Warren Justice: It was all shit.

Up Close and Personal (1996):  Ziarista Tally Atwater (Michelle Pfeiffer) e foarte mandra de un reportaj cu tema sociala pe care tocmai l-a facut. Warren Justice (Robert Redford), cel care o ajutase sa descopere meseria si sa-si cladeasca cariera nu este deloc incantat. 

.

Tally: No, but it's good.
Warren Justice: It's shit.
Tally: It was what?
Warren Justice: It was all shit. Why she was in the hospital? Why couldn't she get her kids back? 
Did you listen to one word that woman was saying? Or were you too busy worrying about impressing the viewers? Who the hell is this? What the hell happened to you? Where's Tally Atwater?
Tally: You tell me. You invented her!
Warren Justice: Well, I did one lousy job!
...
Warren Justice:  Before they trust you they've to... know you're listening to them!
.

Problema e mult mai generala. Ii asculti pe ceilalti? Ii intrebi? Sau presupui ca esti prea maret in propria intuitie ca sa faci asta? Presupui doar si intr-un fel sau altul le poti influenta soarta.

In cazul jurnalistilor este destul de rau: ei au libertatea unei voci publice la care restul nu au acces. Daca insa nu sunt in stare si sa asculte, vocea lor se pierde in van, e inutila.

House M.D. - Raspunsul

Puzzle? 

But you don't find life interesting anymore.

Ceilati il banuiesc pe House ca gaseste viata interesanta pentru jocurile mintii. Dupa cum am spus si in postarea precedenta, pentru el provocarea era lupta cu moartea. Iata insa ca boala lui Wilson face toate acestea neinteresante. 

"Kutner": You exist for what's interesting. Puzzles, ideas, analysis. Death is the opposite of a cool puzzle. It's eternal nothingness. But you don't find life interesting anymore.

In ce mai crede House, daca nu in puzzle-uri si lupta pentru viata?  Care este opusul neantului si al eternului nimic?

Raspunsul 

Isn't that what life is?

Tot ce a contantat pentru House si Wilson a fost prietenia. Cea mai de baza legatura intre doi oameni.

Foreman: You are responsible. The past 20 years you've had three wives, hundreds of colleagues,

thousands of patients. But you've kept that one best friend. [...]

Chemo won't make your life any better. But caring will. Enduring pain to do some good for someone you care about... Isn't that what life is?

Ce e prietenia adevarata? Sa-ti pese, sa duci grija, sa te simti mai bine indurand durere pentru a face bine pentru de cineva de care iti pasa.
Spre cinstea lui, House considera ca acesta era lucrul principal pentru care merita sa traiesti. 

Ceilalti

♪ keep me in your heart for a while

Dupa presupusa moarte a lui House, ne sunt aratati "ceilalti", cei care traiau alaturi de el intr-un fel sau altul. Nefiind cei mai buni prieteni, cum ar trebui sa treaca ei aceasta perioada? Aici avem ceva mijloace "cinematografice" care ne sugereaza asta: poza de grup pe care o pastreaza Cameron si cantecul de fundal: 

"♪ keep me in your heart for a while"

E un minim care defineste omenescul, daca acesta exista.

Raspunsul - cum se face

How do you want to spend your last five months?

Ce face House intr-o situatie imposibila: trebuie sa mearga la inchisoare 6 luni , iar prietenul lui mai are de trait 5 luni? 

Wilson: You're destroying your entire life. You can't go back from this. You'll go to jail for years.

You can never be a doctor again.

House:  I'm dead, Wilson. How do you want to spend your last five months?

Isi insceneaza moartea cu pretul a unor viitori ani de inchisoare si a pierderii dreptului de a mai profesa. In schimb, va fi alaturi de Wilson in ultimele sale luni.

Cancer is boring

Ce conteaza? Daca moartea e mai departe, sau dimpotriva, mai aproape? Raspunsul final al lui House: eternul nimic e plictisitor. Singurul lucru care conteaza sunt momentele deosebite pe care le traim alaturi de cei la care tinem. ... Daca putem face asta. Daca nu, suntem mai degraba deja o parte a eternului nimic.

Wilson: When the cancer starts getting really bad...

House: Cancer's boring.

Tinutul uraganelor (Havana)

"Dar nu mai e acelasi lucru" (Robert Redford)

"Uneori, vin cu masina aici, de la Miami. Nu cã as astepta-o. 
Feribotul acela nu mai merge.
Dar, uneori, vãd un iaht în larg si parcã inima îmi bate mai repede.
E speranta, cred.
Ce naiba? Fidel Castro apare la emisiunea lui Jack Paar.
Asa cã orice e posibil.

Acum chiar citesc ziarele. Nu doar titlurile de dimineatã, ci subiectele de interes uman.
Câteva rânduri despre ce s-a întâmplat la un colt de stradã în Indianapolis. Sau despre gemeni identici care s-au gãsit dupã 30 de ani si care fumau aceeasi marcã de tigãri. Si s-au însurat amândoi cu fete pe care le cheamã Shirley.
Chestii de genul ãsta.

Cineva a venit din Havana...
Mi-a spus cã Baby Hernandez a fost marele câstigãtor din seara aceea. Acum, locuieste în Jersey.
Si am primit o ilustratã de la Joe Volpi. Din Santo Domingo. Cred cã încã are vechea ocupatie. E aghiotantul lui Meyer.

E un nou deceniu. Lucrurile s-au schimbat. Avem propriul nostru gen de revolutie. 

Mã descurc bine. Chiar foarte bine. 
Dar nu mai e acelasi lucru.

Stau cu spatele la perete, cu ochii pe usã. 
Nu stii cine o sã intre. Cineva care s-a abãtut de la drumul lui.
Doar suntem în tinutul uraganelor."