luni, 16 octombrie 2017

A. Friend: prietenul generic

A. Friend... a friend

Cateva din review-urile filmului m-au facut sa zambesc. Amar. Nu orice poveste se reduce la firul epic. Poate doar daca esti in clasa I... sau mai mic.

Asadar... Smooth Talk

Nu este un film despre o adolescenta. Sau despre adolescenta. Nu este un film despre un barbat mai versat care cucereste o fata. Acesta este firul epic, dar nu si povestea. Povestea este despre cazul generic. Daca din miliarde de intamplari asemanatoare ai lua numai esenta, ceea ce este comun, si doar ai adauga o fatada de povestire... obtinem Smooth Talk.

Ce ne atrage in general ? Si ce anume este general ? Generala este programarea noastra, instinctul, lucrurile pe care le facem si cele care ne plac "din constructie".
Connie... zambetul si interesul ei sunt pre-programate.
Cine este Arnold Friend ? Este nimeni ! Este genericul. Este plasmuirea care intruchipeaza exact vorbele si faptele la care ar fi sensibila si receptiva Connie (Laura Dern). Partea aceasta din film, vizita lui A. Friend, este extraordinar realizata si jucata.

A. Friend:
You're my date.
I'm your lover, Connie.
You're my what?
Yes, I'm your lover.
You don't know what that is, but you will.
I know that, too.
I know all about you.
It's real nice.
And you couldn't ask for nobody better than me or more polite.
I always keep my word.
And I'll hold you so nice and tight, you won't need to think about anything,

Cine vorbeste asa ?

Connie: You're not saying these things. Nobody talks like that.

"My real name". 
Arnold Friend. 
A. Friend.
Un prieten.
Genericul.

Normal ca nimeni nu vorbeste asa, Este doar prietenul generic, cel pe care, in forma aceasta, (ea) il asteapata.

Tragem linia dupa ani si numaram "prietenii" care ne-au "umplut" viata. Daca gasim numai generici, numarul nu exista, nu am trait nimic, doar am urmat pre-preprogramarea.

Ati gasit vreodata si ceva specific ? Ati ales ceva specific voua, decizia si alegerea voastra, nu cea generica, care soseste cu orice ADN ?

Obs: putem la fel  de bune sa schimbam genurile in film, povestea e aceeasi.