17 clipe ale unei primaveri (1)

Semnadtsat mgnoveniy vesny / Семнадцать мгновений весны / 17 Moments Of Spring - este un serial rusesc (sovietic) din 1973.  L-am vazut , nu la vremea aceea, ci in anii 90'. Acceptand conventia ca sovieticii sunt cei "buni" (nemtii, fiind oricum "raii"), este un film foarte interesant, mai ales pentru un serial, fie el si mini-serie, scenariul , regia si jocul (mai ales Tihonov), fiind de o mare finete si subtilitate. Aici vreau sa dau doar unul din cele mai bune exemple: finalul filmului.

Ofiterul german de informatii Strilitz este de fapt spion rus, mai precis colonelul Maksim Isayev. Dupa ani in care a fost infiltrat in inima organizatiilor de informatii si contrainformatii germane, spre finalul razboiului ajunsese sa fie "mirosit" de cativa sefi , printre care si de cel al Gestapo-ului. Viata lui atarna de un fir de par, si nu este arestat doar pentru faptul ca sefii germani se pandeau unul pe celalalt, se urau de moarte si nici unul nu voia sa fac nici cel mai mic pas gresit (si sa ajunga prada celorlalti). Nici macar daca acesta "paralizie" insemna ne-arestarea unui spion. 

Dar sa vedem finalul... 

"Azi, pe 24 martie, Stirlitz se intoarce la Berlin."

Stirlizt se deconspira aproape de tot , cand, salvandu-si sotia, si ea spioana, reuseste sa o duca in Elvetia neutra. Ar fi putut ramane si el in Elvetia - pentru ca  in Germania era aproape "prins".

Dar , gandind ca i-a mai ramas o sansa cat de mica sa continue, sa-si faca datoria de fata de ai sai, in ce mai ramasese din razboi  ... "Azi pe 24 martie, Stirliz se intoarce la Berlin".

 

Cu 200 de kilometri inainte, se opreste...

  

Se uita la indicator...

Se da jos din masina si se aseaza pe iarba , langa niste mesteceni. Mai are un ragaz se se gandeasca la ce a fost, la ce va fi in viitor, pentru el si pentru ai sai...

Aici creatorii filmului se joaca putin cu noi , si vedem finalul razboiului...si poate al filmului...

"Marele Razboi Patriotic se va sfarsi in 45 de zile. Razboiul care a salvat lumea de hitlerism, razboiul in care Uniunea Sovietica a pierdut 20 de milioane de vieti. Se va intampla pe 9 mai, 1945."

"Pe 20 noiembrie,  in Nuremberg va fi primul procesul impotriva criminalilor de razboi."

"Pe 24 iunie in Moscova, in Piata Rosie va fi o parada a Fortelor Armate Sovietice, dedicata victoriei asupra Germaniei fasciste" ....

"DAR ... in prezent nici Stirlitz, nici nimeni altcineva din lume nu putea sti despre asta."

   

 "Azi, pe 24 martie, lumea nu fusese inca eliberata. De aceea colonelul Maksim Isayev se intoarce in Berlin. Se duce acolo la munca."

...

"Durere, durerea mea, lasa-ma
  Macar pentru putin!
  Ca un nor bleu-gri,
  Du-te acasa, De aici pana acasa.
  Tara mea, arata-te in departare.
  Tara mea, dulcea mea tara,
  Mi-ar place atat de mult sa ajung la tine,
  macar candva.
  Foarte departe, foarte departe
  Ploua in timp ce soarele straluceste.
  Chiar langa rau in gradina
  Ciresele s-au copt in copaci.
  Undeva departe in amintirea mea,
  E cald, ca in copilarie,
  Desi memoria imi e acoperita
  Cu atat de multe straturi de zapada.
  Ploaie, alina-mi setea,
  Pana voi fi beat, dar nu mort.
  Acum iar, ca si cum pentru ultima oara
  Ca si cum as cauta un raspuns...

  Durere, durerea mea, lasa-ma,
  Macar pentru putin.
  Ca un nor bleu-gri,
  Du-te acasa,
  De aici pana acasa."

The Great Gatsby (1974)

 

Introducere

Am vazut si auzit tot felul de comentarii despre acest film: ca varianta veche cu Cary Grant (...nu era el saracu' chiar Cary Grant...) ar fi mai buna, sau, poate ca ar avea cartea lui Fitzgerald subtilitati care ii scapa filmului. Bine!

Eu zic asa: mai intai trebuie sa incercam sa intelegem personajul , povestea lui si apoi sa vedem daca filmul si interpretarea lui Redford se potrivesc cu acestea.
Sa ne amintim de metoda maestrului Hitchcock care spunea ca citea cartea, isi facea o parere, apoi lasa cartea deoparte si facea filmul dupa ideea care ii si-o facuse. In plus, reiau motivul film versus roman din "Secretele lui H." sau din prima postare din blog:

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Raspunsul pe care mi-l dau eu cu privire la acest film e simplu: Redford ESTE Gatsby.

Descoperindu-l pe Gatsby

Precum in filmele lui Spielberg (vezi "Secretul lui Steven Spielberg - (1)" , atentie, nu (2)) aici nu il cunostem pe G. direct, ci prin ochii altui personaj - vecinul lui -  Nick Carraway (Sam Waterston). Acesta are casa langa "palatul" alb al unui acestui personaj misterios , "Gatsby", un imbogatit din anii 20 ai prohibitiei , care da zi de zi petreceri fabuloase. Avand ocazia sa-si satisfaca curiozitatea si sa-l cunoasca pe acest vecin ciudat, Nick descopera un om tanar, stralucitor, inteligent si charismatic (Redford!) , care are doua mari preocupari: afacerile lui misterioase si o tanara doamna din "lumea buna" si bogata...

O poveste cu tineri
Inainte de afaceri a fost insa o poveste mai veche...Tanarul ofiter Jay era indragostit de tanara Daisy. Ceea ce conteaza este ca razboiul (Primul Razboi Mondial) il tine departe de Daisy, ea nu-l asteapta si se casatoreste cu un milionar, Tom Buchanan (Bruce Dearn). End of story?

Revederea

Dupa multi ani, Jay, acum Jay Gatsby , ajunge si el milionar. In epoca prohibitiei si a afacerilor cu alcool de contrabanda, o avere facuta repede trebuia sa fie legata cumva de aceasta zona subterana. Se pare insa ca norocul banilor nu ii este nici pe departe indeajuns, el vrea sa fie vizibil - casa somptuasa , peterecerile extravagante prin luxul lor, stralucirea afisata. Prin vecinul sau (Nick) , va reusi sa se intalneasca cu vechea dragoste, Daisy. Ii prezinta palatul, chiar si dulapul cu zeci de camasi si costume. Imi amintesc parerea cuiva care a vazut filmul: "Cand iti revezi marea dragoste dupa douazeci de ani, in loc sa spui lucruri mari , ii arati camasile? Stupid!"

Oare? Este Gatsby-Redford stupid? Este scenariul aiurea?

Gatsby este doar dereglat, precum o scoica de un fir de nisip: a ajuns sa para din afara o perla alba , stralucitoare, dar... Tot efortul lui, toata splendoarea afisata este doar pentru a recrea un moment pierdut: daca el nu era chemat la razboi si daca ar fi fost milionar, ar fi fost Daisy a lui? Sa vedem: cumva a recreat acel moment: este la fel de bogat ca sotul ei si in plus totul este mai frumos la el: de la masina, casa , pana la aspectul sau exterior si cel sufletesc... Se intoarce Daisy la el? 

La o prima vedere, ea pare incantata de re-intalnire, ii plac si palatul si masina si luxul... Pe de alta parte, pe toate acestea ea deja le are. Ramane doar alegerea dintre Gatsby si Tom. Daca ii pui unul langa altul, comparatie nu exista. Si totusi nu asta conteaza, conteaza ce fel de om este Daisy. Doar o singura scena este pe deplin edificatoare: intalnirea cu copiii. Ea este doar o doamna bogata care isi viziteaza copiii, ii saluta, le zambeste doua secunde si apoi trece mai departe, lasandu-i in grija bonelor. Chiar daca sotul,Tom , o insala, ei sunt un cuplu perfect, se potrivesc perfect: bogati, superficiali si mai degraba amorali decat imorali. Rezultatul: nu-l poate trata pe G. mai bine decat pe copii, ea se simte bine langa sotul amoral, lui G. ii poate doar zambi doua secunde.

O viata de doua ori furata

Gatsby este traieste deci intr-o iluzie perfecta, tot ce a facut el pentru a rescrie trecutul este zadarnic. Ghinion? Viata pierduta in van? Nu, se poate si mai rau: va plati scump apropierea de cei doi (Daisy-Tom) - pur si simplu cu pretul vietii sale pentru consecintele firii si comportarii amorale a celor doi.

Morala?

Omul e vulnerabil atunci cand se ataseaza orbeste si are ghinionul ca subiectul afectiunii sale sa fie ales gresit. Si pe de alta parte, orice ai face, oricum ai fi , nu poti impresiona un om care e de ne-impresionat. Tot ce a facut Gatsby e inutil: urmareste o fantasma, ceva care nu exista - iar ceea ce exista ii va face doar rau.

(Va urma)

The Candidate - "What we do now?"

Avatarii lui Kennedy

.

Scenaristul filmului a fost implicat in campania reala a unui candidatului pentru nominalizarea democrata la presedentie din 1968 (impotriva lui Nixon). Toate frustrarile sale din campanie le-a pus cumva in acest scenariu (apreciat foarte mult de critici prin Oscar si multe alte premii).  In acea epoca , toti candidatii democrati erau mai mult sau mai putin mostenitorii politicii initiate de John F. Kennedy. Mai putin fratele sau Robert F. Kennedy , care era poate originalul : el a fost sursa , creierul si inima multor actiuni ale lui JFK. Oricum, Robert a sfarsit asasinat , chiar in acea campanie, chiar in ziua cand devenise clar ca va castiga nominalizarea democrata.

Bill McKay (personajul interpretat de Redford) are multe in comun cu JFK: este tanar, inteligent, din familie bogata, democrat cu vederi liberale si are un tata cu mare influenta. Ce e interesant este faptul ca incercand sa creeze un personaj in genul lui JFK, au reusit unul care aduce si cu viitorul presentinte Clinton:  pe langa faptul ca il cheama tot Bill , este la fel de charismatic, are aceleasi mici “accidente” si ceea ce este cel mai interesant , adversarul sau are acelasi discurs (vom vedea mai departe).
Plot: Tanarului McKay, neimplicat in politica, i se propune de catre partidul democrat, prin vocea unui manager profesionist de campanii, sa candideze pentru un post in Senat, impotriva unui puternic contracandidat conservator.

.

Inevitabilul compromis

.

Dupa ce la inceput – cand nu avea sanse -  i se spusese ca poate sa faca ce vrea si cum vrea, in momentul cand a inceput sa aibe o sansa, i s-a explicat ca este obligatoriu pentru a materializa acea sansa sa castige bunavointa si acceptarea unor personaje puternice dar controversate. A reactionat dur prima data:

Floyd J. Starkey: I think you'll find we have a lot in common.
Bill McKay: I don't think we have shit in common

Dar a trebuit sa faca inevitabilul compromis: era o decizie “go / no go”.

.

Conservatorism pentru eternitate

.

Iata discursul lui Crocker Jarmon (foarte sugestiva sonoritatea numelui), contracandidatul conservator:

For me this country has never been so strong. The test of a strong is how he faces the difficulties. 
 When I hear the barking and the hooting of those ...  who want to destroy our system...I remember the days the great Roman Empire.  They talked to know what vice legalize.  The result ... was a massacre that took near-end nearest civilization. I'm not saying that's what ... happens if the people do to me not return to the Senate.
I promise you this: 
I will continue ... to upholding the philosophy which made the greatness of this country... which is more necessary than ever ... if we consider the future with hope and confidence.  I hope this because I believe in America. I think our greatest moment lies in the future.

Pe scurt; avem o tara mare, frumoasa si puternica, asa ca nu vom schimba nimic, pentru ca alfel , nu-i asa, ii vom afecta fumusetea si puterea... " to upholding the philosophy which made the greatness of this country": o fraza asematoare a fost folosita in campania din 1992 de George Bush Sr. , in timp ce candida impotriva lui Bill Clinton. Unele lucruri nu se schimba !!!

.

"There must be a better way!" 
.

Iata ce raspunde McKay discursului conservator de mai sus:

It is important to know the subjects we have not discussed. We have ignored the fact that the company ... is divided by fear, hatred, and violence. If we do not speak of what the company ... we cannot change it. For example, decay that destroys cities.  We have the means to stop it and do not use them. 
Why? 
We have not talked about race, poverty.  Briefly, we talked none of these diseases ... which may ignite this country.  And it would be better to do. Get it out in the open air and confront ... before it is too late.  It was necessary that you do, eh?

Frumos, nu? Oare cate s-au realizat din 1972 si pana azi? Decaderea oraselor - a continuat, la fel si celelalte.

.

Increderea

Interesant este deasemenea ca McKay isi pune la indoiala propriul program si propria viziune (sau in fapt legatura acestora cu ce va face).

Iata discursul lui public:

Remember that unemployment is 8% and only ... the official figure. In reality, it is 12%.  Think about it, the country's largest, The most powerful country ... does not ensure full employment ... do not feed the hungry ... lives out its poor. We can no longer play young against old, black against white! Not newspapers who will decide, but you!There is a better way!  The time is past. There is a better way.

Si iata o parodie amara pe care o face, tot el, in particular:

I tell you!

Can more ... can play the black against the old ... young against the poor. This country can not house its homeless ... feed the hungry.They want a government the people ... populated by the people.Our faith ... compassion ... courage on the gridiron. Indifference basic ... which made the greatness of this country. And election day ... Election Day ... we do not run away.  Vote one time ... Vote twice ... for Bill McKay you middle-class honkies ! [and he begins making gaga noises].

.

"What we do now?" - "You lose"

.

Iata primul dialog dintre managerul de campanie si posibilul candidat Bill McKay.

Bill McKay: I can say, do what I want,  want to go where I am, eh?

Lucas: Yes, voila your warranty. 
Lucas: YOU LOSE (nota mea:  scrie aceste cuvinte pe o cutie de chibrituri si i-o da)

Bill McKay: I lose?

Lucas:  Yes.  So why worry?  You're free,  you have no chance, then say what you want. It's just between you and the public. 

Iata si ultimul dialog dintre cei doi - McKay castigase, dar ... il scoate din aglomeratia serbarii victoriei pe managerul de campanie si il intreaba:

.

Bill McKay: What do we do now?

Lucas:  What?

Sa recapitulam: partidul democrat isi trimite un manager de campanie profesionist la tanarul McKay sa-i propuna partcipirea la cursa pentru senat. McKay, oarecum nedumerit, vrea sa stie ce o sa faca el in politica - atentie (!) deocamdata nu vede din asta decat campania . Managerul are un truc magic drept raspuns: oricum n-ai sanse, YOU LOSE! , asa ca poti sa spui ce vrei , poti sa faci ce vrei , e numai intre tine si public. Si asa a fost...in campanie! Odata aceasta castigata, ce va face McKay? Ce vom face "NOI", intreaba el. Bineinteles, managerul nu are nici un raspuns, sarcina lui era doar sa castige alegerile. 

Putem sa ne intrebam noi: ce va putea face Bill? Pai sunt doua cai; daca vrea sa se integreze si sa fie reales, trebuie sa uite propriile idei si sa tina minte toate datoriile si compromisurile facute inca din campanie. Daca vrea sa ramana cu discursul si ideile sale, ce poate face? E adevarat, a castigat, dar cei care l-au sprijinit, ii vor retrage acel sprijin si va fi izolat. Nu numai ca nu va mai fi ales a doua oara, dar in afara de functie, el nu a castigat nimic... s-a alaturat doar unor compromisuri vechi de cand lumea...Deci...

What do we do now? 

Raspunsul e cel de la inceput, chiar daca , aparent, ai castigat:  YOU LOSE!

(Va urma)