A. Friend: prietenul generic

A. Friend... a friend

Cateva din review-urile filmului m-au facut sa zambesc. Amar. Nu orice poveste se reduce la firul epic. Poate doar daca esti in clasa I... sau mai mic.

Asadar... Smooth Talk

Nu este un film despre o adolescenta. Sau despre adolescenta. Nu este un film despre un barbat mai versat care cucereste o fata. Acesta este firul epic, dar nu si povestea. Povestea este despre cazul generic. Daca din miliarde de intamplari asemanatoare ai lua numai esenta, ceea ce este comun, si doar ai adauga o fatada de povestire... obtinem Smooth Talk.

Ce ne atrage in general ? Si ce anume este general ? Generala este programarea noastra, instinctul, lucrurile pe care le facem si cele care ne plac "din constructie".

Connie... zambetul si interesul ei sunt pre-programate.

Cine este Arnold Friend ? Este nimeni ! Este genericul. Este plasmuirea care intruchipeaza exact vorbele si faptele la care ar fi sensibila si receptiva Connie (Laura Dern). Partea aceasta din film, vizita lui A. Friend, este extraordinar realizata si jucata.

A. Friend:
You're my date.
I'm your lover, Connie.
You're my what?
Yes, I'm your lover.
You don't know what that is, but you will.
I know that, too.
I know all about you.
It's real nice.
And you couldn't ask for nobody better than me or more polite.
I always keep my word.
And I'll hold you so nice and tight, you won't need to think about anything,

Cine vorbeste asa ?

Connie: You're not saying these things. Nobody talks like that.

"My real name". 

Arnold Friend. 
A. Friend.
Un prieten.
Genericul.

Normal ca nimeni nu vorbeste asa, Este doar prietenul generic, cel pe care, in forma aceasta, (ea) il asteapata.

Tragem linia dupa ani si numaram "prietenii" care ne-au "umplut" viata. Daca gasim numai generici, numarul nu exista, nu am trait nimic, doar am urmat pre-preprogramarea.

Ati gasit vreodata si ceva specific ? Ati ales ceva specific voua, decizia si alegerea voastra, nu cea generica, care soseste cu orice ADN ?

Obs: putem la fel  de bune sa schimbam genurile in film, povestea e aceeasi.

Before We Go

Then you're gonna meet somebody

Un film (neasteptat de) frumos. In parte pare o comedie romantica pe stil vechi, fara scene explicite, dar plin de tensiune, si in parte avand sensibiltatea unui film rusesc.    

But, uh... stay with her.

Doi oameni lipsiti de noroc in dragoste se intalnesc din intamplare  intr-o gara si se vor ajuta unul pe celalalt. De ce fara noroc ? Amandoi traisera ceva care paruse autentic si profund. Amandoi erau veriga puternica a relatiei lor, cel care tinea cu adevarat la celalalt. Cand o veriga e puternica si una slaba, primul are de pierdut, pentru ca al doilea il va abandona intr-un fel sau in altul.   

Cel care are initiativa este Nick. Aflat si el la o rascruce a vietii, se hotaraste se ajute neconditionat si pana la capat pe necunoscuta blonda (Alice Eve). Nick este jucat de Chris Evans, care este aici si regizor. Ce legatura poate avea acest film cu Captain America ? Intr-un fel are. Daca in primele filme din serie, Captain America era personajul cel mai puternic (la propriu), in urmatoarele, prin comparatie, forta lui este pusa in umbra de alti "supermani". Cu toate acestea ramane cel mai puternic, prin determinare si forta morala. Cumva in Before We Go avem un Captain America fara nimic supranatural, dar la fel de hotarat sa mearga pana la capat cand e vorba sa-l ajute pe cel de langa el.       

....you can't allow the people you love to determine how you love.

Daca esti doar tu veriga puternica vei avea de suferit: esti atasat de sursa de suferinta. Poate insa sa nu fie asa. "Clarvazatorul" ii va explica acest lucru tinerei femei. 
.

You're at a crossroads, my dear.
You think you know exactly... what your problem is, and you're exactly wrong.
Why is that?
You think you're trapped by what's happening to you.
Actually, you've got choices. You could walk away.
From what? I don't know. But you do.
We can always walk away.
And sometimes you should. You could have a future

Si daca tot vorbeam de lucruri frumoase, mai adaug o parte a acelui dialog.

You know the most important thing I learned, after all my years of marriage?
After an entire life with one person?
What's that?
That you can't allow the people you love to determine how you love.

Thank her for showing you that you can love more than one person in this life.

Ce mi-a amintit de un film rusesc? Scena de dinainte de final, cand isi spun cuvintele de despartire, vorbind in joaca la un telefon public. Cum poti sa fi nostalgic fata in fata? Poti: iti trebuie doar un telefon vechi, cuvinte spuse din suflet si o despartire care va urma in curand .    
.

Nick.
It's me again. Listen, I want to give you one more piece of advice.
You're gonna be playing one night... Grand Central... thinking of every reason in the world to not go see the girl that broke your heart.
Then you're gonna meet somebody. And now at first, she's gonna seem... icy.
You're gonna know right away she's trouble. She's gonna take all your money. You're probably gonna get punched in the face.
But, uh... stay with her.
You're gonna need her a lot more than she needs you. And at the end of the night, you're gonna want
to say some things, but don't.
Don't ruin it.
It's nothing she doesn't already know. Just give her a kiss. Wish her good luck.
And, uh... thank her. Thank her for showing you that you can love more than one person in this life.

Pentru cei doi, intalnirea a fost un fel de balsam: au vazut ca ar fi putut avea o viata cu doua verigi puternice si ca exista si alti oameni la care ar putea tine.   

... dar ...
Pentru ei sunt cei pe care te poti baza, se intorc "in lupta" pentru inca o incercare la iubitele lor verigi slabe.

(500) Days of Summer .. in fine, fara SF

Coincidente... Povesti...

Copii asculta povesti cu zane, zmei, balauri (... pardon: elfi, orci si dragoni). Adultii asculta/vizioneaza (mai rar,  mai si citesc) siropoase povesti de dragoste. La ce sunt bune? Visezi la viitor ? Daaa! ... acelasi viitor pe care il va avea om sarac care vede filme cu palate de cristal.
Nu exista asemenea lucruri? Ba exista, doar ca mult mai rar decat in filme si romane. Si atunci sa nu faca asemenea filme sau romane? Sa se faca, doar ca ce se intampla cu restul de povesti adevarate ?  O data la 50 de ani se mai face un film si despre restul. Un bun exemplu:  (500) Days of Summer.

In primul rand e vorba de o relatie ( ce nume odios :) ) asimetrica. Unul se crede intr-o poveste de dragoste, altul doar isi omoara timpul - "friends with benefits", sau nici macar. Are si varianta asta a doua mai multe beneficii, nu doar unul: nu te simti singur, ai partener de mici distractii, ai o "plomba" pentru comfortul psihic (incredere de sine etc.). Daca lucrurile sunt clare - aici Summer, cumva incearca sa puna niste granite de la inceput, ar trebui sa fie ceva mai  bine. Ar trebui.. pentru ca celalalt poate sa nu prea vada. Avem o scena interesanta mai spre final, cand Tom, oarecum cu valul ridicat de pe ochi, reuseste sa gaseasca in memorie partile care aratau cum scartiie relatia.
     

Nu avea incredere in mainile care se feresc ..

Mai rau este daca cel cu relatia libera, foloseste acest timp cu si mai mult folos: isi cauta mai mult sau mai putin activ (dar receptiv) o relatie mai buna... adica si ca plomba, esti doar una temporara pentru el.
Exista si momente "nostime", aici in film si in realitate: Summer, cea cu relatia libera, plange in hohote la filme de dragoste (aici Absolventul).

Va dati seama ce confuzie e acum in capul lui Tom ...

Oricum, filmul o ia razna la final... Happy End in stil Hollywood: fiecare isi gaseste omul potrivit perfect.. prin coincidenta: s-a nimerit domnule, ca sa vezi. Un lucru bun, totusi: nu e folosit cliseul barbatii vor sex si femeile dragoste

Ce ar fi trebuit sa faca Tom, ca sa-i fie ceva mai bine? Avem strategia Littlefinger "I play a little game. I assume the worst.". Adaugam la asta un mic calcul de probabilitati: trebuie incerci de cat mai multe ori ca sa nimeresti mai bine. Prima data cand ti se pare ceva , renunti si incerci altceva. Si daca...

Daca ar fi mers pana la urma ... Daca ar fi fost asta coincidenta ? Daca tradezi un prieten la o mica suparare? Mai incerci.. dar nu sta in nici un caz mai mult de 500 de zile, cu Summer.

I play a little game ...

What's the worst reason they could possibly have for saying what they say ...?

Am avut dreptate ... aici

Littlefinger se conduce dupa logica lui Cao Cao  "I'd rather betray the world than let the world betray me." - "I play a little game. I assume the worst." spune la randul lui Littlefinger. Pomeneam de jocul de sah: toti oamenii sunt piese pe tabla lui.

In episodul 7, seria 7, nedifuzat pe cand scriam postarea anterioara, ne arata explicit un asemenea joc, de data asta incercand sa il induca Sansei ca mod de gandire (tot pentru avantajul lui insa).

Littlefinger: Sometimes when I try to understand a person's motives,
I play a little game.
I assume the worst.
What's the worst reason they could possibly have for saying what they say and doing what they do?
Then I ask myself, “How well does that reason explain what they say and what they do?"

So, tell me what's the worst thing she could want?

Sansa Stark: She could want me dead because she thinks I wronged my family.Littlefinger: Why did she come to Winterfell?
Sansa Stark: To kill me for marrying our enemies and betraying my family.Littlefinger: Why did she unearth the letter Cersei made you write?
Sansa Stark: To provide proof of my betrayals. To provide justification after she murders me.

Littlefinger: And after she murders you, what does she become?
Sansa Stark: Lady of Winterfell.

     

Revin, In viata reala, nu exista Brandon Stark... asa ca strategia lui Littlefinger este castigatoare. Doar pentru jocul lui insa, si doar daca asta vrei sa joci.

Cine iti zambeste ...

Poate cel mai mult mi-a ramas din Young Pope uimitoarea fraza de final:

<<"God does not allow Himself to be seen. God does not shout. God does not whisper. God does not write. God does not hear. God does not chat. God does not comfort us."
And all the children asked her: "Who is God?" And Juana replied: "God smiles". And only then did everyone understand. And now, I beg all of you, smile. Smile. Smile. That's right, smile.>>

Pentru toate lucrurile bune din viata noastra, pentru faptul ca ne-am nascut, Universul sau Cineva ne-a zambit sau ne zambeste.

Zambetul e asociat cu prietenie, dragoste, bunavointa.

Ar fi bine sa stam o clipa si sa reflectam. Acestea sunt singurele surse de zambet ? Nu de alta, dar un zambet ne poate schimba viata, un zambet ne poate face, de exemplu, sa ne indragostim.

Imi aduc aminte de o intamplare care mi-a schimbat perceptia. M-am nimerit sa intr-o vizita in care doi amici, se uitau la o emisiune cu Miss Universe in direct. Am observat foarte amuzat ca, parca schimbati de un comutator invizibil, zambeau - fara sa fie constienti de asta - chiar in secunda in care aparea o domnisoara in costum de baie. S-a repetat de zeci de ori, de fiecare data. Nostim. Mai tarziu m-am trezit ca patesc acelasi lucru la o aparitie asemanatoare. La naiba ! Chiar asa functionez, ca un automat prostanac ? M-a enervat destul  de tare, astfel incat nu prea mai mi se intampla.

Cum poate continua, uneori stupid, povestea aceasta ? Sa zicem ca un domn/domnisor se nimereste langa o doamna/dominsoara cu un aspect incantator (nu trebuie sa fie in costum de baie). Ce se intampla? Domnul zambeste ! In multe cazuri, este doar zambetul acela reflex si instinctual, similar cu cel al catelului care da din coada in fata mancarii. Unde apare necazul? Doamna/domnisoara il poate confunda cu celalat tip de zambet: bunavointa, prietenie sau chiar dragoste.

Dussolier (domnul) iti zambeste...

Cine mai zambeste? Vanzatorii de iluzii.
Deunazi am vazut o scena din aceasta de aproape. Vanzatorul serviciului iluzoriu, era extrem de amabil, curtenitor si zambitor. In filme, cea mai memorabila scena de care imi amintesc este din Glengarry Glen Ross. In cazul acesta iluziile erau niste banale asigurari. Puteam vedea aici un intreg arsenal de trucuri prin care provoci emotie si pacalesti. Meomorabil este insa "realizarea" lui Ricky Roma (Al Pacino): sta toata noaptea cu potentialul client, ii "devine" cel mai bun prieten, caruia ii spune tot ce are pe suflet... si la ziua, il face sa semneze asigurarea.

Ricky Roma iti zambeste ....

Politicienii ne zambesc. Cat valoreaza zambetul lor? 
   

 Francis Underwood iti zambeste...

Copilul nostru ne zambeste. Cu siguranta ca tine la noi. Pe de alta parte are nevoie de noi, pentru ca nu se poate descurca singur inca. Adevarul adevarat il vom  afla abia cand va creste si nu va mai fi dependent de parinti.

Cei care au bunavointa, prietenie, dragoste, nu ne zambesc tot timpul. Ei ne duc grija, vor ca noi sa reusim mai mult in viata.  Uneori se incrunta, uneori ne cearta, dar pe dinautru ne zambesc intotdeauna.  

Nu pretuiti zambetul in sine, pretuiti sau nu continutul.

Arrival - graunte pierdute spatiu

"Arrival" - trebuie sa intervina ... extraterestrii pentru ca tarile sa discute intre ele si pentru ca oamenii precum Louise sa-si poata face o proiectie a viitorului pentru a lua o decizie cu privire la propria viata. Cu alte cuvinte - in mod ironic - suntem cam alienati si de unii singuri.     

Dicolo de asta, cea mai interesanta fraza din film e ultima:
 

Louise: If you could see your whole life from start to finish, would you change things?
Ian: Maybe I'd say what I feel more often. I... I don't know. You know, I've had my head tilted up to the stars for as long as i can remember. You know what surprised me the most? It wasn't meeting them. It was meeting you.

Nu spatiul si imensitatea lui e surpriza. Prin natura noastra suntem doar niste mici graunte pierdute in acest spatiu. Supriza este cand gasim alta graunta din spatiu careia sa-i pese de noi si noua de ea.  

Nu lupta in Nord ...

Toti iti sunt dusmani, toti sunt prieteni ...

Little Finger ii da Sansei cel mai bun sfat pe care el (!) il poate da, secretul suprem al reusitei unui conducator (superior celor date de Machiavelli):

"Nu lupta in Nord sau in Sud. Poarta toate bataliile de oriunde, oricand, in gand. Toti iti sunt dusmani, toti iti sunt prieteni; fiecare serie de intamplari posibile se intampla in acelasi timp. Daca traiesti asa, nu o sa te surprinda nimic. Vei fi vazut deja orice s-ar intampla. "

Asta imi aminteste de modul de joc al unui computer fata de cel al unui om, sa zicem pentru sah sau Go. Omul inca poate vedea mai departe decat masina, dar pierde. Pierde pentru ca poate gresi si la prima greseala va pierde tot, indiferent de stralucirea jocului sau. Pe de alta parte, forta bruta a computerului ia in calcul - pe o adancime limitata - toate variantele, nu e impiedica de "preconceptii". Faptul ca cineva e prieten sau dusman, ne spune Little Finger, este o preconceptie care ne face sa pierdem: trebuie sa analizam toate variantele, toti ne pot fi dusmani, toti ne pot fi prieteni. "Calculam tot" si vom invinge. 

Are dreptate !

... in batalia pe care o duce el, asa vom invinge. Ne putem la adapost de prietenii mincinosi si putem folosi dusmanii in favoarea noastra. Putem pierde un singur lucru: un adevarat prieten pe care il punem la indoiala, pe care il introducem intr-o "formula".

Daca ne amintim de Cao Cao (The Three Kingdoms, doua postari mai jos), el luase in calcul posibilitatea ca niste rude si buni prieteni sa-l vanda pentru recompensa. Inebunit de frica isi omoara - degeaba - prietenii. Asa ia nastere zicala care ii era atribuita: "I'd rather betray the world than let the world betray me."

Ned Stark, chemat de datorie si de prietenie, va sfarsi dupa logica inversa: "I'd rather the world betray me, but I won't betray the world."

Pana la urma, fiecare poate sa-si aleaga bataliile, riscurile  si mijloacele. Chiar daca poti calcula tot, ai optiunea sa nu o faci. 

Ceea ce conteaza

Ceea ce conteaza...

Suntem toti curiosi cum se va termina Game of Thrones ... Vor distruge umblatorii albi totul ? Va fi Daenerys Targaryen regina? Cine va supravietui si cine nu?

Nu conteaza !

Poate in film, dar nu in general, in viata. Universul are regulile lui, legi implacabile, este de un infinit greu de descris si inteles. Oamenii au insa calea lor de a sfida aceste legi si au ceva care poate fi si poate ramane indestructibil. Dragostea si loialitatea pentru alti oameni, "no matter what".

Curiozitatea mea pentru finalul GoT este asadar: ramane Sansa Stark loiala fratelui sau John Snow? John Snow va ramane acelasi de pana acum?

Alegerea (Three Kingdoms - 2010)

"I'd rather the world betray me, but I won't betray the world."

Liu Bei: Doesn't Cao Cao have that famous saying? 

Liu Bei: He said, "I'd rather betray the world than let the world betray me." 

Liu Bei: I have a saying too. 

Liu Bei: "I'd rather the world betray me, but I won't betray the world." 

China, anul 190 AD. Imperiul Han se prabuseste. Fiecare mare sau mic lord detine o bucata de tara. S-au prabusit multe imperii si dinastii in China, dar aceasta a fost cel mai puternic resimtita de locuitorii ei. Noi spunem "China", "chinezi".  Ei isi spun insa altfel. "Zhōngguó" - "civilizatia centrala" - pentru tara, cuvant folosit de pe vremea regatelor vechi. "Han people" sau "Han" este cuvantul folosit de ei pentru populatia chineza majoritara.

"Han"...

Chinezii se considera inca oamenii tarii Han. Tara din vremea dinastiei care a durat 400 de ani in jurul anului 0. Probabil ca in anul 192, pentru majoritatea, tara se identifica cu acea dinastie. Si, spre deosebire de zona euro-mediteraneeana, pentru ei nu exista decat o singura tara, o singura natiune. Odata cu caderea dinastiei Han si faramitarea "feudala", pentru multi chinezi parea ca se destrama insasi civilizatia si tot universul cunoscut. Mai mult, economia si populatia au scazut dramatic in doar cativa ani,

Acea perioada, oricum ramasa in memoria colectiva, legende si scrieri, e subiectul lucrarii "Romance of the Three Kingdoms" din secolul 15, comparata ca influenta cu operei lui Shakespeare asupra literaturii engleze. De fapt, influenta e chiar mai mare, pentru ca in multe relatari actuale legate de acea epoca este mai degraba folosita povestea de aici in locul faptelor istorice. Mai mult decat atat, legendele acelor vremuri au o patrundere mult mai adanca. Cel mai bun exemplu este generalul Guan Yu, venerat si onorat in religiile taoista si budista.

Daca personajele, inclusiv Guan Yu, nu aveau acea forta sau inteligenta supranaturala, totusi, precum in cazul eroilor de la Termopile, e si mai mult de admirat ceea ce au realizat.

Daca privesti in paralel, nuvela si istoria cruda, poti observa un anume paradox: interpretarea data de lucrare faptelor istorice si detaliile "inventate" sunt perfect plauzibile (mai putin forta supraomeneasca a unor personaje). Nu e de mirare ca pare nomal sa-l consideri pe Cao Cao un lider viclean, iar pe Liu Bei ca pe unul drept si plin de compasiune. 

Binenteles ca ar fi interesant sa existe filme bune inspirate de acea perioada si de acea nuvela. Cel mai reusit este serialul Three Kingdoms (2010). Doar un serial poate avea suficienta intindere pentru acest subiect , si in plus este mai reusit si decat filmele de cinema, precum Red Cliffs.   

Revenin la caderea Han, pentru saraci si bogati, erau (oarecum simplificat vorbind) trei posibilitati de urmat in zilele de colaps al civilzatiei:

• sa urmeze pe prea-puternicul locului, oricare al fi acela
• sa-si croiasca o cale si un noroc nou, profitand de criza
• sa fie loial "Tarii Han", care tocmai se destramase
  

Cei mai importanti lideri ai acelor vremuri erau Cao Cao si Liu Bei.  Liu Bei, personajul, era loial pana la capat "Tarii Han" ("No rest for the traitors, no retreat for The Han!"), adica restaurarii singurului univers cunoscut si prosper. Cao Cao, personajul, considera ca universul fiind deja destramat, e momentul ca oamenii talentati sa speculeze momentul, sa se afirme si sa creeze unul nou.  

Liu Bei: Doesn't Cao Cao have that famous saying? 
Liu Bei: He said, "I'd rather betray the world than let the world betray me." 
Liu Bei: I have a saying too. 
Liu Bei: "I'd rather the world betray me, but I won't betray the world." 

In astfel de momente, in care intreaga lumea se descompune si se compune la loc, pare sa fie fundamental in ceea ce cred cei care au influenta si putere.

Pana la urma, daca tragem o linie, orice moment si orice om au o influenta in crearea lumii in care traim. Si fiecare dintre noi avem de ales: sa fim mai degraba tradati, decat sa tradam; sau mai degraba sa tradam decat sa fim tradati.  

Warren Justice: It was all shit.

Up Close and Personal (1996):  Ziarista Tally Atwater (Michelle Pfeiffer) e foarte mandra de un reportaj cu tema sociala pe care tocmai l-a facut. Warren Justice (Robert Redford), cel care o ajutase sa descopere meseria si sa-si cladeasca cariera nu este deloc incantat. 

.

Tally: No, but it's good.
Warren Justice: It's shit.
Tally: It was what?
Warren Justice: It was all shit. Why she was in the hospital? Why couldn't she get her kids back? 
Did you listen to one word that woman was saying? Or were you too busy worrying about impressing the viewers? Who the hell is this? What the hell happened to you? Where's Tally Atwater?
Tally: You tell me. You invented her!
Warren Justice: Well, I did one lousy job!
...
Warren Justice:  Before they trust you they've to... know you're listening to them!
.

Problema e mult mai generala. Ii asculti pe ceilalti? Ii intrebi? Sau presupui ca esti prea maret in propria intuitie ca sa faci asta? Presupui doar si intr-un fel sau altul le poti influenta soarta.

In cazul jurnalistilor este destul de rau: ei au libertatea unei voci publice la care restul nu au acces. Daca insa nu sunt in stare si sa asculte, vocea lor se pierde in van, e inutila.