Defiance

O surpriza placuta

Multa lume a vorbit despre "Inglorius Basterds" din 2009 , si ma intreb de ce. Dupa cum spuneam in afara de partea care apartine personajului negativ , restul e ne-glorios. "Defiance" din 2008 , realizat de Edward Zwick ("Legend of the falls", "The Siege", "The Last Samurai") este un film cu tema oarecum similara dar despre care merita vorbit, chiar si contoversele fiind mai viabile in cazul sau.
In primul rand Daniel Craig, are aci un rol greu si reusit. Poate daca ar fi fost antrenat in mai multe realizari de acest gen si in mai putine Bond-uri, am fi avut un actor de un mare calibru. Personaujul lui , Tiuva Belski (personaj real, ca si mare parte din poveste) are de realizat o sarcina mult mai complicata decat orice agent 007: sa tina in viata civili evrei in plin teritoriu ocupat de nazisti pe in Bielorusia si Polonia.
Interesante in acest film sunt cateva intamplari, care chiar daca nu s-au intamplat exact acestor personaje, s-au intamplat altor oameni in alte epoci mai apropiate sau mai departate. Iata mai departe aceste "coincidente".

Inamic la pamant

O recunoastere probabila a unor fapte reale este scena in care soldatul german prizonier este linsat de o multime de evrei refugiati, care , atentie , sunt civili. Personajul Tiuva (Craig) nu intervine in acest caz, apasat parca de povara imensa a durerii fiecaruia dintre civilii care isi pierdusera pe cei apropiati fara sa aiba posibilitatea sa-i apere sau sa-i razbune.
Intr-un documentar BBC (unul din cele mai mari si mai importante de acest gen), despre al doilea razboi mondial, o scena aparte se petrece in Parisul insurectional din august 1944. Orasul se revolta, la initiativa partizanilor (multi comunisti). De Gaulle ar vrea sa le sara in ajutor , dar va ajunge (prin Lecrerc) destul de tarziu. In planurile strategice ale lui Ike (Eisenhower), Parisul nu era un obiectiv militar important. Asa ca, zile intregi, raman in conflict partizanii si alti parizieni contra garnizoanei germane. Ce ne prezinta acea parte de documentar: pe o strada larga si necirculata, un soldat german singur , ratacit de ai sai , este lovit de gloante si cade ranit la pamant. Ceea ce urmeaza este destul de greu de privit: din cand in cand civilii care trec grabiti si in fuga prin zona , se opresc sa loveasca fiecare in soldatul german ranit si cazut la pamant. Santem in Paris, inima civilizatiei, secolul XX...

Flavius Josephus a avut dreptate

Alta scena prezentata cu mare curaj in "Defiance": cativa din "soldatii" grupei de refugiati evrei profita de avantajul de a detine arme si is creeaza privilegii in dauna civililor: fura din proviziile stranse din fermele din jur , isi stabilesc singuri ratii mai mari decat batranii , femeile, copiii si restul civililor. Mai mult: agreseaza alti soldati si incearca sa rastoarne conducatorul bolnav de plamani. Spre lauda lui, Tiuva cel din film (poate si cel real) va executa pe unul din turbulenti si va pune capat revoltei si nedreptatii.
Vom vedea cum astfel de lucruri se mai intamplasera mai inainte si s-au mai intamplat dupa aceea si vor mai fi iarasi...

Anul 74 era noastra.
Evreii se revolta impotriva stapanirii romane. Intr-o prima faza, Flavius Josephus se afla printre liderii care ii organizeaza pe ai sai si conduce lupta. Va cadea prizonier odata cu asediul si caderea cetatii Tiberiada. Dupa aceea, pentru ca ramane in tabara romana si devine apropiat al Vespasienilor, va scrie despre acele intamplari si va fi numit chiar "Evreul Romei". Si totusi... Multe din relatarile sale de martor ocular se vor confirma prin repetare peste multi ani in diverse alte locuri si vremuri. Ce spune el, pe scurt; in cetatile asediate timp indelungat, aparatorii inarmati profita de pozitia si puterea lor, mai precis, cand toata lumea ajunge sa sufere de foame, ei vor strange ultime farame de mancare de la cei fara forta: femei, copii, batrani si alti civili, astfel incat acestia vor muri de foame , chiar inainte de terminarea asediului. Ce mai spune: inca din start, luptatorii nu isi asuma lupta deschisa cu romanii si prefera lupta din spatele zidurilor. Dar tot acolo, in anumite cazuri se aflau si mii, zeci de mii si chiar mai mult decat atatia civili; si dupa cum am vazut militarii nu isi asuma si apararea vietii acestora, ba dimpotriva.

Irak 2004, adica ceva mai tarziu in era noastra.
Avand experienta razboiului din 1991, regimul irakian stie ca nu poate face fata in camp deschis fortelor americane, asa ca aleg o noua tactica: se apara in orase. Adica pun intre ei si armata atacatoare un scut uman: proprii civili. Spera probabil ca victimele civile sa starneasca oprobiul opiniei publice internationale si astfel ei sa aiba o sansa sa-si pastreze puterea.

Concluzia: un razboi ale legile lui aspre; pune oamenii in situatii limita, de supravietuire. Si atunci omul poate deveni fiara chiar si pentru cei din jurul sau, nu se pastreaza conventiile de prieten sau inamic. Ca sa supravietuiasca isi poate sacrifica conationalul, aliatul , co-religionarul, prietenul si asa mai departe. Un razboi nu are limitele pe care le cred cei care il pornesc, merge mai departe , e un foc scapat de sub control...

Controversele - cu sau fara lupte

O controversa mai putin importanta este aceea daca refugiatii evrei chiar au avut ocazia sa lupte direct cu soldatii germani, ca in film, sau doar au fugit si s-au ferit cat au putut mai bine. Nu cred ca e important, cu cat au reusit sa evite luptele, cu atat mai bine. Ce pare in film cam tras de par sunt mult prea dinamicele lupte cu soldati germani (sunt doua). Nu pare plauzibil sa poti misca atati civili atat de repede ca sa scapi de urmaritori.

Controversele - masacrul polonezilor

Au fost cateva cazuri in care zeci si sute de locuitori polonezi au fost ucisi, se pare, de partizani sovietici pornind de la conflicte create de aprovizionare (era mai greu pentru partzanii sovietici sa gaseasca sprijinul populatiei peste granita virtuala, in teritoriul polonez). Sunt voci , numite "istorici amatori" care implica gruparea lui Bielski in astfel de evenimente. Totusi investigatiile oficiale poloneze si istoricii profesionisti polonezi nu au putut gasi argumente in acest sens.

Numele trandafirului…

Filmul fara carte

Daca ar fi existat numai filmul , fara sa existe cartea? Ce valoare absoluta ar fi avut el? Pai sa trecem in revista: interpretari bunicele pentru rolurile lor ale lui Sean Connery (William of Baskerville, aka Gugliemo), Cristian Slater (Adso of Melk) , Farid Murray Abraham (Bernardo Guy). Altele par bune , dar sunt bizare , fara a fi mai nimic in spatele acestei ciudatenii: Ron Perlam (Salvatore), William Hickey (Ubertino da Casale). O succesiune de elemente expresioniste , fara adancime , o dezbatere foarte scurta asupra unei teme interesante: rasul este o blasfemie? Si mai presus de toate o succesiune epica superficiala, cvasi-politista cu accent pe un bizar ne-fundamentat.

Cartea – lumea

Lumea din carte este cu mult mai vasta decat cea din film. In primul rand , pentru fiecare val epic avem un ocean de povestiri istorice in spate – legate in primul rand de istoria bisericii si rolul ei. Marele merit al scriitorului este ca a nascocit o poveste unde fiecare personaj are radacinile intr-un filon faptic profund, iar abatia (manastirea) devine un nod, un vartej unde toata acceasta istorie se strange pentru o vreme la un loc.

Cartea – stilul

Eco s-a documentat enorm pentru acest roman, realizand o imagine multi-dimensionala asupra acelei epoci: de la istoria bisericii (ordine calugaresti, Inchizitie, papalitate), literatura contemporana (epocii) si accea mai veche, arta, stiinta otravurilor si a plantelor si multe altele. Si cu toate acestea ideile sunt convergente, lucru greu de realizat intr-un roman si mai degraba potrivit pentru un film. Era deci un rar caz cand romanul era deja pregatit pentru a fi transpus intr-un film. Iar filmul de fata , va rata aceasta ocazie cu o mare lipsa de gratie.

Cartea – ideile

Grija fata de carti – Abatia strange carti pentru a fi o biblioteca adevarata sau o inchisoare a cartilor, o cenzura pe vecie a anumitor idei? Atunci cand ideile antichitatii grecesti si romane sau ale lumii arabe (mostenitoarea de atunci a celor doua) se puteau gasi numai in cateva carti, pentru ceva vreme , trezorierul acestei cunosteri au fost manastirile, unde se adunau si se transcriau carti, unde exista stiinta de carte necesara pentru toate acestea. Daca acestea oaze se transformau in inchisori , pazitorii lor aveau de fapt putere de viata si de moarte asupra ideilor din vechime.

Discutia din capitolul “Ziaua a treia-Sexta” dintre Guglielmo si Adso (de fapt o serie de intrebai si raspunsuri) este o geniala pagina virtuala (in sensul ca de fapt sunt mai multe pagini fizice de carte) de filozofie a istoriei , de sociologie, cu explicatii pentru multe din problemele de atunci dar si dintotdeauna. Cat poate un sistem social-politic-religios sa aiba grija de oameni si cat nu, ce se intampla cu cei ramasi pe dinafara, cum se consuma revoltele indreptatite prin indrumari gresite. Si mai mult de atat , prin vocea lui Gugliemo ni se prezinta si o frumoasa solutie pentru viitor (ratata partial de prezentul nostru).

“Daca arta deraderii ar deveni acceptabila” si nobila nu prin gura unui pacatos plebeu ci prin cea a unui savant , cum ar fi prin scrierea lui Aristotel, blasfemiile nu vor mai putea fi stavilite … asta era grija intunecatului Jorge de Burgos. (In ziua de azi , cand exista atatea canale de informative, “pacatul plebeu” ramane insa sursa principla a unei “deraderi” foarte putin nobile)

Saracia lui Iisus a fost sau nu adevarata? Pot biserica si conducatorii ei sa fie bogati , daca Iisus a fost sarac? Pot anarhistii si talharii sa conduca cu dreptate oamenii nemultumiti si saraci?

Gasim ideile in carte, mai putin in film…

Filmul – ce ramane

Ce avem in film? Mai nimic din toate acestea: nu reseie de ce era Salvatore un personaj asa ciudat, nu intelegem care este viziunea despre viitor a lui William of Baskerville, nimic din stilul elevat , cult si rafinat al lui Umberto Eco. Ideile principale dispar aproape complet intr-un decupaj simplist care contine numai o succesiune de evenimente golita de continut. E ca si cum ai fi pus un copil sa citeasca cartea si apoi sa-l pui sa o povesteasca. O poveste cvasi-politista simpla, peste care se pune un capac de bizar si grotesc gratuit. Are si parti bune … vorba lui Dumitru Solomon. Se reface oarecum parfumul epocii (daca extragem grotescul) si avem cei trei actori care isi fac datoria, lasand impresia ca nu sunt folositi la potentialul lor.

Inedit – Jorge de Burgos

Se pare ca numele eminentei din umbra a biliotecii “Jorge de Burgos” este inspirat din numele scriitorului-bibliotecar , fascinat de carti si de lectura, Jose Louis Borges (in final orb si el ca si Jorge).

Concluzia

Cititi cartea!!

300?

La ce ar fi bun filmul 300?

Fata de cateva filme anterioare, a reusit sa atraga atentia (si emotia) asupra unui eveniment istoric iesit din comun, de rascruce in istoria omenirii. Daca acea batalie ar fi avut alt deznodamant, daca regele Leonidas, spartanii si thespienii ar fi avut alta optiune in acea zi, toata istoria ce a urmat ar fi fost altfel si toata lumea pe care o vedem si o cunostem ar fi fost altfel ... si fara noi (e adevarat, ar fi fost altii). Altfel...in sensul ca probabil mai putin civilizata.

Glosar de termeni:
Hoplit - soldat grec de infanterie grea
Spartani, tebani, thespieni - locuitori din orasele grecesti cu acelasi nume.

Filmul

In film 300 de supra-oameni (spartani) , alaturi de 1000 de alti greci, se lupta trei zile cu oastea nenumarata a regelui persan. De ce supra-oameni ? Pentru ca par a avea de 3 ori forta si de 10 ori viteza unui om obisnuit. In final sunt invinsi , dar numai prin tradare.

Lupta reala

In realitate avem tot trei zile de lupta. Grecii sunt insa peste 5000 (din care si cei 300 hopliti din Sparta). Rezista cu succes doua zile atacurilor persane. In a treia , in urma unei tradari, sunt atacati si din spate. Pentru a scapa mica armata, Leonidas ramane in urma cu cei 300 de compatrioti, 700 de thespieni si 400 de tebani. In lupta ce urmeaza spartanii si thespieni mor pana la ultimul luptand mai intai cu sulitele, apoi cu sabiile si apoi dupa cum spun istoricii si cu mainile si cu dintii. In acea zona arheologii au gasit o cantitate mare de varfuri de sageti persane ... O parte din tebani se predau. Persii sufera pierderi grele, inclusiv cativa dintre comandanti , printre care si fratele regelui Xerses. De remarcat ca cei 700 thespieni reprezentau toti hoplitii pe care putea sa-i adune acel oras. De altfel tot lor se pare ca li se aplica chiar mai bine decat spartanilor regula "cu scut sau pe scut".

Pana la urma ce e mai impresionant? Ca 300 de supra-oameni sa infrunte o armata sau ca 1000 de soldati buni, dar oameni obisnuiti sa faca acelasi lucru? Eu as inclina spre cei din urma...

Adevaratul Leonidas

Imaginea adevaratului rege Leonidas, se spune ca este cea reprezntata de bustul sculptat unui hoplit spartan cazut la Termopile. Hoplitul are zambetul enigmatic intalnit la statuile arhaice grecesti sau etrusce.

"Calatorule, du-te si spune cetatenilor nostri din Lacedemonia ca, supunandu-ne legilor lor, zacem aici" (epitaf de pe monumentul inchinat spartanilor cazuti in acea lupta, atribuit lui Simonides din Ceos).

Are de ce sa zambeasca... Intr-un fel, este bunicul nostru, al tuturor...

When We Were Kings

Cassius Clay , mai apoi cu numele preschimbat, Muhamad Ali a fost un om spectacol, caruia greu ii putem gasi echivalent. Poate un film documentar artistic (When We Were Kings) , sau un film artistic ("Ali" cu Will Smith) sa surprinda omul Ali asa cum a fost si faptele sale?

Varianta artistica - "Ali" cu Will Smith, esueaza lamentabil. Vom vedea de ce. Documentarul "When We Were Kings" , este concentrat pe acelasi meci cu George Foreman din 1974. Are cateva parti bune si cateva mai putin bune. Partea "artistica" este putin trasa de par. Intrucat meciul, disputat in Zair, s-a amanat doua saptamani din cauza unei accidentari la antrenament a lui Foreman, muzicienii invitati de peste ocean , precum si cei locali, au avut un rol ceva mai important, pentru a umple timpul acestei pauze. Asta nu ar fi trebuit sa insemne si alocarea unui spatiu asa de mare in documentar dedicat acestor performante muzicale. A doua problema ar fi putinatatea comentariilor si imaginilor din meciul propriu-zis. Care ar fi "partile bune"? Vedem atmosfera premergatoare meciului, de la comentariile pro sau contra, pana la imagini de la antrenamente sau trairile suporterilor lui Ali din timpu meciului (reporteri, africani).

Putina istorie...

Palmaresul lui Ali pana la meciul cu Foreman: (34-2, cu 19 KO)
1960 - Castiga medalia de aur la categoria semi-grea la Olimpiada de la Roma.
1960-1967 - (19-0 , 13 KO) la profesionism
1968-1970 - suspendat pentru refuzul de a se inrola pentru Vietnam
1970-1974 - (15-2, 6 KO)

Palmaresui lui Foreman pana la meciul cu Ali:
1968 - Castiga medalia de aur la categoria grea la Olimpiada de la Melbourne.
1969 - 1974- (40-0, 37 KO)

Cele 2 infrangeri ale lui Ali fusesera in partidele cu Joe Frazier si Ken Norton. Este adevarat ca pe amandoi i-a invins ulterior in meciurile revansa. In plus cele doua partide pierdute aveau o oarecare explicatie: o accidentare la mandibula in meciul cu Norton si o atitudine sfidatoare care l-a costat in cel cu Frazier: in pauze , in loc sa se odihneasca pe scaun , statea in picioare si facea joc de glezne.
Cu toate acestea , nici revansele cu cei doi nu au fost usoare, ... iar Foreman a castigat meciurile cu aceeasi doi adversari , foarte convingator, prin KO in repriza a 2-a.
Sa lasam insa statisticile si sa vedem cum ne prezinta documentarul acest meci (citatele sunt ale unor martori oculari la meci)
.
Inainte de meci
.
Pentru aceasta lupta , Ali s-a antrenat din greu...

A avut sparring-partner-i foarte puternici, printre care si Larry Holmes (viitorul campion mondial intre 1978-1985 la versiunile WBC si apoi IBF, supranumit "The Easton Assassin."). In timpul antrenamentelor Ali s-a lasat dominat , antrenandu-si mai degraba slabiciunile decat punctele forte. S-a supus la indurarea unor "pedepse" in timpul acestor sparring-uri , invatand sa absoarba puternice lovituri la corp ...
.
In Zair
.
Meciul a avut loc in Zair-ul aflat sub conducerea lui Mobuto si avea premii record de 5 milione pentru fiecare boxeur.
.
La antrenamentele sale, Foreman , dupa numai 15 minute, "strica" cel mai mare sac de antrenament facand o aduncitura cat jumatate de pepene. Ali , care trebuia sa treaca pe acolo in drum spre sala sa, nu privea niciodata spre sacul lui Foreman ..
Pentru africani , era ca si cum s-ar fi luptat un negru cu un alb, adica pentru majoritatea lor, simbolul eroului negru era Ali, cu toate ca in realitate dintre ei Foreman era mai negru.
“Yes Muhammad Ali was lighter , but was a real person , was genuine, Muhammad Ali could have even a lighter skin that he was , but for us he was defending the good cause, for Africans and for whole world”
Ceea ce conta era si cunoscuta implicare sociala a lui Ali (numai daca ne gandim la suspendarea sa pentru refuzul de a se inrola , chiar si formal , pentru Vietnam, prietenia cu Malcom X, discursurile sale pentru emanciparea afro-americanilor) si gloria sa sportiva. El era Supermanul celor de culoare.
.
Teama...celorlalti
.
Vazand tristetea de pe fetele insottorilor si prietenilor sai in minutele dinainte de meci, ali ii intreaba:
.
"Why is everybody so unhappy? What is the matter with all of you?" "Ei toti credeau ca el o sa piarda si erau inspaimantati. Ei credeau ca fiind condus de madria sa va lua una din cele mai putenice batai din toate timpurile, pentru ca nu va renunta, ca va fi distrus in acel ring , ucis, sau ranit. Era ca si cum ei ar fi absorbit toata teama lui Ali dinainte de confruntare" "We gone dance tonight, we gone dance! “, a repetat Ali pana ei s-au mai inviorat putin , facandu-i"fericiti pe jumatate".
.
Inceputul
In deschiderea primei reprize Ali ii arunca lui Foreman comentariile lui binecunoscute, inca de pe vremea intalnirilor cu Sony Liston (in care ii explica, bineinteles, cat de rau o sa-l bata). Foreman ii arunca in schimb doar niste priviri "asasine".
Documentarul ne prezinta pe larg numai prima repriza, dar este indeajuns pentru a intelege ca nimic nu va fi cum se credea ca va fi.

A right-hand lead, where you throw your right without countering, you throw it first, like a jab. That has to travel that extra distance across the shoulders. Professionals rarely use this because it's so dangerous to throw, since you are open to a left hook. Since fighters work in milliseconds they can see a right coming much faster than a jab.

Nobody had thrown a right-hand lead at Foreman in two years, and none of his sparring partners, […], was going to start throwing right-hand leads at him because it's a great insult to a top professional. It suggests he's slow enough that you can hit him with it. Instead Ali figured out Foreman's not expecting a right-hand lead. '"I'm gonna hit him with a right hand and knock him out." Ali threw 12 right hand leads, he hadn't told anybody he was going to. He may have debated whether to up until the last moment. But he didn't knock Foreman down or knock him out. Instead, Foreman went crazy ...
Finally the nightmare he'd been awaiting in the ring had finally come to visit him. He was in the ring with a man he could not dominate, who was stronger than him, who was not afraid of him, who'd try to knock him out, and who punched harder than Ali, and this man was determined and unstoppable.

Ali had a look on his face that I'll never forget. It was the only time I ever saw fear in Ali's eyes. Ali looked as if he looked into himself and said, All right, this is the moment. This is what you've been waiting for. This is...that hour. Do you have the guts?
And he kind of nodded, like, "Really got to get it together, boy. "You are gonna get it together...you WILL get it together."
He nodded some more, as if he were looking into the eyes of his maker, and then turned to the crowd and went "Ali, boma ye!" and 100,000 people all yelled back "Ali, boma ye!" and this huge reverberation of the crowd came back into the ring... "The time has come, I'm gonna find a way to master this man.".

In corzi ("Ropes is halfway house to the floor")

Foreman, like everyone, had assumed that Ali would dance, 'and so Ali now went to the ropes and went into the Rope-a-Dope. And a lot of people thought that moment the fight was over. Especially on TV, it looked like Foreman was killing a very weak Ali.'You don't go to the ropes. And there he was, leaning way back.
Occasionally, he'd get hit and he'd say "George, you disappoint me. "You don't hit as hard as I thought you would, George, "you're not breaking popcorn!" 'And Foreman's insane with rage,'wanging at him and wanging at him...powerful, powerful, powerful.

"Was design in this madness"

Foreman has been hit three or four times! Ali came off the ropes and hit him a right and you can see the sweat pour off like a fountain off Foreman's face and you suddenly realized there was design in this madness.

Finalul

In runda a 8-a un Foreman obosit este oprit definitv din ofensiva sa de o serie de lovituri si cade.

"Muhammad Ali, he was like a sleeping elephant. 'You can do whatever you want around a sleeping elephant, but when he wakes up... he tramples everything."

..."and in the morning he spoke to African groups who'd come to see him, 'and they more than revered him, he was a god. And he spoke to them very simply and beautifully,and he said,
"Afro-Americans, in America, we're not as good as you are. Some of us are richer than you are, but you have a dignity in your poverty that we don't have. We are spoiled in America, we have lost what you still have in Africa and you must keep that."

Will Smith , Ali ?

Cat ar fi el de plin de energie si de vorbe, actorul nu realizeaza decat o palida performanta in rolul lui Ali in afara ringului. Guralivul Clay, cel real, este mult mai dinamic si mult mai spectaculos.
In privinta calitatilor fizice, Smith nu "seamana" cu fenomenalul atlet care a fost Ali. In plus reconstituirea meciului cu Foreman este catastrofala si falsa: Ali nu a fost dominat de adversar decat aparent, doar din punctul de vedere al loviturilor care "nu aterizeaza", adica era lovit , dar in blocaj; era poate dureros, riscant, periculos pentru sanatatea lui, dar erau lovituri care in sportul numit box nu se puncteaza. In repriza a 8-a cand partida s-a terminat inainte de vreme, Ali conducea la puncte!
Ca sa puna capac la toate cu nepriceperea sa, regizorul alege in rolul lui Foreman o replica care seamana posibil la trasaturile faciale cu acesta, dar in nici un caz din punct de vedere atletic. "Foremanul" din film este pufos si grasut si posibil mai scund in comparatie cu formidabilul sportiv.

Alternative

Ce film puteam vedea totusi pentru a fi mai aproape de fenomenul Ali?

"The Five Laws Of Muhammad Ali"

Un documentar mai putin popularizat, mult mai apropiat de realitate, in care co-prezentator este si fostul sau adversar Henry Coooper.

1 "Speed is of the essence" - "No one could move like Muhammad Ali"
2 "Always hit the target"
3 "Conquer the mind. Conquer the body" ("psychological warfare")
4 "Only the braves survive" - "one of the bravest boxers"
5 "Be beautiful, be "Brutal" - "a charming man out of the ring , Ali could be as mean as hell inside"

Secventele din acest film, condensate de montaj, sunt foarte brutale.

http://www.youtube.com/watch?v=CSC0yahvrQs&feature=related

Ali alearga

In acesta reclama, este insotit in alergarea sa din pregatirea pentru meciul cu Foreman , prin montaj de alti mari sportivi din anii 2000: Ian Thorpe, Maurice Greene, Zinedine Zidane , David Beckha,Thierry Henry.

http://www.youtube.com/watch?v=xkRzfHU6R5g

Cea mai frumoasa alergare dintre toti o are Ali...

Final

Cele mai bune filme despre Ali sunt chiar meciurile sale incepand cu fantasticul meci cu Foreman din 1974.

Bobby Fischer - ANYTHING to WIN - Stapanul inelului (2) - De ce?

Comentariu (partea a 2-a) avand ca pretext ANYTHING to WIN (2006) - documentar, episodul "The mad genius of Bobby Fischer" .
Partea 1 la : http://cinematecamea.blogspot.ro/2010/01/bobby-fischer-anything-to-win.html


Omul de la masa cu piese de sah

La 13 ani, in 1956 Bobby era campionul de juniori al statelor unite si lua locul 4-8 la Openul american.

Tot atunci castiga impotriva maestrului Donald Byrne o partida stralucita.

In 1957 , la 14 ani, castiga U.S. Open Chess Championship, fiind cel mai tanar castigator al acestuia. Un an mai tarziu, la 15 , era campion national al Statelor Unite.

O grea incercare pentru Fischer a fost competitia cu blocul sahistilor sovietici, care se ajutau intre ei la campionatul mondial. Un adversabil redutabil a fost pentru tanarul de 16 ani, Mihail Tal, atunci aflat in forma sa maxima.

In 1972, Fischer castiga titlul mondial in fata lui Boris Spassky cu 7-3 (1 neprezentare).

In 1992, dupa 20 de ani, Fischer si Spasski "re-joaca" finala Campionatului Mondial. Fischer castiga cu 10-5 si 15 remize. Spasski avea 6 ani mai mult, dar ramasese jucator activ, pe cand Fischer nu mai jucase in competitii de 20 de ani.

Pretentios sau dificil?

In 1972 Bobby era cat pe aci sa rateze titlul din cauza pretentiilor lui si a atitudinii inflexibile. Pierde prima partida, fiind inresat mai mult de conditiile de joc care nu il multumeau: lumina, scaunul, orice sursa de zgomot de la camerele de luat vederi sau din alta parte. (1-0 Spassky)

For the match, Fischer required an "Eames Executive Chair", claiming that it helped him concentrate. Spassky requested the same type of chair, and it was delivered in time for Game 7.

La a doua partida nu se prezinta, acuzand conditiile de joc, si ameninta cu retragerea din meci.
(2-0). Spassky accepta pretentiile lui Fischer si jocul va continua intr-o mica camera din spate, fara camerele care il nemultumeau pe acesta din urma.
In meciurile ramase scorul va fi (in afara remizelor) 7-1 pentru challangerul Bobby Fischer.

O foarte probabila cauza

De ce avea Fischer un asfel de comportament? Se stie ca in general era pretentios si inflexibil. In acelasi timp , in marea majoritatea a cazurilor inflexibilitatea lui, se manifesta pentru probleme care in primul rand erau strict legate de joc si ,in plus, avea dreptatea de partea lui. Vreau sa ma opresc aici in special asupra cerintelor sale legate de conditiile din sala de joc: scaun cat mai comod, lumina cat mai buna si mai putin obositoare, zgomot daca se poate deloc.
Problema lui cu aceste probleme (sic!) a evoluat in paralel cu 2 lucruri: cu inaintarea sa in varsta (era inca tanar, dar nu mai era un pusti) si odata cu cresterea spectaculoasa a fortei sale de joc, chiar in comparatie cu el insusi, nu mai vorbesc fata de adversari.
Avea si probleme de personalitate, dar mai este si altceva aici. Sa nu ne inchipuim ca forta de joc este ceva care are o reprezentare liniara. Ca sa fii doar ceva mai bun decat altul la acel nivel, trebuia sa ai o inzestrare mult superioara si in acelasi timp sa ti-o poti fructifica. Diferenta intre Fischer si ceilalti din fruntea sahului mondial a fost cea mai mare intalnita vreaodata:

"no world champion had ever shown a superiority over his rivals comparable to Fischer's "incredible" 12-0 score in the two matches". (Garry Kasparov)

Se spune despre el ca "vedea", adica putea calcula cu cateva mutari mai departe decat toti ceilalti, poate cu 5 mutari, poate cu 10, poate cu mai mult. Iar cresterea acestei capabilitati nu este ceva liniar ci mai degraba are un model de crestere exponentiala. Ce inseamna asta? Inseamna ca el trebuia sa gestioneze un model mental de sute , de mii de ori mai complex decat ceilalti. Pe de alta parte, avea ochi, urechi , auz, vaz si alte simturi precum toti ceilalti. Orice interferenta, orice intrerupere cauzata de aceste simturi , avea un efect mult mai mare in cazul lui. Inchiputi-va urmatorul scenariu: puneam trei sportivi sa ridice trei greutati: 10 kg, 50 kg si 150 kg. Apoi ii intepam pe fiecare cu un ac in picior (sau mai pasnic , ii gadilam). Cum suporta asta cel care ridica 10 kg si cum suporta cel care ridica 100 de kg ? Care dintre ei va fi mai nemultumit si mai suparat? Nu e greu de ghicit.
Asta ii valideaza o data titlul neoficial (dat de mine, sic!) de "Stapan al inelului", al unui om harazit sa duca o mare greutate si pe care a reusit sa o duca pana la un anumit capat , nu numai pentru el, dar si pentru noi.

Vom lupta pe plaje...

We shall defend our island, whatever the cost may be, we shall fight on the beaches, we shall fight on the landing grounds, we shall fight in the fields and in the streets, we shall fight in the hills; we shall never surrender.

Winston Churchill

Credeti ca fac o introducere pentru un film despre al doilea razboi mondial? Nu. Este vorba de miticul ... Robin Hood. Cum a ajuns el din padure pe plaja?


"Istorificarea" lui Robin Hood

In cultura populara si in majoritatea creatiilor artistice mai noi, Robin Hood este unul din sustinatorii regelui Richard Inima de Leu (1157-1199) si in acelasi timp unul dintre opozantii fratelui acestuia, Ioan Fara de Tara , care a fost mai intai inlocuitorul lui Richard, apoi succesorul acestuia. Pe de alta parte, in timpul lui Ioan Fara de Tara, dar ceva mai tarziu , in anii 1215-1216 , se creaza prima versiune a "The Great Charter of the Liberties of England, and of the Liberties of the Forest". Este vorba de cunoscuta Magna Carta Libertatum si de Charter of the Forest (Carta de Foresta) o anexa a primei. Aceasta din urma ingradea si abuzurile aristrocratiei, prin permiterea accesului la resursele padurilor regale celor mai saraci: vasali si tarani.
Asa il putem lega logic deci ,pe un eventual Robin , numit si Hood, de evenimentele legate de apartia Magnei Carta. Cum ramane cu plaja?
In conflictul pe marginea textului Magnei Carta intre rege si baroni , degenerat in razboi (First Barons' War 1215–1217), acestia il invita sa preia regatul pe Ludovic al VIII-lea al Frantei. In mai 1216, acesta debarca pe coasta din Kent, intra in Londra si se proclama rege. Dupa moartea lui Ioan si dupa ce regentul reuseste sa-i atraga pe baroni inapoi de partea sa, dar si dupa mai multe lupte cu succes schimbator, Ludovic paraseste Anglia in urma unui tratat din 1217.

ASADAR NICI URMA DE PLAJA... A fost o debarcare franceza, insa reusita, fara a intampina rezistenta. In realitate, interesante au fost cele doua victorii navale ulterioare ale englezilor (de la Dover si Sandwich), care sunt un fel de act de nastere al Royal Navy.

Ce avem in film ? "We shall defend our island, whatever the cost may be, we shall fight on the beaches...": avem o varianta de istorie alternativa (sic!), altoita cu perceptia moderna despre apararea Angliei. Ce e nostim , este asemanarea intre reconstituirea luptei de pe plaja, si ceea ce stim din imaginile legate de debarcarea in Normandia. "Robin Hood" versiunea 2010 a lui Ridley Scott isi are filiatie directa nu numai din foarte asemanatorul "Gladiator" al aceluiasi regizor, dar poate si din "Saving Private Ryan"...

Debarcarea francezilor din film - secol XIII. (1)

Debarcarea aliatilor in Normandia , 1944. (1)

Debarcarea francezilor din film - secol XIII. (2)

Debarcarea aliatilor in Normandia , 1944. (2)

Zidarii...

In film , primul text legat de Magna Carta este realizat de tatal eroului Robin, un intelept , iluminat si invatat ... zidar, "mason". Masonii, asa cum ii cunoastem noi astazi, au propriile legende asupra originii lor in istorie si asupra legaturii lor cu breslele de zidari din inceputul evului mediu. Oricum , din punct de vedere istoric, primele posibile incepuri ar fi la final de secol XIV, adica mai mult de 180 de ani dupa evenimentele din film. De ce au pus insa asta in scenariu? Pai e simplu... Magna Carta, prima puternica restrangere prin lege a puterilor regilor din evul mediu (in Anglia, mai exact), si primul pas spre parlamentarism era un eveniment anterior si independent de istoria masonica care avea acealeasi scopuri , cel putin in perioada clasica. Asa ca scenaristul realizeaza un "fine tuning" al istoriei, rezolvand aceasta "mica" problema.
Ceea ce nostim este ca acelasi scenarist are o referire asupra subiectului masonic absolut amuzanta in "Teoria Conspiratiei" (cu Mel Gibson): "I suppose they have a secret handshake."

Legenda...

Robin Hood asa cum il cunoastem din filme nu este si un personaj istoric concret, ci un foarte cunoscut personaj de balade incepand cu secolul XIV. Care este samburele de adevar si sursa acestor balade? Iata doua personaje reale, despre care au ramas insemnari si sunt descrise ca "outlaw": unul in perioada 1226-1234 in Yorkshire sub numele Robert Hood, or Hod, or Hobbehod (posibil acelasi om) , altul numit "Robehod" in Berkshir. Pentru acea vreme acest tip de "outlaw" nu era privit de cei saraci ca fiind talhari ci mai degraba ca un fel de haiduci. Termenul stiintific ar fi de "bandit social" - iata explicatia lui Eric Hobsbawm in acest sens:

"The point about social bandits is that they are peasant outlaws whom the lord and state regard as criminals, but who remain within peasant society, and are considered by their people as heroes, as champions, avengers, fighters for justice, perhaps even leaders of liberation, and in any case as men to be admired, helped and supported. This relation between the ordinary peasant and the rebel, outlaw and robber is what makes social banditry interesting and significant ... Social banditry of this kind is one of the most universal social phenomena known to history."

(Va urma)

Acesta nu e om?

Filmul

Quién sabe? (El chuncho, quien sabe?/A Bullet for the General), 1966
Regia: Damiano Damiani
Cu: Gian Maria Volonte, Lou Castel


Revolutia mexicana din 1910. Un localitate de mexicani angrenati in revolta urmeaza sa fie atacata de trupele guvernamentale. Taranii din localitate au de partea lor un grup de aventurieri "revolutionari" priceputi in manuirea armelor. "De partea lor" este mult spus, pentru ca acestia urmaresc doar sa fuga cu armele capturate de la guvernamentali pentru a le vinde. Alternativa dintre o lupta periculoasa pentru "revolutie" si fuga pentru niste bani frumosi este clara pentru ei. Singurul care are o rabufnire este Chuncho (Gian Maria Volonte), conducatorul cetei. Dialogul de mai jos (intre Cuncho si "Ninho", un american , aventurier si el) surprinde dilema "liderilor" (de atunci si dintotdeauna) cum nu se poate mai bine. Dar sa vedem...

Acesta nu e om?

- Hei, Ninho. Nu sunt supărat pe tine, tu eşti un gringo. Ce-ţi pasă ţie de noi (de Mexic)?
- Eu oricum aş pleca.
- Chiar dacă ai fi fost mexican?
- De ce aş rămâne?
- Pentru ai ajuta pe acesti oameni.
- Şi merită?
- Bineinteles! Nu sunt oameni ca şi noi?
.

- Vino-ncoace batrane... El e poporul, Ninho! Săraci, dar sunt oameni ca şi noi.

- Uită-te la el! Nu merge la bărbier, nu se parfumează, ...

- ...dar e un om, la fel ca mine, la fel ca si tine.

- Mă înţelegi acum, Ninho?
- Nu.

"Nu"... alegerea obisnuita a liderilor (politicieni, militari, administratori) din toate timpurile. Au de ales: sa "lupte" pentru cei multi, cei care le-au incredintat conducerea (adica doar sa-si exercite corect mandatul), sau pur si simplu sa bage mana in sacul cu bani si sa sa "fuga" cu ei. Oare ce fac de obicei? Ghici!

Finalul:Quién sabe?
[...]

(Va urma, neterminat)

Filmul lipsa - Coanda 1910-2010, 100 de ani

Am vazut nenumarate filme (documentare sau artistice) despre fratii Wright, altele avand-ul ca personaj sau subiect pe Albert Einstein, (de Edison chiar m-am plictisit si nici n-am inteles daca inventat ceva pana la urma). Toti acesti oameni sunt o sursa inepuizabile de "reclama" pentru propriile tari sau pentru cele de adoptie, pentru ca sunt personaje care se "vand" si sant incluse de la sine in orice carte de istorie a stiintei si tehnologiei.
.
Sa ne oprim insa la aviatie si zbor...
.
Daca ar fi sa ne gandim repede, care sunt cei al caror nume este cel mai vehiculat cu privire la importanta in istoria stiintei si tehnologiei pe acest domeniu? Si ce anume au creat ei si ce insemnatate a avut creatia lor? Sa vedem...
.
Otto Lilienthal - prima persoana care in mod repetat , cu dovedit succes, a reusit zboruri fara motor. In nici un caz insa nu a fost primul...
Fratii Wright - primul zbor sustinut, cu un aparat mai greu decat aerul, controlat, motorizat, cu om la bord. E nostim cate atribute au trebuit gasite pentru ca zborul lor sa fie "primul". Nici ei nu au fost primii...
Tsiolkovsky -autorul "The Exploration of Cosmic Space by Means of Reaction Devices. 1903". Prima contributie teoretica in domeniul rachetelor si a zborului cosmic.
Goddard - autorul "A Method of Reaching Extreme Altitude" ; a testat "primul" motor cu combustibil lichid in 1923. A lansat prima racheta cu motor cu combustibul lichid in 16 martie 1926. Dar von Braun nu a invatat meseria de la Goddard...
Wernher von Braun - parintele rachetelor germane V2 , al rachetelor si programului spatial american.
.
Raman cateva intrebari...
.
Cine a avut primul zbor ne-motorizat?
Un raspuns precis nu se poate da. Sir George Cayley ? John Stringfellow ? Jan Wnęk ? Altcineva mai inainte ?
Cine a facut primul avion?
Pe 18 martie 1906 , Traian Vuia realizeaza primul zbor autopropulsat, adica primul avion. Este pomenit in treacat ... In plus americanii revendica tot pentru fratii Wright acesta intaietate. Dar cate nu revendica ei?
Cine a facut primul avion cu reactie?
Henri Coanda a construit avionul Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris 1910. Cu acest avion a facut un scurt zbort soldat cu accident in decembrie 1910. A fost ajutat de prietenul sa Gustave Eiffel.
Cine este adevaratul bunic al rachetelor si programului spatial, "tatal" lui von Braun?
Herman Oberth! In 1929 a construit si exeperimentat un motor de racheta cu combustibil lichid , asistat de stidentii sai de la Universitatea din Berlin, printre care si Wernher von Braun....
In iunie 1923 publicase cartea Die Rakete zu den Planetenräumen ("By Rocket into Planetary Space")

1910-2010 - 100 de ani de la primul avion cu reactie

In general, in muzeele din lume si in lucrarile de istoria aviatiei, motorul cu reactie este inventia fara inventator. Cand, accidental este pomenit Coanda, nu este mentionat faptul este roman...
In anul 2010, Romania avea o ocazie unica sa promoveze sarbatorirea a 100 de ani de la construirea primului avion cu reactie. Sa zicem ca se investeau 1 milion de euro, sau 10 sau chiar 100. Ar fi meritat! De acum incolo, in veacul vecilor, in orice lucrare dedicate istoriei aviatiei si a tehnologiei ar fi fost trecuta aceasta inventie, cu mentiunile: "primul" si "roman".
Romanii au insa ceva mai util de facut. Stau si se cearta sau cheltuiesc pana la un milion de euro pe o frunzulita desenata de o mie si ceva de ori mai ieftina... si alte milioane sau zeci sau sute pe alte "achizitii de succes".
"Bravos Natiune! Halal sa-ti fie!"

Filmul lipsa...

A sponsorizat Romania sau cineva din Romania un film documentar (in engleza) sau artistic despre Coanda sau despre Vuia ? Regimul comunist trecut are o scuza: Coanda era cam burghez... Ce scuze are regimul capitalist? Cumva prostia si alte asemenea defecte?

Scenarii copy-paste?

Originalul e in dreapta...
... au copiat pana si gropita din barbie?

Iata mai jos cateva asemanari destul de stranii intre intampalrile din noul film cu Angelina Jolie “Salt” si mai vechiul film al lui Sergiu Nicolaescu , “Revansa”. Dupa ce m-a frapat asemanarea anumitor scene si situatii, am reusit sa gasesc ceva mai multe.

"Salt" (2010)

Cu: Angelina Jolie. Regia: Phillip Noyce
.
- 1) sare pe geam (sparge geamul inainte, geamul este din zahar, saritura este cascadorie + montaj)
- 2) sare de pe o strada suspendata pe un tir (nu se vede ca ar fi ea)
- 3) intra in casa liftului
- 4) merge pe fatada unei cladiri (probabil imagine montata, fatada falsa)
- 5) "lichideaza" singura un grup de oameni inarmati dintr-un vas
- 6) cruta un personaj in bataia pistolului
- 7) se deghizeaza in ofiter NATO si patrunde in sediul Casei Albe, unde insotitorul ei detoneaza o bomba

- 8) lucreaza cu metoda "agent singuratic"
- 9) este urmarita de un grup inarmat, cu masini si incoltita pe un pod, scapa de ei
- 10) vrea sa captureze singur un grup politico-militar (reteaua de spioni rusi)
- 11) fura o masina de la urmaritori (politie)
- 12) evadeaza dintr-un sediu al CIA (**)
- 13) grupul politico-militar ii ia o persoana apropiata ostatic (sotul luat de rusi)
- 14) grupul politico-militar omoara acea persoana apropiata luata ostatic in fata ei (e impuscat)
- 15) exista un personaj presupus asasinat care apare apoi viu (presedintele rus)
- 16) actiunea se petrece in zilele declansarii unei lovituri contra statului (ziua X pentru spioni)

"Revansa" (1978)

Cu: Sergiu Nicolaescu. Regia: Sergiu Nicolaescu.
.
- 1) sare pe geam de la etajul unu (nu sparge geamul inainte, geamul este din sticla, saritura este reala, el este cel care sare)
- 2) sare de pe un pod pe un tren apoi merge pe tren (este chiar el , cel putin in finalul scenei)
- 3) intra in casa liftului
- 4) coboara pe fatada unei cladiri (coboara cu adevarat mai multe etaje pe fatada, cladirea este reala, mai precis cea a politiei capitalei, pare a fi chiar el, cel putin in ultmia parte) (**)
- 5) " lichideaza" singur un grup de oameni inarmati intr-o macelarie
- 6) cruta un personaj in bataia pistolului (pe Paraipan, doar pentru prada maniei altora insa)
- 7) se deghizeaza in ofiter german si patrunde intr-un sediu al legionarilor, cu o bomba in geanta

- 8) lucreaza cu metoda “pistolar singuratic"
- 9) este urmarit de un grup inarmat, cu masini si incoltit pe un pod, scapa de ei (este vechiul pod Grant)
- 10) vrea sa captureze singur un grup politico-militar (capii legionariorilor)
- 11) fura o masina de la urmaritori (legionari)
- 12) evadeaza dintr-un sediu al politiei (**)
- 13) grupul politico-militar ii ia o persoana apropiata ostatic (fiul , luat de nemti)
- 14) grupul politico-militar omoara acea persoana apropiata luata ostatic in fata lui (e aruncat in aer)
- 15) exista un personaj presupus asasinat care apare apoi viu (comisarul insusi)
- 16) actiunea se petrece in zilele declansarii unei lovituri contra statului (rebeliunea din 1941)
(**) din “Un comisar acuza” (1974)

Poate fi o coincidenta. Dar…
Cel putin un regizor american a luat ceva din filmele lui Nicolaescu si a introdus intr-un foarte cunoscut film al sau. Este vorba de Steven Spielberg si de “E.T.”. Intr-una din scene, personajul principal, un baietel, se uita la un film la TV. Ce vedea acolo? Un alt film , mai precis “Mihai Viteazul”, scenele luptelor de la Calugareni. Cum se poate asta? Pai simplu: “Mihai Viteazul” a rulat in SUA , fiid cumparat si distribuit de casa “Columbia Pictures”. Intalnind-ul pe Spielberg la un festival , Nicolaescu a putut sa-l intrebe pe Spielberg, cum de a ales acest film. Raspunsul: l-a studiat la academia de film (inceputul anilor 70). In unele variante prescurtate ale E.T., scena nu apare (probabil doar in versiunea originala, de 121 de minute).

Cele mai “ciudate” coincidente din cele de mai sus mi se par : 7,13 si 14. Potrivirea acestor detalii imi aduce aminte de un episod din "Seinfeld" in care seful lui Elaine, Mr. Peterman, vrea sa-si scrie memoriile. Si incepe... sa spuna cum ajunge acasa zilnic , se asaza in fotoliu si se uita la televizor... Cum sa-ti scrii memoriile daca nu ti se intampla nimic niciodata? Simplu: cumpara povestiri si patanii de la Cosmo Kramer...

Scenaristii de la “SALT” – suspecti de recidiva la ei acasa

Kurt Wimmer – Scenarist la “Recrutul” cu Al Pacino;acolo copiaza ideile de antrenament al agentilor din filmul “Spy Game” (cu Robert Redford si Brad Pitt), care la randul sau este inspirat clar (dar fara sa declare explicit) dintr-o carte de memorii a unui agent real ,Victor Ostrovsky.
Verdict: COPY-PASTE
Brian Helgeland (are multe realizari, dar) – Scenarist la “Green Zone”. Filmul seamana mult cu acelasi “Spy Game”.
Verdict: COPY-PASTE
.

Angelina Jolie: Bine “ancorata” pe partea de sus a unui tir (dupa ce a "sarit" de pe pod).

"Pe trenul acesta ema urc eu" (Kirk Douglas-pus intr-o situatie similara)

Sergiu Nicolaescu: Sus pe un tren in mers, pe propriile picioare.

Loviti monstrul in prima pagina (Italia 1972)

"Sbatti il mostro in prima pagina" - Marco Bellocchio 1972.
.
Povestea
.
Sensational development in the Martini case: IS MURDERER OF MARIA GRAZIA A LEFT-WING EXTREMIST?
- We put it on front-page, right?
- Yes, full page.
- Well done! Perfect!
.

Italia 1970. Inainte de alegeri. Publicatie "Il Giornale" investigheaza circumstantele unei crime asupra fetei unui cunoscut profesor, persoana publica. In momentul in care in anturajul fetei este descoperit un tanar politician de extrema stanga, directorul ziarului, domnul Bizanti (Gian Maria Volonte) va face din aceasta un subiect de prima pagina , la care nu va renunta nici in fata evidentelor care dau un cu totul alt vinovat. DE CE ?
Vom vedea in continuare...

.
O "Stire"

...

I copied, word by word, your half-title page and your title.
"DESPERATE GESTURE OF AN UNEMPLOYED. FATHER OF 5 SONS SETS HIMSELF ON FIRE"
Well, I'm not Umberto Eco and I don't wanna give you...a lesson of semantics applied to the media. But it seems plain to me that the word "desperate"...is full of polemical values. If then you unite it to the word "unemployed"... "desperate", "unemployed"... well, this is a provocation!
And once you've done this, you fling 5 orphans and a charred corpse in your poor editor's face. Wanna see me becoming neurotic? Has he set you on fire? Shall we fix this title? Everyone do make mistakes.
Write! "Dramatic suicide"... two words... "of"... Was he from Calabria, the poor guy?
- Yes, he was.
That's it! "... of an immigrant". Immigrant. Just one word. That implicitly includes that he was an unemployed... ...father of 5 sons, giving one further information. Of course. The essence of a news. Synthesis. Our reader opens the newspaper. Then takes a look at it. He chooses what to read. But without having the sensation we wanna break his balls! Without feeling responsible for all the deaths in the world. Anyway, your article is excellent. Maybe some exceeding word or adjective. For example, that "fired".
- "Left without a job"?
- "Left without a job"! Bravo! Go for it, Mr. Roveda! You have a genius for it! Now you copy and bring it directly to typesetting. Go!

...
Iata cum un director/senior editor de ziar "coafeaza" realitatea pentru a fi "suportabila", adica pentru a nu fi asa de intunecata pentru a dauna partidelor de guvernamant. "Somer" plus "Disperat" in aceeasi fraza? Normal e .. provocare! Cuvantul "concediat" e prea tare... N-am auzit oare niciodata si la noi lectii de jurnalism asemanator care ne invatau ce este o "stire"? Ce conteaza ca stirea nu este realitate? Asa ajung "imigranti" cei veniti din Calabria! In realitate sunt din Calabria, in "stire" sunt imigranti...
.
Care obiectivitate ?
.
- But we have to explain and report this reality objectively. Instead, you twist it. You don't care...to pass over the people dead body...so that you can make a symbol, as you say, of a random case.
- Ok. So, "Il Giornale" and me do provoke. We don't report reality objectively. But what objectivity, Mr. Roveda? Have you ever wondered who is Mario Boni? He's a drifter who rejects society rules. A drug addicted who assaults "Il Giornale". He attacks workers that don't strike. He kidnaps the executive, he sets on fire cars. He also hates you, Mr. Roveda...with your good feelings and your noble idealism. You think the journalist as a fair observer. We need to be protagonists, not observers. We are at war!

"War"! Care "war"? Razboiul rece, nitel incalzit in acest caz. In Italia, principalul partid la putere de dupa razboi, pana in anii 90, a fost partidul crestin democrat. In alianta cu alte partide; social-democrati, socialisti, dar niciodata comunistii. Acestia erau deci principalii adversari. Aici este vorba insa de extreama stanga, de anarhisti. De ce trebuiau acestia combatuti?
.
A rain of votes. Indirect propaganda is always the best, don't you know it?
.
O prima observatie, (o investigatie mai tarzie a celor din extrema a ajuns la aceeasi concluzie) ar fi ca spre deosebire de socialisti sau de comunisti, care au aveau un partid , o organizare politica oficiala, anarhistii nu puteau sa se apere, dar erau o sperietoare (chiar daca indirecta) foarte buna... Sa vadem insa mai departe.
.
Cartea castigatoare
...

"Anti-fascism and anti-communism" will still be the winning card. There's a danger that this formula has become worn-out. Nobody believes anymore that if communists win...we'll see Cossack's horses get water in the San Pietro's fountains. I'm afraid of this total lack of fantasy..that the masses are more primitive than we can imagine. Therefore, the propaganda should be simple ...based on the repetition technique A modern technique. Used by the greatest american advertising companies. Unique Selling Proposition."

Spunea Wiston Churchill: "No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed, it has been said that democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time." Dar democratia presupune si alternanta la putere intre partidele parlamentare. Din cate stiu, o singura exceptie in Europa post-belica: Italia. Aici avem aceasta " Unique Selling Proposition": partidul crestin-democrat. Intrebarea corecta este: cum de avem exceptie? Aici partidele de stanga si centru stanga sunt multe si relativ puternice: social-democrati, socialisti si comunisti. Primele doua sunt atrase la caruta guvernarii si tinute sub control. Ultimul, este o problema mare, mai ales in conditiile razboiului rece. Ar fi trecut tara in celalalt bloc militar si economic , daca ar fi ajuns acestia la putere ? 99.99% probabil ca nu. Atunci? Oarecare inconveniente: ar fi dovedit ca un partid comunist poate conduce o tara democrata ne-sovietizata si de aici ar fi fost o mica dovada ca nu e raul absolut.
"Nobody believes anymore that if communists win..." Intradevar, comunistii are fi putut castiga niste alegeri, dar nu si comunismul. Dar ce te faci, in plin razboi rece, cu dovada ca raul absolut nu exista, cu dovada ca nu exista nici un motiv care sa-ti legitimeze tie absolut orice gest. Si atunci cum faci sa convingi lumea? Simplu , prin repetarea consecventa, tehnica de marketing valabila in timp atat pentru corporatiile americane , pentru Goebbells sau pentru propaganda sovietica...
Am uitat... de ce ar fi asa de interesat un partid crestin-democrat italian de razboiul rece? Simplu, pentru ca a trait mereu in simbioza cu marele frate de la apus si au avut o relatie subterana speciala.

.
Responsabilitati
.
Everyone must be in his place. The police to repress. The Bench to sentence. The press to convince people to think the way we want. Everyone is doing his own duty.
Only the workers don't play along. They don't work enough. They don't care at all. They just want money, always.
...
We're unable to raise the production. This is the real trouble. When this happens, what counts the innocence or the guilt of an any Mario Boni?
...
Societatea condusa de partidul mereu la putere (sub grija marelui frate) merge "perfect". Fiecare are rolul lui. Presa convinge oamenii sa gandeasca "CEEA CE VREM NOI". O singura problema ramanea: "The workers". Nu muncesc indeajuns.. Vor salarii... Adica societatea are probleme , structurale: "We're unable to raise the production. This is the real trouble". Si atunci ce mai conteaza soarta unui extremist daca stabilitatea o cere?
.

Il Giornale
.
Filmul bate viata: principalul ziar de dreapta , chiar cu acest nume, "Il Giornale", apare la doi ani dupa film. Patronul din film se numeste "Montelli", primul patron real se numeste "Montanelli". Mai interesant este patronul din 1977 : Silvio Berlusconi.
.
Evenimentul - anii 90
.
In anii 90' , cand am vazut filmul, un ziar romaneasc semana foarte mult cu acest "Il Giornale". Este vorba de cel condus de mai tanarul maestru atunci Ion Cristoiu. Care erau asemanarile?
- zilnic puneau "monstrul" in prima pagina, e adevarat nu era un extremist de stanga, ci un "monstru" obisnuit.
- aveau pozitii de dreapta
- militau pentru introducerea pedepsei cu moartea (la fel de aiuristic ca cei din film)
- sprijineau opozitia, dar... opozitia era sprijinita de acelasi frate mai mare extern
Probabil ca n-am inteles eu nimic, domnul in cauza sa dovedint a fi de stanga (!?!), si probabil ca e si bun crestin care respecta cele zece porunci.
.
Undeva in Europa de est..
.
Intr-o tara nici mare, nici mica ...
Se incearca sa se spele creierele oamenilor prin inducerea ideii ca tot raul (politic) vine numai din partea stanga , iar singura varianta (aceeasi " Unique Selling Proposition") este dreapta. Partidul care gestioneaza toti bagatorii de seama este si el crestin democrat ("crestinat" intr-o noapte), aflat sub aripa aceluiasi frate mai mare , caruia ii face declaratii de iubire neconditionata. Cum face asta? La fel ca in filmul de fata. Ia momentele extremiste ale stangii si le ridica la inaltimi cosmice, asigurandu-le nemurirea. Adica? Nu conteaza ca un eveniment a fost acum 20, 50 sau 60 de ani in urma. El va fi pus cu repetie in prima pagina , pentru ai asigura , dupa cum ziceam nemurirea. "Therefore, the propaganda should be simple ...based on the repetition technique". De fapt in cazul acesta se depasesc "realizarile" din film. Acolo propaganda exploata un eveniment proaspat. In cazul tarii din est, se exploateaza evenimente moarte, vechi si trecute. Nu mai mentionez ca sunt rastalmacite. Ca noul sultan trimite "cronicari" profesionisti sa rescrie istoria.
In concluzie: unui partid neo-conservator i se permite orice, pentru ca este uns de catre un frate mai mare, pentru ca se prezinta ca unica varianta din politica, pentru ca fara ei va veni apocalipsa comunista. Si pentru toate acestea, au o mica pretentie: sa fie lasati sa conduca cum vor ei, cu toate avantajele adiacente, sa spele definitiv creierele oamenilor cu o propaganda stalinista intoarsa pe dos, sa rescrie istoria dupa interpretarile lor... Sa facem o analiza cost-beneficii ?? Sa aflam in plus si ca au aceeasi mica problema? "We're unable to raise the production. This is the real trouble" Vai, cum se poate, unica varianta viabila ne duce spre faliment ? Imposibil ! Sa punem mainile la ochi, sa ne astupam urechile si sa-i credem. Nu?
In loc de bolsevism impus cu forta, avem neo-conservatorism impus prin metode similare...

Exemplu din viata reala: domnul VT, venit de la soare-apune , venit sa scrie istorie (sau sa re-scrie) cu o viteza prea mare pentru priceperea, bunavointa pe care le are si pentru timpul pe care aloca subiectelor, scrie pe blogul sau, sub titlul "Ion Iliescu sub semnul eternului puci":

" [...] Omul care a prelungit regimul comunist dupa ce a patronat lichidarea fizica a predecesorului sau, personajul direct si fara dubiu responsabil pentru sangeroasa mineriada din 13-15 iunie 1990, sponsorul din umbra al scenariilor cu teroristi soldate cu moartea a peste o mie de oameni, iese din nou in arena si cere capul lui Traian Basescu. [...]"

Comentarii:
Sa presupunem ca personajul comentat sau altul cu aceleasi intentii ar fi responsabil in trecut cu ce zice domnul VT. Propunerea de suspendare nu este "puci", intrucat face parte din arsenalul legal si constitutional. Daca avem in vedere insa, mentinerea la putere sine-die a unei puteri neo-conservatoare, intelegem de ce ni se induce ideeea ca ar fi vorba de un puci. Este vorba de aceeasi "Unique Selling Proposition": nu exista alta cale decat cea neo-conservatoare si orice schimbare este prezentata ca un extremism.
In fine, domnul mentionat nu mai are nici o functie executiva sau onorifica, nu mai este urmat de catre greii partidului sau, nu mai are putere efectiva de mai mult de 5 ani nici printre ai lui, este doar scos la vedere precum "El Cid" , "impaiat politic" ca sa aduca voturi in diverse alegeri. Stiu domnii neo-conservatori asta? Bineinteles! Dar dupa cum ziceam mai sus: "Anti-fascism and anti-communism" will still be the winning card. "

Q.E.D.

(A nu fi inteles gresit; neo-conservatorismul este o varianta politica onorabila, atata timp cat nu are tendinte exclusiviste si totalitare. Din pacate s-a re-modelat in oglinda fata de blocul sovietic si a imprumtat din caracteristicile acestuia.)