiere, greva care a declansat totul (in Polonia si apoi mai departe). Regizorul patrunde cu personajul sau chiar in adunarile reale ale Solidaritatii, unde il putem vedea pe, tanarul atunci, Lech Wałęsa. Filmul interfereaza cu realitatea.
"Omul de fier" isi poate lua revansa, fata de istorie, fata de regim, fata de soarta tatalui sau, "Omul de marmura". El schimba istoria, nu este victima acesteia. E adevarat, sunt alte vremuri, chiar daca Gorby nu aparuse inca.
Realitatea - Revansa ?
"Omul de marmura" si destinul lui sunt bucati din realitate. Ce s-a ales insa din realizarea "Omului de fier", din infaptuirile "Solidaritatii"?
In primul rand, chiar daca a reprezentat vointa multor plonezi - Solidaritatea avea la un moment dat 10 milioane de membri - aceasta organizatie nu a fost numai "spontana". A avut sprijin indirect din partea agentiilor americane si direct din partea Vaticanului, acesta actionand ca o curea de transmisie intre aceste angentii, resursele lor, si miscare. Un rol important l-a avut si suveranul pontif Ioan Paul al II-lea, polonez el insusi. Poate tocmai din aceasta cauza a avut sanse mai mari sa ajunga papa. Ioan Paul al II-lea insa , prin personalitatea sa, a fost mai mult si a realizat mai multe decat planurile unora sau altora. In multe cazuri a avut o abordare care poate parea surprinzatoare prin realismul si spriritualitatea sa autentica; intr-un mesaj catre romani, de exemplu, prin 1990, le-a atras atentia ca ei vin din vechiul regim cu o puternica curatenie sufleteasca si spirituala, iar contactul cu occidentul va fi un pericol pentru ei in acest sens.
Lech Wałęsa a fost un lider charismatic, dar mediocru (nu se stie cat a fost nascut sau facut). Si-a facut insa datoria fata de tara lui si a batut obrazul occidentului atunci cand aceasta tara sa s-a confruntat cu problemele tranzitiei. Ca urmare Polonia a fost scutita de o mare parte din datoriile externe. Solidaritatea a furnizat deasemenea cativa lideri, prim-ministrii, care au realizat reforme economice cu pretul iesirii lor din prim planul politicii - lucru rar intalnit prin alte parti - cauzata de masurile impopulare .
Solidaritatea a disparut pentru ca avea o doza de artificialitate, dat de sprijinul extern si de definirea sa strict prin opozitie fata de vechiul regim. In plus, spre cinstea ei, nu a alunecat pe panta populismului ca formatiunile in tarile vecine .Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece...
Altii
In alte tari, la noi de exemplu, au fost oameni de marmura, si o sa mai fie. Lipsesc insa oamenii de fier. E adevarat, aici agentiile externe au probabil reprezentanti cu salariu mai mic, pregatire mai redusa si inteligenta mai scazuta... Rezultatele se vad... Nu avem nici biserica catolica , nici un papa din neamul nostru.
In plus, nici un politician roman nu a ales calea "sacrificiului", adica sa-si faca treaba si sa plece. Sa nu aleaga populismul... Ei au ales sa ramana ...pe capul nostru si in capul nostru. Biserica noastra alege si ea populismul , isi face propria casa a poporului. Toti politicienii vor sa fie urmasii lui Carol al II-lea si sunt aspiranti , cu mai mult sau mai putin succes, la titlul de tzepar all time.
Altii cad deci din lac in put...
Raul nu are o singura fata, si nu este monopolul vechilor regimuri.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu