sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Optiuni

A Rough Draft (Russian: Черновик, translit. Chernovik). In viata avem optiuni: locuri, tari, continente. Lumi diferite, la distanta sau in acelasi loc. Alegem lucrurile, lumile, oportunitatile sau oamenii ? "Vamesul" Kirill Maksimov are access la toate aceste optiuni, poate sa le si creeze. El o cauta insa pe Anna. A ales omul.

Tu ce ai ales ? Sau ce vei alege ?


Alegi locul (... unul bun de selfie-uri ) ...

... sau omul ?

Traim in universuri paralele

A Rough Draft (Russian: Черновик, translit. Chernovik). Mai multe universuri paralele sunt disponibile "in acelasi timp" si sunt folosite pentru diverse scopuri: excursii, experimente sociale si economice, inchisori-gulag. Viata normala si aceleasi locuri au "dubluri" in aceste lumi alternative. Coltul "trei ruble" din Moscova arata cu totul altfel in fiecare din aceste lumi.

Asta este de fapt realitatea noastra de zi cu zi: traim in universuri paralele, fiecare cu bucatica noastra si nu prea vrem sa stim de celelalte. La fel ca in film, "conventia" este sa ne prefacem ca nu stim de celelalte si sa pretindem ca fiecare ar fi fericit in felul lui. Mai marii guverneaza toate aceste lumi si trag foloase din existenta lor si din indiferenta/orbirea oamenilor.

Aceasta lume ...

.. si aceasta.. exista uneori in acelasi timp in acelasi loc, doar ca ne facem ca nu vedem

Intrebare pentru univers




Am fost sceptic cu privire la A Rough Draft (Russian: Черновик, translit. Chernovik), dar mi-a trecut pe masura cel vedeam. Filmul nu a prins nici la public, nici la critica. Necesita putin efort intelectual.
Puteam avea un multivers, dar cei doi din poveste sunt una in toate versiunile. Kirill Maksimov are o singura intrebare pentru toate aceste lumi: Unde este Anna ? 

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Not quite normal


Cine a zis ca filmele mai simplute nu au si parti bune ? Aci, Spider-man (2002). E doar o fraza, dar merita sa vezi filmul si numai pentru asta.

Mary Jane: Has he mentioned me?
Peter Parker: Yeah.
Mary Jane: What'd he say?
Peter Parker: Uh... I said... he asked me what I thought about you.
Mary Jane: And what did you say?

Peter Parker: I said... uh... Spider-Man, I said uh... "The great thing about MJ is... when you look in her eyes and she's looking back in yours... everything... feels... not quite normal. Because you feel stronger and weaker at the same time. You feel excited and at the same time, terrified. The truth is... you don't know what you feel except you know what kind of man you want to be. It's as if you've reached the unreachable and you weren't ready for it."

Mary Jane: You said that?
Peter Parker: Well, something like that.

Partea si mai buna e ca in film scena este credibila.

luni, 24 septembrie 2018

The Next Jedi... The Next Sith...

The Last Jedi a fost primul Star Wars pe care l-am vazut la cinema dupa ... Star Wars. Cand mergi la cinema, asteptarea este mai mare decat pentru acelasi film vazut la televizor. E la fel ca pentru un eveniment sportiv: daca tot sa il vad live, macar sa fie bun. Pe de alta parte exista si un bias cognitiv care ne poate face sa credem ca acel eveniment sportiv vazut live (sau film in cinematograf) este mai special. Face parte mai direct din experinta noastra traita si ne-am dori sa fie asa. 

Cu bias sau fara, am fost oarecum dezamagit de film dupa prima vizionare: aceleasi scene vazute si in alte episoade, de parca vedeam highlights din trecut si nu un film nou. Colac peste pupaza (... oare cum s-ar traduce asta ?) o parte pare un remake dupa Battlestar Galactica. Aceeasi poveste cu salturi superluminice, cu o nava amiral care este sacrificata, etc.  Si mai e si Luke... Care vrea sa renunte la "slujba"...

Noroc cu televiziunea. Revazand mult mai relaxat filmul am vazut si altceva. Cine sau ce ar fi trebuit sa faca filmul mai inteligent ? Maestrul Yoda, bineinteles. Sa revenim la poveste. Luke Skywalker avea motive suficiente sa-si ia universul in cap. Acolo unde esuase Obi-Wan Kenobi, tot acolo da si el gres. Obi-Wan il pierde pe Anakin Skywalker, atras departea intunecata a Fortei. Luke esueaza in pregatirea lui Ben Solo. Cu atat mai grea pierderea, cu cat acesta este fiul sorei sale si a prietenului sau Han Solo.

“Heeded my words not, did you? Pass on what you have learned. Strength, mastery. But weakness, folly, failure also. Yes, failure most of all. The greatest teacher, failure is. Luke, we are what they grow beyond. That is the true burden of all masters.”

Asta ii spune Yoda unui Luke deznadajduit. E normal sa avem slabiciuni si nereusite, doar ca de acolo tragem cea mai buna invatatura. Cei care vin dupa noi au acest avantaj, sa cunoasca si greselile trecutului. Strategia pare buna, mai ales vazand calea opusa aleasa de Kylo Ren:

"Let the past die. Kill it if you have to. That’s the only way to become what you are meant to be."

De dragul puterii nemarginite, Ren vrea sa inlature orice obstacol. Orbit de forta nemasurata la care are acces, chiar si trecutul e un obstacol si un rival pentru el. Sa fie sau sa nu fie asa? Ce conteaza cata putere ai daca nu vrei sa inveti din experienta ce a existat inaintea ta ?

Lupta dintre bine si rau asa cum o stim ne este negata in The Last Jedi. Noi vrem - inconstient - sa stim care sunt "bunii" care sunt "raii". Daca s-ar putea sa aiba si tricouri de culori diferite, cu atat mai bine (Next Jedy - sabie alba, Next Sith - sabie rosie etc.). Natura lucrurilor e altfel si acest ultim episod carmeste in directia cea buna. Cat e de evident, asta e o alta poveste.
Tu cititorule, te consideri stapanul universului si crezi ca poti face orice numai prin puterea si gandurile proprii, sau admiti ca ai nevoie de experienta si cunostintele anterioare tie? Ce se va alege de toata experinta ta, uneori dureroasa, daca urmasii tai o vor desconsidera? Intrebarea corecta e ce se va alege de ei? Se indreapta lumea asta intr-o directie, sau sta pe loc, doar adaugand ceva poleiala ?
Toate bune si frumoase. Doar ca ar fi ceva de spus si despre vorbele lui Yoda: "Luke, we are what they grow beyond". Printr-un viguros sovinism temporal ne credem superiori celor de dinaintea noastra (asta incluzandu-i si pe parinti, bunici). Avem un singur avantaj clar: in jurul nostru sunt mai multe cunostinte, "unelte" si mai multe resurse. Dar acesta e doar un potential si doar pe o anumita directie. Mai e nevoie de inteligenta, determinare, intelepciune si alte "detalii" similare pentru ca sa fim cu adevarat "beyond".  Acestea difera de la om la om si nu prea se schimba in timp. Ma uitam de curand la "picturile" vechi de zeci de mii de ani din pestera Altamira. Cati oameni moderni pot egala acea maiestrie, in contextul de acum? 
Daca nu ai determinare si intelepciune nu o sa profiti de resursele si cunostintele de azi. Avem liber arbitru cum sa le folosim si dar si sa nu o facem (vezi Kylo Ren). De cele mai multe ori nu avem un Yoda langa noi sa ne mai sopteasca, suntem doar noi. Una peste alta, nu exista o ordine predefinita in care sa pui bunicul/bunica, fiul/fiica, nepotul/nepoata. Peste o mie de ani o sa sa repete lucrurile. Un adolescent al anului 3018 se va crede superior noar doar prin timpul nasterii. 3108  fata de 2108 e ca un fel Elvetia versus Myanmar. Avem sovinism de spatiu si timp. 4D.

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Ce face Snoke in timpul liber ?

Din cate am vazut, Snoke e cu adevarat Supreme leader: singura lui ocupatie cunoscuta este sa conduca. Nu are timp liber, iar singurul loc in care prezenta lui e fizica e sala tronului.

Ce e cu jocul asta de-a tronurile ? De unde vine el si ce sens are ?
.
"Tronul" din palatul Knossos.
Din vremurile vechi, regii aveau "tron". Scaunul lor trebuia sa fie mai mare, mai deosebit, nici macar nu mai era un scaun. Regii si zeii. Reprezentarile uneia din cele sapte minuni ale lumii antice, statuia lui Zeus din Olimpia, il arata pe acesta stand pe un tron. 


Moneda romana din timpul imparatului Hadrian. Fata, verso: Zeus din Olimpia
Putere, supunere, frica. De fapt nu tronul era doar unul din mijloacele prin care conducatorii voiau sa para puternici, bogati si nu rareori, de origine divina. Desigur trebuiau sa si dovedeasca asta prin constructii marete si putere militara.

Ce faceau ei - regii-zei, conducatorii - in timpul liber ? Erau un fel de calugari sau militari aflati permanent in misiune ?

Au fost si conducatori lideri religiosi cu o conduita mai asceta, cel putin cea afisata. In lumea mai apropiata noua, conducatorii spirituali de la Roma, au fost si lideri politici sau militari, dar care aveau "timp liber". O parte din ei au fost contemporani cu Renasterea, admirau si comandau de la Leonardo, Michelangelo, Rafael. Despre alti papi, precum Borgia, am putut afla ca erau mult mai inventivi in veea ce priveste timpul lor liber.

Liderii militari? Cei care au stat in campanii de ani de zile precum: Macedon, Caesar, Genghis-Han si fiii lui ?

Macedon... voia sa fie tratat precum un zeu si cand timpul ii permitea avea un apetit pentru distractii destul de mare.

Caesar...nu se dadea in laturi sa impartaseasca cu militarii lui cele mai grele conditii (e grosolan de gresita imaginea lui din serialul "Rome"). Pe de alta parte s-a "impotmolit" in Egipt, alaturi de Cleopatra. Caesar, insa, nu avea stare.Stapan peste Roma, voia sa atace Partia, Dacia sau pe amandoua. Pentru Caesar timpul liber era un intermezzo intre doua campanii care trebuiau sa-i aduca mai multa putere si mai multa glorie. Inamicul lui nu mai era printre contemporani, ramasesera doar concurentii sai la gloria eterna, precum Alexandru.

Dark Side si puterea absoluta au existat si vor mai exista, dar nu sunt legate de niste entitati abstracte, care traiasc in sala tronului precum Snoke sau Palpatine. Acesti lideri puternici au fost oameni, cu familii si prieteni, distractii favorite. Unii erau familisti, altii aveau amante, dar asta ii facea mai degraba asemanatori cu ceilallti.

Unii au fost creatori de putere, precum Caesar si Genghis-Han, alti - ca Nero sau Commodus (... imparatul din filmul "Gladiator") doar au mostenit-o si nu au putut sa o duca mai departe cu succes. Toti au vrut insa sa aibe o imagine supradimensionata. Uneori la propriu precum statuile colosale ale lui Ramses si ale mai multor imparati romani, cu Nero in pole-position.
.
Statuia Nero (Colossus Neronis) era de inaltimea Colosseumului (de unde probabil se trage si numele arenei)

Intr-un sigur film am vazut o excelenta demistificare a regilor-zei, in Apocalipto.  Personajul, Jaguar Paw este dus sus, pe piramida, pentru a fi sacrificat. De jos, preotii si familia regala pareau impunatori cu bijuteriile si penele lor magnifice. Cu cateva clipe inainte sa fie el insusi sacrificat Jaguar Paw ii vede de aproape. Nu aveau nimic impunator si magnific, dimpotriva.
.
Jaguar Paw zareste familia conducatoare, chiar inainte de propria sacrificare
Cand iesim din fantasy, uitati de Snoke si aduceti-va aminte de Apocalypto

joi, 30 august 2018

Kara Thrace: We fight until we can't

Kara Thrace : The same thing we always do. Fight 'em until we can't.

Kara Thrace... unul din cele mai reusite personaje nu numai de serial SF, dar de film in general. E complicat sa fi pe rand sau in acelasi timp: tanar, adult, soldat, femeie, spirit. E complicat sa fi centrul de greutate al unui serial complex. Katee Sackhoff face un rol remacabil. Dar nu despre asta vreu sa vorbesc acum.

De ce ar fi soldatul ideal o femeie ? De ce anume ai nevoie pentru acesta ? Determinare, loialitate, inteligenta si talent. Putere? Puterea de a invinge forte mult mai mari. De ce nu s-ar potrivi toate acestea mai degraba unei femei ?

De-a lungul povestii, Starbuck (Kara Thrace) apare si la figurat si la propriu, ca un inger care salveaza cele mai ingrozitoare situatii. Cumva o scoate la capat si de fiecare data intr-un mod stralucit. Intr-una din aceste situatii imposibile, aflam "secretul" Karei. Pamantenii sunt luati cu totul prin surprindere in planeta lor de refugiu, "New Caprica", de o invazie a inamicului cylon. Acestia iau practic in stapanire planeta si pe toti locuitorii ei (doar cele doua Battlestar reusisera sa scape). Asistand la defilarea trupelor cylon, "seful" inginerilor o intreaba pe Starbuck ce vor face acum, asteptandu-se (si noi odata cu el) la un plan miraculos, la o manevra neasteptata.

Chief Petty Officer Tyrol : What do you want to do now, Captain?
Captain Kara 'Starbuck' Thrace : The same thing we always do. Fight 'em until we can't.


Si asta va face si acum: va scapa de zeci de ori gardianul cylon (acestia puteau reveni in alt corp), fara sa renunte, fara sa cedeze psihic.

Interesant este ca exista astfel de oameni, nu doar personaje. Rezista in situatii grele, imposibile, cu o determinare de nezdruncinat. Au o loialitate eterna, naturala, fara a le fi ceruta. Pot nascoci o salvare sau o alinare cand pare ca nu se mai poate face nimic. In acelasi timp, mai des, gasim pe langa noi, alti oameni care sunt schimbatori, dau inapoi in fata problemelor din primele momente, nu te poti baza pe ei, sunt greu sau imposibil de motivat.

Tot ce pot sa va spun: "Kara Thrace" merita recunostinta si pretuirea noastra. Ceilalti, iertare si ingaduinta. Cel mai rau nu e sa fi printre "ceilalti", cel mai rau e sa fi "normal", dar sa nu observi diferenta intre cele doua tipuri de oameni.
 

joi, 21 iunie 2018

Modernitate: marea iluzie

Omul de azi are incredere in ... modernitate. Dezvoltarea stiintelor a permis multora un trai mai comfortabil si mai linistit. Multi cetateni ai tarilor care au ceva putere (sau sunt afiliate la centre de putere) nu cred ca razboiul va mai ajunge si la ei. Poate au dreptate. Ce poate fi rau ? Poluare, epuizarea resurselor (de extinctia altor specii nu prea ne pasa). Modernitatea ne va salva si de asta, nu ? Poate ca nu: cei care se ocupa de depoluarea apelor in Germania spun ca sunt mereu cu un pas in urma noilor surse si noilor factori poluanti.
Din nou modernitatea ne va salva, nu ? Ne mutam pe Marte, cultivam cartofi si apoi mai departe pe Earth 100, 
Earth 101,  Earth 102 ?
Cartofi pe Marte: chiar credem ca e asa aproape ziua mutarii ?
Sa vedem mai intai cine suntem. Suntem cei care in Independence Day 2, ne aparam Pamantul de extraterestii malefici care vor sa-l "consume" ca pe nuca de cocos, sau... ? Sa vedem.
In Sapiens, a Brief History of Human Kind, autorul, Yuval Noah Harari, propune ca element de educatie elementara, informatia despre efectul negativ al lui Homo Sapiens asupra celorlate vietutoare ale planetei. Pana in anul 10.000 BC, Sapiens deja exterminase direct sau indirect mii de specii de mamifere mari, mamifere mici, reptile, pasari, insecte. De ce ar fi informatia aceasta educativa ? Cei care se indoiesc de ce rau putem face azi, nu trebuie decat sa treaca in revista ceeea ce deja am facut pana acum, inca de la inceputuri.  
Care sunt consecintele modernizarii noastre ? Suntem mai multi, poluam mai mult, defrisam mai mult, impingem alte aniimale si plante spre extinctie in mod accelerat, schimbam clima si avem potentialul de a devasta complet tot cu armele noastre.

Ne vom muta pe Marte si pe alte planete, nu?
Sa zicem ca da. Daca cu planeta de bastina ne purtam asa, ce sanse sunt sa nu facem altceva in alta parte ? 

Nu cumva asta e fata lui Sapiens din viitor ?
Recapitulare: vom secatui candva Pamantul, apoi Earth X, apoi Earth Y. Ce diferenta va fi intre noi si "raii" din "Independence Day:Resurgence" ?

Avem incredere in modernitate si "iubim stiinta". Sa spunem ca acum suntem in anul X din viitor, cand
avem la dispozitie tot ce am vazut in filme  (stiinta, tehnicile si cunostintele). Ce vom face cu ele? Pai ... dupa cum spuneam: "consumam" ireversibil Earth 1, Earth X, Earth Y.
Cat de pregatiti suntem sa folosim iubita stiinta ? De ce vrem sa stim, sa descoperim, daca nu ne putem gasi echilibrul ? Cate "parale" face cunoasterea fara morala, etica si echilibru ?

Noi suntem "consumatorii" de lumi ?
Abia acum urmeaza vestile rele. Sunt sanse infime, aproape de zero, sa gasim si sa ne putem muta un Earth 2 inainte sa "parjolim" Earth 1. Saltul tehnologic necesar intr-un timp relativ scurt ar trebui sa fie prea mare. Sau imposibil. Distantele inter-stelare sunt prea mari chiar si pentru viteza luminii. Iar "warp 2" s-ar putea sa si el imposibil.

Si mai rele. Omul modern isi distruge planeta accelerat si are iluzia desarta ca va gasi una de schimb. Asta ii incurajeaza nepasarea si inconstienta. Cand vezi Interstellar sau alt SF, bucura-te de film, viseaza. Apoi, cand ai de luat decizii pentru tine si urmasi, trezeste-te din vis si traieste in echilibru.

marți, 12 iunie 2018

Pirates of the Caribbean - Quotes

Sparrow: She's safe, just like I promised. She's all set to marry Norrington, just like she promised. And you get to die for her, just like you promised. So we're all men of our word, really... except for Elizabeth, who is, in fact, a woman.

[smiles at Kraken] Hello, beastie.

Barbossa: The world used to be a bigger place.
Jack Sparrow: The world's still the same. There's just... less in it.

Jack Sparrow: Me, I'm dishonest. And a dishonest man you can always trust to be dishonest. I mean honestly, it's the honest ones you have to watch out for. Because you can never predict when they're going to do something incredibly... stupid.

Why is the rum always gone?

Tia Dalma: You know of Davy Jones, yes? A man of the sea. A great sailor. Until he ran afoul of that which vexes all men.
Will: What vexes all men?
Tia Dalma: [seductive] What, indeed?
Gibbs: The sea?
Pintel: Sums?
Ragetti: The dichotomy of good and evil?
[Gibbs and Pintel stare at Ragetti]
Jack: A woman.

joi, 29 martie 2018

Secretul lui Steven Spielberg (2) ... confirmat


“There is a sixty-five-foot boulder, that’s form-fitted to only roll down the corridor, coming right at him. And it’s a race. He gets to outrun the boulder!”

Spuneam prin 2010 despre seria India Jones: reprezinta  al doilea esential al lui Spielberg:

<<Filmele Indiana Jones, cu mult inaintea altora si mai mult in decat toate celelalte prezinta urmatoare particularitate... Orice film de aventura are anumite scene de suspans in care personajele principale sunt in pericol direct, iminent in actiuni"pe viata si pe moarte". [...]
In Indiana Jones, cu mici exceptii, avem o succesiune neintrerupta de astfel de scene. Nu sunt construite cu mare grija, dar nu conteaza... abia isi trage sufletul spectatorul dupa o "evadare", va urma o lupta, apoi alta...
Avem aici aproape un maraton (ne amintim ca dureaza doua ore si ceva la nivel inalt) facut cu viteza curselor de 100 de metri ... Nici un moment de ragaz pentru spectator... Adrenalina in doze mari fara intrerupere...>> (vezi  Secretul lui Steven Spielberg (2) )

Cativa ani mai tarziu - 2013 - a aparut si am citit acest articol: Spitballing Indy (New Yorker, March 25, 2013- Patrick Radden Keefe). Se pare ca exact  aceasta a fost ideea de start a creatorilor: Spielberg si Lucas.

<<Lucas walked into the meeting with an outline of the story, but he wanted to flesh it out with his writer and director. In the transcript, he begins by articulating a recipe for the contemporary blockbuster: the picture will consist of one big set piece after another.

“And each cliffhanger is better than the one before,” Spielberg adds, warming to the idea. “What we’re doing here, really, is designing a ride at Disneyland.”
>>

Lucas: It has to be unique. It’s a character. Very Americana. Square. He was born in Indiana.
Kasdan: What does she call him, Indy?
Lucas: That’s what I was thinking. Or Jones.

Mai departe va recomand sa cititi articolul din New Yorker: cum s-a conturat Indiana Jones (+ numele ) intr-o discutie dintre cei doi regizori. 

“A bullwhip.” He’ll carry it “rolled up,” Lucas continues. “Like a snake that’s coiled up behind him.”“I like that,” Spielberg says. “The doctor with the bullwhip.”

miercuri, 7 martie 2018

Un om fericit ... House

Credeti sau nu, aceasta distractie a lui House e pur ... intelectuala. Adica... e de "sinteza", si fara substante, doar nascocita.

Dr. James Wilson: [after House jumps from his hotel room into the pool] What the Hell are you doing?

Dr. Gregory House: What do you do when you win?
Crowd: Party!
Dr. Gregory House: What do you do when you lose?
Crowd: PARTY HARDER!


vineri, 19 ianuarie 2018

Moxica And The Horse


Dupa cum spuneam intr-una din primele postari, filmul este un gen literar care are mijloace foarte specifice. Prin imagine si sunet se poate concentra intr-un timp foarte scurt o poveste de mare densitate. Exista filme cu text si dialog deosebit, dar nu asta este specificul. Din pacate, foarte rar reusesc creatorii de film asemenea performante.
Un exemplul stralucit pentru acest tip de cinema este scena <Moxica And The Horse> (dupa numele melodiei semnata Vangelis din fundal) din Conquest Of Paradise a lui Ridley Scott.  

 
In cateva clipe, fara nici un text, avem toata povestea ciocnirii civilizatiilor: cea moderna a Lumii Vechi (sic!) si cea veche a Lumii Noi. Armele si caii spaniolilor le dadeau cateva mii de ani avans fata de nativii americani. Dupa cateva secole, populatia autohtona sau mixta s-a emancipat si a putut sa alunge colonizatorii, in multe situatii chiar cu forta. Atunci insa, in secolele XV-XVI, socul diferentei de civilizatie a fost prea mare.
Am vazut scena la cinema: magnificul cal negru care isi purta nervos cavalerul printre amerindienii uimiti nu poate fi vazut cum trebuie pe un ecran de laptop sau nici macar pe unul de tv. 

Un alt mare soc, de data asta invizibil a distrus vietile acelor locuitori: bolile aduse de colonisti.