The Great Gatsby (1974)

 

Introducere

Am vazut si auzit tot felul de comentarii despre acest film: ca varianta veche cu Cary Grant (...nu era el saracu' chiar Cary Grant...) ar fi mai buna, sau, poate ca ar avea cartea lui Fitzgerald subtilitati care ii scapa filmului. Bine!

Eu zic asa: mai intai trebuie sa incercam sa intelegem personajul , povestea lui si apoi sa vedem daca filmul si interpretarea lui Redford se potrivesc cu acestea.
Sa ne amintim de metoda maestrului Hitchcock care spunea ca citea cartea, isi facea o parere, apoi lasa cartea deoparte si facea filmul dupa ideea care ii si-o facuse. In plus, reiau motivul film versus roman din "Secretele lui H." sau din prima postare din blog:

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Raspunsul pe care mi-l dau eu cu privire la acest film e simplu: Redford ESTE Gatsby.

Descoperindu-l pe Gatsby

Precum in filmele lui Spielberg (vezi "Secretul lui Steven Spielberg - (1)" , atentie, nu (2)) aici nu il cunostem pe G. direct, ci prin ochii altui personaj - vecinul lui -  Nick Carraway (Sam Waterston). Acesta are casa langa "palatul" alb al unui acestui personaj misterios , "Gatsby", un imbogatit din anii 20 ai prohibitiei , care da zi de zi petreceri fabuloase. Avand ocazia sa-si satisfaca curiozitatea si sa-l cunoasca pe acest vecin ciudat, Nick descopera un om tanar, stralucitor, inteligent si charismatic (Redford!) , care are doua mari preocupari: afacerile lui misterioase si o tanara doamna din "lumea buna" si bogata...

O poveste cu tineri
Inainte de afaceri a fost insa o poveste mai veche...Tanarul ofiter Jay era indragostit de tanara Daisy. Ceea ce conteaza este ca razboiul (Primul Razboi Mondial) il tine departe de Daisy, ea nu-l asteapta si se casatoreste cu un milionar, Tom Buchanan (Bruce Dearn). End of story?

Revederea

Dupa multi ani, Jay, acum Jay Gatsby , ajunge si el milionar. In epoca prohibitiei si a afacerilor cu alcool de contrabanda, o avere facuta repede trebuia sa fie legata cumva de aceasta zona subterana. Se pare insa ca norocul banilor nu ii este nici pe departe indeajuns, el vrea sa fie vizibil - casa somptuasa , peterecerile extravagante prin luxul lor, stralucirea afisata. Prin vecinul sau (Nick) , va reusi sa se intalneasca cu vechea dragoste, Daisy. Ii prezinta palatul, chiar si dulapul cu zeci de camasi si costume. Imi amintesc parerea cuiva care a vazut filmul: "Cand iti revezi marea dragoste dupa douazeci de ani, in loc sa spui lucruri mari , ii arati camasile? Stupid!"

Oare? Este Gatsby-Redford stupid? Este scenariul aiurea?

Gatsby este doar dereglat, precum o scoica de un fir de nisip: a ajuns sa para din afara o perla alba , stralucitoare, dar... Tot efortul lui, toata splendoarea afisata este doar pentru a recrea un moment pierdut: daca el nu era chemat la razboi si daca ar fi fost milionar, ar fi fost Daisy a lui? Sa vedem: cumva a recreat acel moment: este la fel de bogat ca sotul ei si in plus totul este mai frumos la el: de la masina, casa , pana la aspectul sau exterior si cel sufletesc... Se intoarce Daisy la el? 

La o prima vedere, ea pare incantata de re-intalnire, ii plac si palatul si masina si luxul... Pe de alta parte, pe toate acestea ea deja le are. Ramane doar alegerea dintre Gatsby si Tom. Daca ii pui unul langa altul, comparatie nu exista. Si totusi nu asta conteaza, conteaza ce fel de om este Daisy. Doar o singura scena este pe deplin edificatoare: intalnirea cu copiii. Ea este doar o doamna bogata care isi viziteaza copiii, ii saluta, le zambeste doua secunde si apoi trece mai departe, lasandu-i in grija bonelor. Chiar daca sotul,Tom , o insala, ei sunt un cuplu perfect, se potrivesc perfect: bogati, superficiali si mai degraba amorali decat imorali. Rezultatul: nu-l poate trata pe G. mai bine decat pe copii, ea se simte bine langa sotul amoral, lui G. ii poate doar zambi doua secunde.

O viata de doua ori furata

Gatsby este traieste deci intr-o iluzie perfecta, tot ce a facut el pentru a rescrie trecutul este zadarnic. Ghinion? Viata pierduta in van? Nu, se poate si mai rau: va plati scump apropierea de cei doi (Daisy-Tom) - pur si simplu cu pretul vietii sale pentru consecintele firii si comportarii amorale a celor doi.

Morala?

Omul e vulnerabil atunci cand se ataseaza orbeste si are ghinionul ca subiectul afectiunii sale sa fie ales gresit. Si pe de alta parte, orice ai face, oricum ai fi , nu poti impresiona un om care e de ne-impresionat. Tot ce a facut Gatsby e inutil: urmareste o fantasma, ceva care nu exista - iar ceea ce exista ii va face doar rau.

(Va urma)