"Love story" - film, literatura, realitate ...adica fictiune

Atentionare:
Nu cititi! Sunt (macar niste mici) sanse ca sa va fie spulberate niste iluzii la care tineati mult.

"Romance"

M-am uitat de curiozitate in topul IMDB ... acolo genul se numeste "Romance" adica "romantism", dar in acelasi timp se mai se poate traduce "plasmuire", "fictiune", "da frau liber imaginatiei" ... cred ca au gasit un cuvant potrivit.

Am ales din topul "romance" cateva, mai cunoscute.  Avem "dragoste" sau nu in urmatoarele filme? Dau mai intai sentinta si ma explic mai spre final. Casablanca - Da, dar o singura persoana; The Apartment - Nu, poate in continuare (...nu exista inca); Rebecca - Da, o singura persoana - cine?; Gone with the Wind - Da, o singura persoana - cine?

Dictionar 
Sa luam definitia in engleza pentru ca voi vorbi mai mult despre filmele lor: 1. a profoundly tender, passionate affection for another person. 2. a feeling of warm personal attachment or deep affection, as for a parent, child, or friend. 3.sexual passion or desire. 

Inceput dur... ce inseamna un chip si un corp frumos care plac?

Exista dragoste...Putem crede ca lupul si mielul s-au casatorit.

Dragoste? ....
Poate pentru dansatoarea din filmul Omul Orchestra cu Louis de Funes: dupa ce acesta povesteste fabula Lupul si Mielul numai din grimase - cu happy end...lupul nu mai e flamand...- le intreaba "Ati inteles?". Dansatoarea noastra intreba, visatoare, in spaniola: "S-au casatorit ?"
Deci un chip frumos si simetric, plus in corp frumos inseamna... un individ din specia respectiva sanatos si destul de inteligent ca sa se poata hrani...Adica? Este eligibil pentru mine, individ de sex opus pentru a ma putea ajuta cu folos sa-mi perpetuez genele. Punct. Frumusetea, in natura, pentru fiintele vii, atunci cand nu e vorba de vreo capcana, este un semn de sanatate. Si cam atat.
Da.. e adevarat.. exista si nuante.. chipurile mai avem si alte criterii.. Vom vedea. Printre altele, cati se uita daca acea frumusete nu are cumva ochii limpezi si tampi ? Si daca e doar un animalut frumos?

Film si realitate - conventie lingvistica? 

Ce gasim in filme si in literatura? "Povesti de dragoste"! Ce va sa zica asta? Pe scurt, el si ea "se plac", in majoritatea cazurilor avand ca motiv principal ca cel putin unul dintre ei arata bine, e frumos...Si implicit, daca e "frumos", ar avea si restul de calitati necesare. De unde si pana unde aceasta asociere? O cercetare recenta a descoperit tocmai ca oamenii "frumosi" sunt mai egoisti si mai "smecheri" pentru ca isi folosesc frumusetea pentru a le fi mai usor in viata.

Cum e in realitate? Nu... noi nu! Noi apreciem omul! Serios? Cand ati simtit ultima data fluturi in stomac pentru cineva numai pentru ca era destept sau cinstit? Sau ati ras ca prostii, de fericire, numai pentru ca ati vorbit cu cineva bun sau cinstit sau inteligent? Nu cumva niciodata? E adevarat, ne culegem pe cei care ne plac dintr-o arie apropiata ca mod de viata, dar acesta nu este decat un alt instinct primar, al similaritatii de gasca/haita.

Mecanismul a ceea ce numesc oameni de obicei dragoste e banal: suntem programati sa purtam grija genelor noastre, adica sa le plasam in viitor cat mai sigur. Suntem o specie rezultata din miliarde de ani de evolutie, ar trebui sa avem mecanisme foarte bune pentru a face asta eficient. Deci...vedem pe cineva frumos (adica sanatos pentru combinatia de gene cu noi), si pac! se declanseaza un mecanism natural care trebuie sa ne ofere o motivatie. Cum merge ? Simplu:  acel mecanism ne drogheaza vectorial, adica cu directie - daca ne apropiem de acea persoana simitim placere, daca ne indepartam simtim durere. E simplu de gandit ce o sa facem. Problema e urmatoarea - parerea noastra despre persoana respectiva nu e profunda de obicei, e doar rezultatul drogului. Ar trebui sa avem puterea sa analizam: in afara de atractie, mai exista ceva? Pai nu prea putem analiza: odata pentru ca suntem "beti" si nu mai gandim bine, a doua oara pentru ca, daca prin intamplare, descoperim ceva "rau", asta provoaca mecanismul de durere si incetam a mai gandi la asta...E adevarat, ne simtim bine, dar de cele mai multe ori, dupa ce drogul trece, se risipeste totul in timp, pentru cel putin la unul dintre partcipanti...
Intrebare: putem numi acest comportament de automate biologice "dragoste", "afectiune", "sentiment"? Eu cred ca nu, suntem doar in situatia omului stravechi care credea in zeul soare (noi in "dragoste"). 

Suntem doar in situatia omului stravechi care credea in zeul soare. (Stargate - Ra, zeul soare)

Mai vinzi literatura si mai iei bani pe filme vorbind despre asa ceva (automate biologice)? Mai storci lacrimi pentru a incasa bani pesin?  

Ce vrea lumea sa vada si de fapt pe ce ii se ia banii?

Ma mai intreba cate cineva mai in varsta: "de ce pun asa ceva in filme?" - e vorba de cate o grozavie: crime, violenta , sex "urat". Raspuns de fiecare data: pai asa castiga ei banii asa castiga intr-o secunda cat noi in o mie de ani. Intr-un film (Sweet Liberty, de Alan Alda) am gasit o replica geniala: "Ce vor oamenii sa vada in filme? Autoritatea incalcata, proprietatea furata si oameni dezbracandu-se".

Mai e si partea de povesti siropoase, la fel storcatoare de bani - povesti de dragoste. Mai nene, chiar asa e croit omul sa fie in stare de a trai dragostea? Orice om? Vom vedea ca nu. 

Se poate mai bine? Se poate mai rau? Se poate mai rau!

Pai pana acum a fost vorba doar de Fat-Frumos si Ileana Consanzeana, de Scufita Rosie... Sa vorbim si de zmeu si de lupul cel rau. E prozaic cu indragosteala? Se poate si mai rau! Cand doar tremuram si suntem captivi intr-o legatura pur fizica. Betivul si alcoolul, grasul si dulciurile, nimic altceva. Si totusi, multi din cei prinsi in asa ceva se simt foarte bine si asta e normal, dar e caraghios ceea ce cred ei: tot un fel de dragoste e si asta... Asa o fi? Nu cumva cand scartie sau plictiseste partea fizica, se duce afectiunea pe garla: azi e , maine nu mai e... chiar asa repede poate sa dispara o afectiune, un sentiment?
Filmele si literatura ne iau bani frumosi pe prostia asta a noastra... dragostea ar fi tot una sa vezi daca ai sau nu ai parte de o relatie fizica grozava.... Prostia asta am vazut-o in "Anatomia lui Gray" (nu dati cu pietre, are si parti bune) cand chipurile Izzie si George ar fi fost topiti unul dupa altul, dar nu mergea partea fizica... mai sa fie, nici povestea cu drogul nu vor sa ne-o mai vanda, au trecut a ceva mai tare...E plauzibil, totusi , intr-un caz particular: persoanele sunt prea dependente de sex si nici macar fluturii in stomac nu mai ajuta.. Niste animalute... Nu pot sa am empatie pentru "suferinta" lor.
Multi oameni sunt la aceasta dimensiune, fluturii in stomac au ramas o amintire (daca au memorie) din copilarie... Caraghios e cand ei se cred capabil de dragoste, si mai caraghios cand plang si suspina la un film "de dragoste". E bine si asa, cu un suflet virtual...
Alti multi (impreuna cu cei dinainte, fac majoritatea) mai au inca iluziile date de indragosteli, de "pretty faces". Dupa ce se termina, sau dupa ce iau plasa zic ca n-au avut noroc si mai incearca odata... Noroc!

Se poate mai bine? Se poate mai rau? Se poate mai bine!

Familia genelor noastre egoiste

Oarecum... Mai stiti filmele cu mafioti, "Nasul" de exemplu: toti sunt familisti. Ei tin la neveste si copii, ele tin la barbati, sufera ca ei sunt inchisi "pe nedrept". Sa privim mai de aproape... Cum isi zic ei la grupare? "Familie".. Adica "genele noastre inrudite"...De ce tin ei la femei si copii...normal, propriile gene si materialul de suport. De ce tin ele la ei (cu toate pacatele lor)? Simplu: aduc banii pentru perpetuarea in siguranta a genelor si pentru un trai usor. Si ce nu e asta bine? NU. Cine nu poate sa-i iubeasca decat pe ai lui, pe cei care ii asigura transmiterea genelor proprii in viitor, se iubeste de fapt numai pe sine. "Dragostea" lui este o extensie doar a faptului ca se pretuieste pe el insusi. 

Asa ca... Daca prietenul, prietena, sotul , sotia se uita la voi cu ochi galesi si la multi din cei din jur se uita chioras, nu fiti asa sigur pe dragostea lui... Oricand, daca se intampla un eveniment: nu-i mai puteti face copii, nu mai aveti bani,  a trecut efectul drogului, sau pur si simplu nu mai e atras fizic, atunci... asteptati-va sa se schimbe complet de la o ora la alta, de la o clipa la alta. De ce?  Pentru ca nu exista nimic ca baza, nu are ce sa ramana; afectiune, sentiment. Acestea din urma nu au cum sa stinga peste noapte. Pentru ca "va iubea" numai pentru: SATISFACEREA NEVOILOR FIZICE SI/SAU NEVOI MATERIALE SI/SAU DISTRACTIE IN GENERAL. Daca acestea nu sunt, nu e nici "dragoste", deci nu mai ramane nimic!
Si care e partea buna atunci? 
Pai nu e trucul "cautati femeia", ci cautati omul. Ce poate avea acesta dincolo de pre-programarea biologica primara: sex, cautarea lui Fat-Frumos (de ce nu Fat-Bun??) si a Ilenei Coseanzeana si in general de protejarea supravietuirii propriilor gene? Ar mai fi ceva, mai rar, un fel de prostie, pe alt nume altruismul si fair-play-ul. E posibil, doar posibil ca cineva altruist si fair sa poata tine cu adevarat la altcineva, dincolo de "coaja" instinctelor primare. Dupa cum ziceam... noi fugim dupa indragosteli, chipuri frumoase si dupa portia de sex si distractie in general. Nu ne mai ramane timp de gandire.. Plus ca e pierdere de timp... de ce sa cauti ceva rar care poate nu provoaca placere si sa nu iei repede ceva ce se gaseste peste tot si e apetisant?
Si chiar daca incerci sa cauti, reusesti? Nu prea cred, cel putin mie nu mi-a iesit, desi am constientizat pericolele, am repetat aceleasi greseli. Macar incerc. 

Sa revenim la filme.. 
"Anatomia lui Gray", sezonul 4 , episodul 4.
Domnisoara doctor Gray, nevrand sa complice relatia, a stabilit conventia "numai sex, si numai repede". Ce sa faca Derek, care ar fi vrut sa stea langa ea tot timpul (era cel putin un nivel mai sus, "indragosteala")? A nascocit o propunere de vacanta: un weekend impreuna, 48 de ore de sex (vorba vine). Fericita, doctor Gray s-a facut luntre si punte sa sa-si ia liber. Fericita? De ce erai asa de fericita? E chiar asa de bun motivul? In fine, se prezinta la Derek cu misiunea indeplinita - si-a luat liber , au 48 de ore la dispozitie.  

"I don't want 48 uninterrupted hours, I want a lifetime!"

Derek: "I want to marry you. I want to have kids with you. I want to build us a house. I want to settle down and grow old with you. I want to die when I'm 110 years old in your arms. I don't want 48 uninterrupted hours, I want a lifetime!"
Bravo Derek! 

Cine iubeste, in filme?
Revenim la filmele de la inceput; Iubeste cineva cu adevarat in ele?

Casablanca - Da, dar o singura persoana. Victor Lazlo nu; el isi iubeste cauza, iar pe Ilsa doar o foloseste. Ilsa nu-l iubeste pe Rick pentru ca ii este loiala lui Victor si nu-l iubeste pe Victor , pentru ca e indragostita de Rick (vezi mai sus diferenta intre termeni). Ramane doar Rick, care e indragostit de Ilsa, dar isi sacrifica sentimentele, pentru ai respecta ei alegerea.

The Apartment - Nu, poate in viitor(... iubirea nu exista inca in film);  Fran (Shirley) e "drogata" de indragosteala ei de un "wrong man". Baxter... poate in viitor, a inceput bine cu Fran. 

Cea care a iubit a fost Rebecca...

Rebecca - Da, o singura persoana - cine?;  Intre domnul si doamna de Winter este o "indragosteala" mai recenta, nu avem de unde sa stim ce va fi. Cea care a iubit a fost Rebecca, cea care si-a ascuns drama si boala cu riscul de a fi privita gresit de sotul ei. A facut toate acestea pentru al nu-l face sa sufere (pentru ea). 

Cea care iubeste este Melanie...

Gone with the Wind - Da, o singura persoana - cine? Scarlet e .. varza (sic!), e un doar animalut dragut. Rhett e doar atras fizic de Scarlet, cum sa o iubeasca, ca nu are pe cine. Ashley e in situatia Ilsei din Casablanca. Cea care iubeste este Melanie, ea oricum iubeste toti oamenii si este adevaratul personaj pozitiv din film.

Daa.. ce putem zice insa chiar de "Love Story" ?  
Plauzibil! Nu va asteptati , nu-i asa? Oameniii deosebiti pot face lucruri deosebite, dar acesta e un lucru rar.

Marea pacaleala

Scarlett este un animalut egoist...
Nu poate iubi cu adevarat si nici nu poate inspira dragoste
Si totusi... povestea ei se retine si putini isi amintesc de Melanie

De fapt care e marea pacaleala care ni se spune de cand suntem mici, din basme, apoi in literatura,  in filme? Exista ceva numit dragoste unde (chipurile) vin la pachet: atractie fizica, minte drogata ("indragosteala") , afectiune. Pai nu! Nu vin. In cele mai multe cazuri vine numai prima sau primele doua, iar "afectiunea" aparenta este de fapt pentru noi insine: tinem la cei care ne ofera starea de bine (satisfacere nevoi-satisfaceri materiale-distractii sau mai gingasii fluturi in stomac) numai din aceasta cauza. 
Ce clisee ni se vand: sau sexul grozav este echivalent cu dragostea (sau e culmea valorii ei), sau indragosteala este automat dragoste deplina. Pentru a proteja consumatorii ar trebui sa se faca macar specificatia "junk-love story inside". Asa cum oamenii amarati, fara informatii consuma bucurosi junk-food-ul, tot asa , sau mai rau, pentru ca e vorba de majoritate, se consuma  "junk-love story" si mai mult decat atat, oamenii o si traiesc...  

Amagirea
Multi gandesc cam asa (nu stiu daca de la supradoze de "romance" sau pur si simplu astea sunt "credintele" noastre): ca sa aiba ce sa ramana pentru anii maturitatii si senectutii ai cuplului - adica afectiune, intelegere etc - ar trebui sa fie o "furtuna" initiala cu pasiune fizica extraordinara. In timp, pasiunea se va transforma in afectiune... Da, bineinteles, si caprele devin vulturi... Zilnic.
Ordine lucrurilor a fi cam asa: romantismul este pentru tinerete cand nu ai unde (!), apoi daca tot esti matur (?), distractie pe toate planurile la modul extensiv si intensiv , iar afectiunea este planificata sa vina abia cu pensia... Atentie ...Nu vine!  Trebuia sa existe de la inceput!

Am vazut insa si un film cu o poveste extraordinara: "IO, IO, IO.. e gli altri." . Dupa cum se vede din titlu, filmul este despre egoism. Care e povestea? Exceptia care confirma regula, un personaj extrem de altruist (va si muri din aceasta cauza!) , Peppino Marassi (Marcello Mastroianni) il duce pe prietenul sau la marginea unei paduri sa vada o scena extraordinara, care se intampla in fiecare seara la aceeasi ora. Care era marea scena?

Vrea sa-i arate ceva extraordinar...

Doi batranei, slabi si uscati, se plimbau in fiecare seara tinandu-se de mana si zambind plini de fericire....

Doi batranei slabi si uscati, tinandu-se de mana...

   E! ...Aceasta este dragostea, daca puteti ajunge aici, aceasta este definitia ei.

House M.D. (Pilot & ...)

 - Is he a good man?
- He's a good doctor.
- Can you be one without the other? Don't you have to care about people? Caring is a good motivator.
- He's found something else.
...
- I thought everybody lied. 
H: Truth begins in lies. Think about it. 
- That doesn't mean anything, does it?

Seriale

In cateva seriale mai "desptepte" chiar merita sa vezi primul episod sau pilotul... dar putin mai tarziu. Scenaristii au se pare ceva deformatii profesionale, in cazul acesta fac o declaratie de intentie despre serial si personaje. Am vazut asta la Seinfeld (serialul despre "nimic") si la Columbo (o sa revin si cu aceasta tema). Foarte interesant, mai interesant decat un episod oarecare pe parcurs este si pilotul/primul episod din House. Sa vedem si de ce...

Un personaj

Ce este House? Este seful echipei de diagnosticieni din Princeton-Plainsboro Teaching Hospital.

Cum este vazut el de cei din jur? Un medic de geniu, dar plin de ciudatenii: mizantrop, cinic, narcisist , badaran, fara simpatie pentru pacientii lui si pasionat numai de cazurile grele, de "enigme" . (vezi Wikipedia - descrierea "oficiala" a personajului). 

Ca un fapt inedit, personajul a fost din start plasmuit ca un medic-detectiv, avand ca "bunic" imaginar pe insusi Sherlock Holmes, de la care "mosteneste" mai multe trasaturi: indiferenta fata de clienti, rationamenutul , abilitatile psihologice, atractia fata de cazurile complicate. Scenaristii mai "planteaza", in timp, multe alte similitudini (dependenta de droguri de exemplu).

Am inteles deci CE este , CUM este perceput , dar n-am inteles din prezentarile oficiale CINE ESTE Doctor Gregory House?

Ca sa aflu, o sa-mi permit sa-l iau ca pacient pe Dr. House, si o sa procedez exact ca el: in primul rand nu o sa bag in seama ceea ce vrea el sa transmita catre exterior, ci o sa analizez faptele.

Jucatorul

Ceea ce frapeaza in primul rand la House sunt metodele de lucru, oarecum ne-ortodoxe, care nu inceteaza sa-i nedumireasca, nu atat pe pacienti, cat pe ceilalti doctori.

Si asta este normal, pentru ca House nu se poarta ca un doctor obisnuit, ci ca un JUCATOR. Nu unul de poker, nu joaca la noroc. El este jucator dupa regulile Teoriei Jocurilor (pentru necunoscatori, nu are legatura cu ruleta si altele, ci e vorba de o ramura a matematicii). Pana la urma toti suntem jucatori in lumea asta, dar el este un jucator bun.

Ca sa pot explica, voi adnota conversatiile lui House precum partidele de sah cu (!), (!!), (!?) sau (!!!) pentru "mutarile" foarte bune si voi adauga note de subsol pentru altele.

H: Steroids.  Give her steroids. High doses of prednisone. (!?)

- You're looking for support for a diagnosis of cerebral vasculitis?

H:  Inflammation of blood vessels in the brain is awfully rare, especially for someone her age.

- So is a tumor. Her sed rate is elevated.

H: Mildly. 

- That could mean anything. Or nothing.

H: Yeah, I know. I have no reason to think that it's vasculitis. Except that it could be. (!!!)  If the blood vessels are inflamed, that's gonna look exactly like what we saw on the M.R.I. from Trenton County, and the pressure is gonna cause neurological symptoms.

- We can't diagnose that without a biopsy.

H: Yes, we can. We treat her. If she gets better, we know we're right.(!!!)

Ce avem aici: un doctor normal, actioneaza "normal", gaseste problema si o trateaza. Nu gaseste , nu trateaza, sau cel mult isi alege cea mai probabila cauza si merge pe ea... Matematic, ce avem: 50% scapa si primesc un singur tratament, 50% primesc un tratament gresit si nici nu scapa. Ce face House? In momentul cand are certitudinea ca cea mai probabila cauza este infirmata, trece la urmatoarea pe care o are la dispozitie... si incearca alt tratament. Matematic, ce va obtine: primii 50% ii are si el, apoi - 10% scapa dupa doua tipuri de tratament, 10% dupa 3, alti 10% mai greu si "pierde" doar 10%. In fapt nu e asa simplu, trebuie sa fiin stare sa nu imbolnavesti (tu, medic) pacientul - dar H. poate face asta.

H: How long do we have?

- If it's a tumor, we're talking a month or two.  If it's infectious, a few weeks.  If it's vascular, that'll probably be fastest of all. Maybe a week.

H: We're gonna stop all treatment. (!?)

- I still think it's a tumor. I think we should go back to the radiation.

H: She didn't respond to the radiation.

- Well, maybe we didn't see the effect until after we started steroids.

H: No, it's not a tumor. Those steroids did something. (!) I just don't know what.

So we're just gonna do nothing? We're just gonna watch her die?

H: Yeah, we're gonna watch her die. Specifically, we're gonna watch how fast she's dying. (!!!) You just told us each diagnosis has its own time frame. When we see how fast it's killing her, we'll know what it is.(!!!)  And by then, maybe there's nothing we can do about it.

Tot vorbeam de teoria jocurilor, aici avem urmatorul "joc": boala face prima mutare si pacientul ajunge la spital; doctorul analizeaza "tabla" (diagnostic), si muta la randul lui printr-un tratament; boala muta din nou...samd.  
Dialogurile de mai sus imi aduc aminte de cativa mari jucatori de sah si de una din putinele metode mai "destepte" din programele de sah. In primul rand imi aminteste de Bobby Fischer prin doua lucruri: daca urmaresti partidele sale, la un moment dat, vizual ai senzatia clara ca lucrurile se intampla "altfel" - aparent incalca reguli simple facand mutari "urate", nerecomandate , care nu intra in "estetica" normala a tacticii unui bun jucator. Mai tarziu lucrurile se "rasucesc" in favoarea lui si totul privit deaindoaselea pare frumos. "Except that it could be" (iau orice in calcul , care trebuie luat, chiar daca nu e uzual) - Fischer reusea sa fie undeva intre calculator si om: masina are o forta bruta, dar cauta prosteste si prin variantele inutile; maestrul uman are o forta strategica, care "taie" in acele variante; raman insa , la granita, variantele care par omului inutile, desi nu sunt, sunt doar dupa cum ziceam "inestetice"- iar atat Fischer cat si House le "vad" . A doua caracteristica era imposibilitatea celor care urmareau "live" sau comentau dupa aceea partidele de a intelege cand s-a "rupt" jocul in favoarea lui Fischer- mari maestrii au patit asta sau chiar Garry Kasparov, pe post de comentator. Asa patesc si cei din jurul lui House.

"We're gonna stop all treatment." - asta imi aminteste de alti doi mari camipioni: Tigran Petrosioan si Anatoly Karpov si de jocul lor cu totul special. Cateodata, acestia isi creau o pozitie defensiva, statica - era ca si cum numai adversarul muta, fiind clar avantajat... Si totusi, profitau de acea pozitie "arici", iar cea mai mica greseala il facea pe adversar sa piarda partida. De altfel, o metoda asemanatoare a fost introdusa in ultimii ani , pentru evaluarea mutarilor, pentru programele de jucat sah: "Null Move Prunning".

"Humanity's overrated" 

- Shouldn't we be speaking to the patient before we start diagnosing?

H: Is she a doctor?

- No, but

H: Everybody lies.

- Dr. House doesn't like dealing with patients.

- Isn't treating patients, why we became doctors?

 H: No. Treating illnesses is why we became doctors. Treating patients is what makes most doctors miserable.

- So you're trying to eliminate the humanity from the practice of medicine?

H:  If we don't talk to them, they can't lie to us, and we can't lie to them.  

      Humanity's overrated

Pare un dur, fara inteligenta emotionala... Sa nu uitam ca inteligenta emotionala este doar o parte din cea generala si pana la urma suma totala conteaza. Si House tocmai asta face: nu se gandeste la succesele intermediare (multe din sfera emotionala) , in fapt neglijeaza orice succes intermediar care l-ar putea impiedica sa-l obtina pe cel final. De aici si neintelegerea celor din jur. Ei il judeca pe House in faptele sale avand 3 mutari adancime ca profunzime de gandire, in timp ce el are probabil  10!! Normal ca toata estimarea la adancime 3 nu corespunde cu cea de la adincimea de 10.  

Dar cat de mult ii pasa lui House?

P(atient): Is he a good man?

D(octor): He's a good doctor.

P: Can you be one without the other? Don't you have to care about people? Caring is a good motivator.

D: He's found something else. [...]

P: He's your friend, huh?

D: Yeah.

P: Does he care about you?

D: I think so.

P: You don't know?

D: As Dr. House likes to say, "Everybody lies".

P: It's not what people say. It's what they do.

D: Yeah. He cares about me

Aici vedem cum descopera alt doctor, prietenul sau, ca H. tine la el: "It's not what people say. It's what they do."  

Cine este Doctor Gregory House? 

- What made you a cripple?

H: I had an infarction.

- A heart attack?

H: It's what happens when blood flow is obstructed. If it's in the heart, it's a heart attack. If it's in the lungs, it's a pulmonary embolism. If it's in the brain, it's a stroke. I had it in my thigh muscles.  

- Wasn't there something they could do?

H: There was plenty they could do, IF THEY'D MADE THE RIGHT DIAGNOSIS. But the only symptom was pain. NOT MANY PEOPLE GET TO EXPERIENCE muscle death.

House este infirm, schioapata, poarta baston si are dureri. De ce? Pentru ca a avut fel de boala rara "not many people get to experience muscle death", iar doctori "normali" au ratat diagnosticul pentru ca nu au putut sa-si dea seama cu ce au de a face din simptome - doar durere simpla . Si aici revenim la jocuri, la logica, unde avem o multime de "IF"-uri: "If it's in the heart, it's a heart attack. If it's in the lungs, it's a pulmonary embolism. If it's in the brain, it's a stroke."

- I just want to die with a little dignity. 

H: THERE'S NO SUCH THING. Our bodies break down. Sometimes when we're 90. Sometimes before we're even born. But it ALWAYS HAPPENS, and THERE'S NEVER ANY DIGNITY IN IT. I don't care if you can walk, see, wipe your own ass. IT'S ALWAYS UGLY. ALWAYS.  We can live with dignity. We can't die with it.

House nu-si jigneste pacientii, nu ii desconsidera, doar lupta (cu orice mijloace) pentru ceea el stie ca este cea mai mare demnitate a acestora: sa traiasca!

Doctor Gregory House goes to war 

Printre alte lucruri, pare ciudat si modul in care H. isi alege colaboratorii: 

- You hired a black guy because he had a juvenile record.

H: No. It wasn't a racial thing. I didn't see a black guy. I just saw a doctor... with a juvenile record.

[...]

H: I hired you... No, I hired you because you look good. It's like having a nice piece of art in the lobby. […]

People choose the paths that gain them the greatest rewards for the least amount of effort. That's a law of nature, and you defied it. That's why I hired you. You could have married rich. You could have been a model.  You could have just shown up and people would have given you stuff.  Lots of stuff.  But you didn't. You worked your stunning little ass off.

Doctorul nostru nu lupta singur cu maladiile cele mai grozave, isi alege si cei mai potriviti colaboratori, ajutandu-se de o profunda cunoastere a naturii umane. 

Sa facem un mic sumar. H. are drept scop ultimii salvarea primei demnitati la care omul are dreptul: sa traiasca. Durerea din picior ii aminteste permanent ca sunt cazuri rare si grele cand (ca si in cazul lui) doctorii obisnuiti nu pot salva sau nu pot vindeca pacientii. El poate! El poate si sa "vada" problemele personale ale pacientilor si colabolatorilor. Poate face mai mult: sa-i conduca si sa-i manipuleze pe toti acestia (de exemplu sa umple prin spital in "uniforma de pacient" ca sa nu ofere imaginea unui medic infirm) pentru a atinge scopul final. 

Poate si o face, a pornit la razboi cu un dusman bine definit: bolile rare si greu de diagnosticat. Are toate motivatiile necesare: e ca un pradator ranit , dar ramas in viata si care vrea razbunare; stie ca doar el poate duce lupta cu succes. Asa ca va da lupta dupa lupta, jucand bine cu acest dusman feroce - chiar daca acest joc bun il poate face de neinteles pentru cei din jur. Nu lupta singur, isi asuma rolul de general dur si aspru - e ca un fel de George S. Patton, dar cu un scop intors pe dos (medical versus militar).

(Va urma-nefinisat)

1941 (Steven Spielberg - 1979)

R: Steven Spielberg
Screenplay: Robert Zemeckis, Bob Gale   
Story: Robert Zemeckis, Bob Gale, John Milius   

Introducere

Precedat, in lista filmelor regizate de Spielberg, de Jaws (1975), Close Encounters of the Third Kind (1977 ) si urmat de Raiders of the Lost Ark (1981 ), E.T.: The Extra-Terrestrial (1982),  1941 este fara indoiala mai putin cunoscut (decat cele mentionate). Pot sa spun insa ca dintre toate, acesta, fiind si necunoscut pana atunci mie, mi-a starnit cel mai mare entuziasm (probabil si prin contributie lui John Belushi in rolul lui Wild Bill Kelso). Ce poveste avem aici? In 1941, dupa atacul de la Pearl Harbour, vor ajunge japonezii pe coastele continentale ale Americii? Este America in pericol? 

Putina istorie - America in pericol 
1898 - Nava USS Maine a fost trimisa in Havana, Cuba sa protejeze interesele SUA in timpul revoltelor anti-spaniole din insula. Pe data de 15 februarie, nava explodeaza in conditi neclare (cauza nu s-a putut alfa cu exactitate nici in investigatiile recente: explozia combustibului sau lovirea unei mine). Politicienii american au dat insa imediat vina pe Spania ("Remember the Maine, to Hell with Spain!"), avand sprijinul presei , un exemplu fiind viitorul super-magnat al presei William Randolph Hearst (modelul pentru Citizen Kane). Scopul acestor dezinformari deliberate? Statele Unite intra mai repede in razboi si alunga Spania din zona.

1915-1916 - Vestitul general al revolutiei mexicane , Pancho Villa este infrant de rivalul sau Caranza si din cauza sprijinul direct dat acestuia din urma de catre guvernul Statelor Unite (printre altele, au permis trupelor lui Caranza sa se deplaseze pe teriitoriul si pe caile ferate americane). Villa conduce o expeditie de razbunare cu 400 de oameni in New Mexico si ataca un detasament dintr-un regiment de cavalerie american. Mor cateva zeci de mexicani, 18 soldati americani (plus alti 5 in zilele urmatoare) si cativa civili (un orasel a fost devastat), dar nu un numar mare. Urmarea? Guvernul american il declara pe Villa inamicul public numarul unu, si  va trimite o armata de peste 11.000 de soldati condusi de generalul Pershing (ajutat de un tanar locotenent George S. Patton...). In plus, la granita 110.000 de oameni din Garda Nationala asigurau spatele. Pancho Villa nu a fost prins atunci desi a fost urmarit pana in 1917...

2001 , septembrie - evenimentele inca nu avusesera loc in 1979, doar se fabrica gazul undeva in Afganistan..

1941: 100% Spielberg

Spielberg , ca aproape intotdeauna (vezi "Secrete (1)"), nu ne spune o poveste... Ne arata doar ceea ce vad personajele sale si CUM vad ele... In cazul de fata, aceste lucru se potriveste perfect chiar cu ideile principale ale filmului. Avem doua puncte de vedere diferite in mod obiectiv...

Japonezii - un submarin japonez se afla langa coasta Californiei - vor sa distruga un simbol drag Americii: Hollywood-ul. Si foc dupa foc o vor face...distrug ceea ce cred ei ca este cetatea filmului - un parc de distractii aflat pe malul oceanului. Lumini, stegulete, o uriasa roata plina de becuri...Hollywood-ul trebuie sa fie!

Punctul de vedere mai important este cel al americanilor...Sa vedem cum se desfasoara primul contact: intr-o vila de la malul marii, stapana casei face baie... De la un kilometru departare, un intreg echipaj de submarin o urmareste prin binoclu. Pentru moment doar, pentru ca "agresorul" este descoperit, tot prin binoclu , de sotul doamnei. Aici vom vedea ca si intre americani exista doua categorii: "publicul", multimea si "eroii". Dupa cum ziceam, sotul ca un bun patriot, infasca pusca, baga gloante si ... striga cat poate "INVAZIEEE!".

Va dati seama, pe bietii cetateni ai Californiei, chiar pe bietii soldati, ocupati cu luptele din baruri, ce soarta cruda ii asteapta... Dar lucrurile nu se pot termina asa (cum?)... Intotdeauna exista acesti eroi, gata de actiune, gata sa-i incurajeze pe ceilalti si, mai ales, gata sa creeze un haos pe care japonezii singuri nu au nici o sansa sa-l faca.

Iata eroii... Tanchistul Sgt. Frank Tree (Dan Aykroyd) - omul cu discursul de mai jos,  Ward Douglas (Ned Beatty ) - omul primului contact si cel care isi sacrifica casa in care va instala un tun , si,  mai presus de toti - Capt. Wild Bill Kelso (John Belushi), mai "eficient" decat adevarata aviatia japoneza (oricum asa il vad cei de la sol, drept "japs")

Marele discurs patritotic al Sgt. Frank Tree

Unul din eroi (Sgt Frank Tree) va avea grija sa insufle - de la inaltimea unui tanc -  multimii amorfe si soldatilor iesiti din carciuma, adevaratul patriotism:

Make no mistake about this: Japs do not surrender and they don't take prisoners. They have only one idea in mind. Do you know what that is, sailor ?

- Kill ! [ Crowd Together ] No !

- That's right ! To kill you, to kill your families !

- [ Crowd Booing ]

To kill your families, mothers, loved ones and pets... - and keep on killing until they conquer the world !

- [ Crowd Shouting, Booing ]

- And when they do...you won't be able to speak your free mind or worship God in your own way.  You won't be able to walk down Main Street anymore.

- Look at Santy Claus. Isn't he cute ?

- [ Crowd ] No !

- You think the Japanese believe in Santy Claus ?

- No !

Instead of turkey for Christmas dinner, - how would ya like to have raw fish heads and rice ?

- [ Crowd Shouts ] No !

- You think the Krauts believe in Walt Disney ?

- [ Crowd Shouts ] Yeah !

- Well, was that Mickey Mouse blitzkriegin' across France ?

- [ Crowd ] No !

- Pluto in Poland ? Or Donald Duck at Pearl Harbor ?

- [ Crowd Shouts ] No !

- This time we free the world or we lose it !

- [ Cheering ]

We win or die tryin' !

Ce frumos...orice politician de oriunde ar fi invidios.., Japonezii astia...Nu o sa mai poti merge pe strada mare din cauza lor... Nu o sa mai vina Mos Craciun... Si dupa ce iti vor ucide famila... catelul si pisica... nimic nu le va mai sta in cale si vor cuceri lumea..

In loc de concluzie

Aparate de doua oceane, Statele Unite nu au fost practic in pericol , nici macar in timpul razboaielor mondiale. Asta a facut ca orice incident, sa fie o ocazie unica de ne-ratat pentru cei care aveau ceva de castigat (politicieni, militari, etc). Chiar un eveniment major precum cel din 2001 nu se poate compara cu traumele prin care au trecut in timp alte zone ale globului (Europa, Asia). Atunci, la o privire mai atenta poate aparea foarte ciudata victimizarea americanilor, mai ales in cazul evenimentelor mai vechi. 

Pe de alta parte mai sunt eroii americani... Ei exista. Dar mai exista si Hollywoodul. Asa ca in filme ajung sa fie mai multi eroi decat in realitate. O sa revin cu aceasta tema.
"1941" este un dus rece pentru aceste metehne, asa cum "Buffalo Bill and the Indians" poate fi pentru cliseele "western".

John Belushi

John Belushi a fost coleg de generatie cu Dan Aykroyd, Bill Murray,  Chevy Chase. Ei s-au facut cunoscuti la inceput , mai ales prin The National Lampoon Radio Hour (radio) si Saturday Night Live (tv). Daca in prima parte a carierei in teatru si radio, prin pur talent de actor John Belushi iesea in fata celorlalti, odata ajunsi la televiziune, alte criterii contau... Astfel Chevy Chase , mai inalt , mai subtire, mai good-looking va avea un succes enorm la publicul feminin. Nu stiu daca asta sau altceva a contribuit la trecerea de la drogurile usoare la cele mai puternice..Oricum incepuse o interesanta cariera in filmul artistic care avea sa se termine brusc in 1982, cand inima lui se opreste din cauza unei supradoze...Avea 33 de ani si infinit mai mult talent decat fratele sau James Belushi si chiar decat cunoscutii lui colegi de generatie.

The color of money - a cui e povestea?

Fast Eddie Felson (Paul Newman), un fost bun jucator de biliard , il "creste" pe talentatul tanar Vincent Lauria (Tom Cruise). Il invata toate trucurile din joc si din afara jocului. La final ajung sa joace in concursul din Atlantic City unul impotriva celuilalt. Ca prin minune, Eddie isi recapata jocul si castiga in fata lui Vincent... Ceva nu este insa in regula si vulpoiul batran miroase "aranjamentul": Vincent a ajuns atat de bun incat poate gresi "la mustata" si pierde fara ca cineva sa banuiasca.

Povestesc altadata despre maiestria lui Scorsese, mai ales in partea finala, a turneului...Ce ma intereseaza acum este numai finalul, pentru ca cine are finalul , are si povestea. Si, pana la urma, ceea ce am urmarit a fost povestea lui Vincent sau cea a lui Eddie? Sa vedem finalul...

Vincent: Eddie, what are you gonna do when I kick your ass?

Eddie: Pick myself up and let you kick me again.

Vincent: Oh, yeah?

Eddie: Yeah.

Eddie:  Just don`t put the money in the bank, kid.

Eddie: `Cause If I don`t whip you now, I`m gonna whip you next month in Dallas.

Carmen : You mean Houston.There`s nothing coming up in Dallas.

Eddie: Houston, Dallas. And if not then, then the month after that in New Orleans.

Vincent: Oh, yeah? What makes you so sure?

Eddie: Hey, I`m back.

Ostrov (Остров)

 Ostrov - Остров -The Island (2006)
Director: Pavel Lungin ; Writer: Dmitri Sobolev

Cuvant inainte

Mai mult decat pentru alte filme, in cazul acestuia, imi este greu sa pun comentariul intr-o anume ordine, De ce? Nu exista o succesiune de fapte sau idei care pot fi povestite separat... E adevarat , filmul are un fir epic , dar acesta este doar o dezvaluire treptata a unui adevar cu mai multe dimensiuni , in care tot are legatura cu tot,  pentru asa este de fapt legea lucrurilor...

1942 - Pacatul

Al doilea razboi mondial -  un vas cu carbuni rusesc este interceptat de germani. Doi membrii ai echipajului, printre care si capitanul se ascund in carbuni, dar sunt gasiti. Germanii il pun, sub amenintarea armei, pe rusul mai tanar sa-l impuste pe capitan. Mort de frica, acesta trage si capitanul se prabuseste in apa...Nemtii pleaca; marinarul ramas in viata are un moment de bucurie nebuna. Vasul sare insa in aer , minat fiind de acceeasi germani. Tanarul supravietuieste, si este tras de pe mal si salvat de niste calugari. 

1976 - Un calugar pus pe sotii

Un calugar inalt, slab, murdar de carbuni, se tine de sotii: le spune celor care stau sa-l astepte pe parintele Anatoli ca acesta doarme, el fiind insa parintele Anatoli. In timpul acesta, parcurgand un lung ponton, aduce in cabana sa de fochist carbuni, cu roaba, carbuni dintr-un vas vechi esuat...Calugarul Anatoli este ghidus, pus pe sotii, dar si incomod si aspru prin ascetismul sau; are o ceva de sfant care ii pune in dificultate pe cei din jur si in acelasi timp sau mai presus de toate are urcat Golgota sa, cara carbuni, traieste cu ei , cu praful si fumul lor, se retrage in pustietate pentru a se ruga rastignit pe jos (mai multe decat ingenuchere) ...

Povesti cu un om sfant

Desi amesteca totul cu ghidusiile sale, ii sperie pe ceilalti calugari, chiar si pe cei mai inaltati in functii precum parintele staret. Ei vad cu mirare ca pe langa viata aspra, pe care ei, tot calugari nu pot sa o traiasca - pe a lor o indulcesc cu mancare buna, caldura, haine moi si comode, ocupatii frumoase - Anatoli are harul prevestirii si pe cel al clarviziunii...Cine este de fapt acest frate Anatoli?

Ispasirea

Calugarul este tanarul marinar rus care, fortat, isi impuscase comandantul...Au trecut 34 de ani peste el. Duce o viata aspra, de pustnic,  iar de undeva primeste raspunsuri pentru altii si ii poate ajuta. El stie toate acestea, stie ca in timp a capatat har. Este insa acest lucru indeajuns pentru el, pentru linistea acestui suflet tulburat? Nu! Nu simte ca a primit raspunsul si pentru el, nu simte ca merita inca sa fie iertat. 

Asa ca isi duce chinul mai departe: au ramas carbunii din vasul esuat, pe care ii cara zi de zi cu roaba pentru manastire, merge in pustiu si se roaga plangand, pe pamantul gol, si asteapta... asteapta sa termine acei carbuni, asteapta ca de sus sa i se dea un semn ca faptele sale bune si viata sa de dupa pacat pot aduce iertarea.

Cand v-a primi acel semn (capitanul nu murise, si va avea ocazia prin harul sau sa-i vindece fata) e fericit. E fericit chiar daca stie ca va muri in curand, bolnav. E fericit pentru ca a sters raul pe care l-a facut odata, pentru ca are in sfarsit o viata care a insemnat ceva bun.Si pana la urma asta e tot ce conteaza.

Ortodoxia si lumea

In film , povestea calugarului se incadreaza strict in morala ortodoxa dusa cumva la limita (de aceea a fost si premiat de Biserica Rusa). Ce este insa interesant este faptul ca aceasta se potriveste foarte bine cu o morala universala, nelegata neaparat de o religie anume, ci de partea buna din omul de oriunde.

Inedit 

Filmul a fost apreciat de critica din Rusia, primind premiul de cel mai bun film in 2006. In strainatate, a fost primit cu "discretie", chiar daca cronicile razlete sunt toate laudative. Se pare ca ceva din spiritul sau nu a putut fi inteles in afara.

Actorul principal Pyotr Nikolayevich Mamonov, are si el o poveste. A fost cantaret si compozitor de muzica rock, printre putinii rusi care au avut sucess si in afara. In 1990 a devenit ortodox (nu stiu ce era inainte, ateu sau altceva), a parasit capitala si s-a retras intr-un sat. In 2006 a revenit ca actor in acest film (A jucat apoi si in Ivan cel Groaznic).

17 clipe ale unei primaveri (1)

Semnadtsat mgnoveniy vesny / Семнадцать мгновений весны / 17 Moments Of Spring - este un serial rusesc (sovietic) din 1973.  L-am vazut , nu la vremea aceea, ci in anii 90'. Acceptand conventia ca sovieticii sunt cei "buni" (nemtii, fiind oricum "raii"), este un film foarte interesant, mai ales pentru un serial, fie el si mini-serie, scenariul , regia si jocul (mai ales Tihonov), fiind de o mare finete si subtilitate. Aici vreau sa dau doar unul din cele mai bune exemple: finalul filmului.

Ofiterul german de informatii Strilitz este de fapt spion rus, mai precis colonelul Maksim Isayev. Dupa ani in care a fost infiltrat in inima organizatiilor de informatii si contrainformatii germane, spre finalul razboiului ajunsese sa fie "mirosit" de cativa sefi , printre care si de cel al Gestapo-ului. Viata lui atarna de un fir de par, si nu este arestat doar pentru faptul ca sefii germani se pandeau unul pe celalalt, se urau de moarte si nici unul nu voia sa fac nici cel mai mic pas gresit (si sa ajunga prada celorlalti). Nici macar daca acesta "paralizie" insemna ne-arestarea unui spion. 

Dar sa vedem finalul... 

"Azi, pe 24 martie, Stirlitz se intoarce la Berlin."

Stirlizt se deconspira aproape de tot , cand, salvandu-si sotia, si ea spioana, reuseste sa o duca in Elvetia neutra. Ar fi putut ramane si el in Elvetia - pentru ca  in Germania era aproape "prins".

Dar , gandind ca i-a mai ramas o sansa cat de mica sa continue, sa-si faca datoria de fata de ai sai, in ce mai ramasese din razboi  ... "Azi pe 24 martie, Stirliz se intoarce la Berlin".

 

Cu 200 de kilometri inainte, se opreste...

  

Se uita la indicator...

Se da jos din masina si se aseaza pe iarba , langa niste mesteceni. Mai are un ragaz se se gandeasca la ce a fost, la ce va fi in viitor, pentru el si pentru ai sai...

Aici creatorii filmului se joaca putin cu noi , si vedem finalul razboiului...si poate al filmului...

"Marele Razboi Patriotic se va sfarsi in 45 de zile. Razboiul care a salvat lumea de hitlerism, razboiul in care Uniunea Sovietica a pierdut 20 de milioane de vieti. Se va intampla pe 9 mai, 1945."

"Pe 20 noiembrie,  in Nuremberg va fi primul procesul impotriva criminalilor de razboi."

"Pe 24 iunie in Moscova, in Piata Rosie va fi o parada a Fortelor Armate Sovietice, dedicata victoriei asupra Germaniei fasciste" ....

"DAR ... in prezent nici Stirlitz, nici nimeni altcineva din lume nu putea sti despre asta."

   

 "Azi, pe 24 martie, lumea nu fusese inca eliberata. De aceea colonelul Maksim Isayev se intoarce in Berlin. Se duce acolo la munca."

...

"Durere, durerea mea, lasa-ma
  Macar pentru putin!
  Ca un nor bleu-gri,
  Du-te acasa, De aici pana acasa.
  Tara mea, arata-te in departare.
  Tara mea, dulcea mea tara,
  Mi-ar place atat de mult sa ajung la tine,
  macar candva.
  Foarte departe, foarte departe
  Ploua in timp ce soarele straluceste.
  Chiar langa rau in gradina
  Ciresele s-au copt in copaci.
  Undeva departe in amintirea mea,
  E cald, ca in copilarie,
  Desi memoria imi e acoperita
  Cu atat de multe straturi de zapada.
  Ploaie, alina-mi setea,
  Pana voi fi beat, dar nu mort.
  Acum iar, ca si cum pentru ultima oara
  Ca si cum as cauta un raspuns...

  Durere, durerea mea, lasa-ma,
  Macar pentru putin.
  Ca un nor bleu-gri,
  Du-te acasa,
  De aici pana acasa."

The Great Gatsby (1974)

 

Introducere

Am vazut si auzit tot felul de comentarii despre acest film: ca varianta veche cu Cary Grant (...nu era el saracu' chiar Cary Grant...) ar fi mai buna, sau, poate ca ar avea cartea lui Fitzgerald subtilitati care ii scapa filmului. Bine!

Eu zic asa: mai intai trebuie sa incercam sa intelegem personajul , povestea lui si apoi sa vedem daca filmul si interpretarea lui Redford se potrivesc cu acestea.
Sa ne amintim de metoda maestrului Hitchcock care spunea ca citea cartea, isi facea o parere, apoi lasa cartea deoparte si facea filmul dupa ideea care ii si-o facuse. In plus, reiau motivul film versus roman din "Secretele lui H." sau din prima postare din blog:

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Raspunsul pe care mi-l dau eu cu privire la acest film e simplu: Redford ESTE Gatsby.

Descoperindu-l pe Gatsby

Precum in filmele lui Spielberg (vezi "Secretul lui Steven Spielberg - (1)" , atentie, nu (2)) aici nu il cunostem pe G. direct, ci prin ochii altui personaj - vecinul lui -  Nick Carraway (Sam Waterston). Acesta are casa langa "palatul" alb al unui acestui personaj misterios , "Gatsby", un imbogatit din anii 20 ai prohibitiei , care da zi de zi petreceri fabuloase. Avand ocazia sa-si satisfaca curiozitatea si sa-l cunoasca pe acest vecin ciudat, Nick descopera un om tanar, stralucitor, inteligent si charismatic (Redford!) , care are doua mari preocupari: afacerile lui misterioase si o tanara doamna din "lumea buna" si bogata...

O poveste cu tineri
Inainte de afaceri a fost insa o poveste mai veche...Tanarul ofiter Jay era indragostit de tanara Daisy. Ceea ce conteaza este ca razboiul (Primul Razboi Mondial) il tine departe de Daisy, ea nu-l asteapta si se casatoreste cu un milionar, Tom Buchanan (Bruce Dearn). End of story?

Revederea

Dupa multi ani, Jay, acum Jay Gatsby , ajunge si el milionar. In epoca prohibitiei si a afacerilor cu alcool de contrabanda, o avere facuta repede trebuia sa fie legata cumva de aceasta zona subterana. Se pare insa ca norocul banilor nu ii este nici pe departe indeajuns, el vrea sa fie vizibil - casa somptuasa , peterecerile extravagante prin luxul lor, stralucirea afisata. Prin vecinul sau (Nick) , va reusi sa se intalneasca cu vechea dragoste, Daisy. Ii prezinta palatul, chiar si dulapul cu zeci de camasi si costume. Imi amintesc parerea cuiva care a vazut filmul: "Cand iti revezi marea dragoste dupa douazeci de ani, in loc sa spui lucruri mari , ii arati camasile? Stupid!"

Oare? Este Gatsby-Redford stupid? Este scenariul aiurea?

Gatsby este doar dereglat, precum o scoica de un fir de nisip: a ajuns sa para din afara o perla alba , stralucitoare, dar... Tot efortul lui, toata splendoarea afisata este doar pentru a recrea un moment pierdut: daca el nu era chemat la razboi si daca ar fi fost milionar, ar fi fost Daisy a lui? Sa vedem: cumva a recreat acel moment: este la fel de bogat ca sotul ei si in plus totul este mai frumos la el: de la masina, casa , pana la aspectul sau exterior si cel sufletesc... Se intoarce Daisy la el? 

La o prima vedere, ea pare incantata de re-intalnire, ii plac si palatul si masina si luxul... Pe de alta parte, pe toate acestea ea deja le are. Ramane doar alegerea dintre Gatsby si Tom. Daca ii pui unul langa altul, comparatie nu exista. Si totusi nu asta conteaza, conteaza ce fel de om este Daisy. Doar o singura scena este pe deplin edificatoare: intalnirea cu copiii. Ea este doar o doamna bogata care isi viziteaza copiii, ii saluta, le zambeste doua secunde si apoi trece mai departe, lasandu-i in grija bonelor. Chiar daca sotul,Tom , o insala, ei sunt un cuplu perfect, se potrivesc perfect: bogati, superficiali si mai degraba amorali decat imorali. Rezultatul: nu-l poate trata pe G. mai bine decat pe copii, ea se simte bine langa sotul amoral, lui G. ii poate doar zambi doua secunde.

O viata de doua ori furata

Gatsby este traieste deci intr-o iluzie perfecta, tot ce a facut el pentru a rescrie trecutul este zadarnic. Ghinion? Viata pierduta in van? Nu, se poate si mai rau: va plati scump apropierea de cei doi (Daisy-Tom) - pur si simplu cu pretul vietii sale pentru consecintele firii si comportarii amorale a celor doi.

Morala?

Omul e vulnerabil atunci cand se ataseaza orbeste si are ghinionul ca subiectul afectiunii sale sa fie ales gresit. Si pe de alta parte, orice ai face, oricum ai fi , nu poti impresiona un om care e de ne-impresionat. Tot ce a facut Gatsby e inutil: urmareste o fantasma, ceva care nu exista - iar ceea ce exista ii va face doar rau.

(Va urma)

The Candidate - "What we do now?"

Avatarii lui Kennedy

.

Scenaristul filmului a fost implicat in campania reala a unui candidatului pentru nominalizarea democrata la presedentie din 1968 (impotriva lui Nixon). Toate frustrarile sale din campanie le-a pus cumva in acest scenariu (apreciat foarte mult de critici prin Oscar si multe alte premii).  In acea epoca , toti candidatii democrati erau mai mult sau mai putin mostenitorii politicii initiate de John F. Kennedy. Mai putin fratele sau Robert F. Kennedy , care era poate originalul : el a fost sursa , creierul si inima multor actiuni ale lui JFK. Oricum, Robert a sfarsit asasinat , chiar in acea campanie, chiar in ziua cand devenise clar ca va castiga nominalizarea democrata.

Bill McKay (personajul interpretat de Redford) are multe in comun cu JFK: este tanar, inteligent, din familie bogata, democrat cu vederi liberale si are un tata cu mare influenta. Ce e interesant este faptul ca incercand sa creeze un personaj in genul lui JFK, au reusit unul care aduce si cu viitorul presentinte Clinton:  pe langa faptul ca il cheama tot Bill , este la fel de charismatic, are aceleasi mici “accidente” si ceea ce este cel mai interesant , adversarul sau are acelasi discurs (vom vedea mai departe).
Plot: Tanarului McKay, neimplicat in politica, i se propune de catre partidul democrat, prin vocea unui manager profesionist de campanii, sa candideze pentru un post in Senat, impotriva unui puternic contracandidat conservator.

.

Inevitabilul compromis

.

Dupa ce la inceput – cand nu avea sanse -  i se spusese ca poate sa faca ce vrea si cum vrea, in momentul cand a inceput sa aibe o sansa, i s-a explicat ca este obligatoriu pentru a materializa acea sansa sa castige bunavointa si acceptarea unor personaje puternice dar controversate. A reactionat dur prima data:

Floyd J. Starkey: I think you'll find we have a lot in common.
Bill McKay: I don't think we have shit in common

Dar a trebuit sa faca inevitabilul compromis: era o decizie “go / no go”.

.

Conservatorism pentru eternitate

.

Iata discursul lui Crocker Jarmon (foarte sugestiva sonoritatea numelui), contracandidatul conservator:

For me this country has never been so strong. The test of a strong is how he faces the difficulties. 
 When I hear the barking and the hooting of those ...  who want to destroy our system...I remember the days the great Roman Empire.  They talked to know what vice legalize.  The result ... was a massacre that took near-end nearest civilization. I'm not saying that's what ... happens if the people do to me not return to the Senate.
I promise you this: 
I will continue ... to upholding the philosophy which made the greatness of this country... which is more necessary than ever ... if we consider the future with hope and confidence.  I hope this because I believe in America. I think our greatest moment lies in the future.

Pe scurt; avem o tara mare, frumoasa si puternica, asa ca nu vom schimba nimic, pentru ca alfel , nu-i asa, ii vom afecta fumusetea si puterea... " to upholding the philosophy which made the greatness of this country": o fraza asematoare a fost folosita in campania din 1992 de George Bush Sr. , in timp ce candida impotriva lui Bill Clinton. Unele lucruri nu se schimba !!!

.

"There must be a better way!" 
.

Iata ce raspunde McKay discursului conservator de mai sus:

It is important to know the subjects we have not discussed. We have ignored the fact that the company ... is divided by fear, hatred, and violence. If we do not speak of what the company ... we cannot change it. For example, decay that destroys cities.  We have the means to stop it and do not use them. 
Why? 
We have not talked about race, poverty.  Briefly, we talked none of these diseases ... which may ignite this country.  And it would be better to do. Get it out in the open air and confront ... before it is too late.  It was necessary that you do, eh?

Frumos, nu? Oare cate s-au realizat din 1972 si pana azi? Decaderea oraselor - a continuat, la fel si celelalte.

.

Increderea

Interesant este deasemenea ca McKay isi pune la indoiala propriul program si propria viziune (sau in fapt legatura acestora cu ce va face).

Iata discursul lui public:

Remember that unemployment is 8% and only ... the official figure. In reality, it is 12%.  Think about it, the country's largest, The most powerful country ... does not ensure full employment ... do not feed the hungry ... lives out its poor. We can no longer play young against old, black against white! Not newspapers who will decide, but you!There is a better way!  The time is past. There is a better way.

Si iata o parodie amara pe care o face, tot el, in particular:

I tell you!

Can more ... can play the black against the old ... young against the poor. This country can not house its homeless ... feed the hungry.They want a government the people ... populated by the people.Our faith ... compassion ... courage on the gridiron. Indifference basic ... which made the greatness of this country. And election day ... Election Day ... we do not run away.  Vote one time ... Vote twice ... for Bill McKay you middle-class honkies ! [and he begins making gaga noises].

.

"What we do now?" - "You lose"

.

Iata primul dialog dintre managerul de campanie si posibilul candidat Bill McKay.

Bill McKay: I can say, do what I want,  want to go where I am, eh?

Lucas: Yes, voila your warranty. 
Lucas: YOU LOSE (nota mea:  scrie aceste cuvinte pe o cutie de chibrituri si i-o da)

Bill McKay: I lose?

Lucas:  Yes.  So why worry?  You're free,  you have no chance, then say what you want. It's just between you and the public. 

Iata si ultimul dialog dintre cei doi - McKay castigase, dar ... il scoate din aglomeratia serbarii victoriei pe managerul de campanie si il intreaba:

.

Bill McKay: What do we do now?

Lucas:  What?

Sa recapitulam: partidul democrat isi trimite un manager de campanie profesionist la tanarul McKay sa-i propuna partcipirea la cursa pentru senat. McKay, oarecum nedumerit, vrea sa stie ce o sa faca el in politica - atentie (!) deocamdata nu vede din asta decat campania . Managerul are un truc magic drept raspuns: oricum n-ai sanse, YOU LOSE! , asa ca poti sa spui ce vrei , poti sa faci ce vrei , e numai intre tine si public. Si asa a fost...in campanie! Odata aceasta castigata, ce va face McKay? Ce vom face "NOI", intreaba el. Bineinteles, managerul nu are nici un raspuns, sarcina lui era doar sa castige alegerile. 

Putem sa ne intrebam noi: ce va putea face Bill? Pai sunt doua cai; daca vrea sa se integreze si sa fie reales, trebuie sa uite propriile idei si sa tina minte toate datoriile si compromisurile facute inca din campanie. Daca vrea sa ramana cu discursul si ideile sale, ce poate face? E adevarat, a castigat, dar cei care l-au sprijinit, ii vor retrage acel sprijin si va fi izolat. Nu numai ca nu va mai fi ales a doua oara, dar in afara de functie, el nu a castigat nimic... s-a alaturat doar unor compromisuri vechi de cand lumea...Deci...

What do we do now? 

Raspunsul e cel de la inceput, chiar daca , aparent, ai castigat:  YOU LOSE!

(Va urma)

Moirai

 Water for Elephants

.

Filmul Water for Elephants (Francis Lawrence, 2011) are si bune si rele. In reclamele filmului apar mai mult mai tinerii Robert Pattinson si Reese Witherspoon. Ceea ce mi-a retinut atentia insa a fost rolul lui Christoph Waltz. Aproape ca in "Inglorious Bastards" , personajul sau si povestea din jurul lui, sunt un film in film mult mai interesant.

Dar care e legatura intre atotputernicul director si proprietar de circ August, ....

 

 Si maleficul colonel SS Hans Landa?

Moirai

.

Water for Elephants... Santem in plina criza economica (1929-1933); oamenii care nu gasesc de lucru ajung sa sufere de foame. Ca un binefacator, August, stapanul circului, mai alege cate unul din acesti nenoriciti si ii da cate o slujba dura, umila , dar salvatoare pentru moment. Circul, "the greatest show on earth", chiar daca poate aduce si ceva lumina cu frumusetea lui in vietile spectatorilor si in cele ale circarilor, nu este crutat de efectele crizei. "Viata" circului este mereu pe muchie de cutit, oricand putand da faliment. Dar stapanul lui  vrea sa-si tina circul "in viata", cu orice pret. Ar putea sa nu-si plateasca salariatii o vreme (si o face), ar putea sa-i concedieze. Da, dar acestia ar putea sa inceapa sa murmure, sa protesteze, sau orice alceva ce ar pune "viata circului" in pericol. Asa ca August, stapanul (are numele primului imparat roman), arunca cand vrea si pe cine vrea din trenul in mers si totodata din viata circului si din viata reala (cei aruncati mor in multe dintre cazuri). La fel, colonelul SS Hans Landa, poate hotari , arbitrar , cine traieste si cine moare. Ei isi asuma rangul suprem de  Moirai (zeitele mitologiei grecesti care pot taia oricand si oricui - chiar si lui Zeus- firul vietii). Ce avem in fapt: un om (sau mai multi) isi asuma puterea nemarginita nu numai de a decide cine are dreptul sa fie om cu drepturi depline sau om second-hand, ci mai mult decat atat: cine nu mai are dreptul sa-i "incurce" pe cei alesi si trebuie pur si simplu sa dispara ca un balast ce este...

Intrebare

.

Tu cititorule, de cate ori ai fost tentat, macar in gand, sa fi Moirai?

Prolog real nefericit 
.
Se pare ca elefantul din film a fost cumva chinuit de firma de dresaj (bastoane electrice si altele) cel putin in 2005, perioada de cand exista niste dovezi video in acest sens. Colonelul traieste printre noi, doar nu va indoiati?