Lumea lui Caragiale si 11 februarie
Lumea si personajele lui Caragiale isi au inceputul in data "mitica" ( puteti pune accentul unde vreti, sic! ) de 11 FEBRUARIE (1866). Azi e la moda sa fie considerata epoca lui Carol I - caci asta inseamna aceasta data: abdicarea lui Cuza si putin mai tarziu venirea lui Carol. Tot atunci insa incepe si epoca Cetateanului Turmentat a lui Leonida si a Eftimitei , a "republicancei" Mita.
Cu sarcasm si cu repetitie, Caragiale nu scapa prilejul sa creioneze legatura dintre personajele sale si faimoasa data istorica.
Cu sarcasm si cu repetitie, Caragiale nu scapa prilejul sa creioneze legatura dintre personajele sale si faimoasa data istorica.
Cetăţeanul
 |
| "O noapte furtunoasa" - 1953, de Sica Alexandrescu, Victor Iliu, Cu Costache Antoniu |
Dupa cum vedem in "O noapte furtunoasa", democratia a inceput la 11 februarie cu venerabilul Conu' Zaharia si alegatorul model, "Cetateanul Turmentat".
Cetăţeanul: Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană Joiţico... Las'
că ne cunoaştem... Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e
vorba, ţinem de d. Nae Caţavencu... e din Soţietate... dar vorba e, eu
alegător... eu... (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite)
D-aia am venit. (şovăie.)
Cetăţeanul: Ce trebuie să mai spui cum mă cheamă? Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie! Iacă un cetăţean şi eu...
Leonida si "Galibardi"
 |
| "Conu Leonida față cu reacțiunea ", de Nae Cosmescu, Cu Radu Beligan si Draga Olteanu |
Leonida (...cel atotstiutor fata de consoarta dumisale Eftimita) are o certitudine pe care i-o da "Galibardi". Faptul ca pronunta numele revolutonarului italian pocit, in stilul unui copil de sub 5 ani, ne da si masura intelegerii pe care personajul lui Caragiale o are fata de personajul istoric (adica nu pricepe nimic).
Leonida - Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o diminează, şi, ştii obiceiul
meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe 'Aurora Democratică', să văz cum
mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma:
'11/23 Făurar... a căzut tirania! Vivat Republica!'
Eftimita - Auzi colo!
Leonida -Răposata dumneaei - nevastă-mea a d-întâi - nu se sculase încă.
Sar jos din pat şi-i strig: 'Scoală, cocoană, şi te bucură, că
eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit libertatea la
putere!'
Eftimita -(afirmativ) Ei!
Leonida -Când aude de libertate, sale şi dumneei răposata din pat... că
era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi... hai şi
noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede
pe jos pân' la teatru... (Cu gravitate:) Ei, când am văzut... ştii că eu nu intru la idee cu una cu două...
Eftimita - Ţi-ai găsit!... dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.
Leonida - Ori să zici nu ştiu ce şi nu ştiu cum, că adicătele 'acu, unde eşti tu republican, ţii parte naţiunii...'
Eftimita - Aş!
Leonida - Dar, când am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de
furia poporului!... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote,
tămbălău, lucru mare, şi lume, lume,... de-ţi venea ameţeală nu
altceva.
Eftimita - Bine că n-am fost în Bucureşti pe vremea aia! Cum sunt eu nevricoasă, Doamne fereşte! Păţeam alte alea...
Leonida - Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (Schimbând tonul:) Ei, cât gândeşti c-a ţinut toiul revuluţiei?
Eftimita - Până seara.
Leonida - (zâmbind de aşa naivitate, apoi cu seriozitate) Trei săptămâni de zile, domnule.
Eftimita - (minunându-se) Nu mă-nnebuni, soro!
Leonida - Ce te gândeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi
idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris
atunci o scrisoare cătră naţiunea română.
Eftimita - (cu interes) Zău?
Leonida - Mai e vorbă!
Eftimita - Adică cum?
Leonida - Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul
subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut omul dator, ca un
ce de politică, pentru ca să ne firitisească...
Eftimita - (curioasă) Da'... ce spunea în scrisoare?
Leonida - (cu importanţă) Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte
ca acuma: 'Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica!
Vivat Prinţipatele Unite!' Şi jos iscălit în original 'Galibardi'.
Eftimita - (satisfăcută) Apoi, atunci dacă-i aşa, a vorbit destul de frumos omul!
"Halal sa-ti fie" - asta da felicitare pentru 11 faurar....
Mita si "martirii de la 11 februarie"
 |
| "D'ale carnavalului", de Gheorghe Naghi, Aurel Miheles Cu Jeana Gorea |
MIȚA: Da, (ridicându-se) vreau scandal, da... pentru că m-ai
uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor și
sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge
sângele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabilă) ai uitat că
sunt ploieșteancă — da, ploieșteancă! — Năică, și am să-ți torn o
revuluție, da' o revuluție... să mă pomenești!...
Mita e republicanca "de la Ploiesti"... Da, a fost candva o "Republica de la Ploiesti". Care e legatura dintre 11 februarie - detronarea lui Cuza - si miscarea anti-Carol de la Ploiesti? Este vorba de Candiano Popescu: capitan participant activ la 11 februarie 1866, "Prezidentul" rebeliunii de la Ploiesti, combatant in razboiul de la 1877 ... apoi adjutand regal al aceluiasi Carol I.
"Martirii de la 11 februarie" - iar vedem sarcasmul autorului legat de acel moment - Cuza a abdicat pasnic in fata conspiratiei, cu toate ca ar fi putut opune rezistenta, nici vorba de vreun martir (altul decat insusi Cuza).
De ce "Hamlet"?
Pentru ca el, Ion Luca Caragiale, le aducea si inca ne mai aduce aminte de faptul ca ceva era si este putred in mitizarea acelei democratii si a inceputurilor ei "glorioase" - acea democratie s-a nascut in urma "uciderii" unei alte democratii anterioare.
Pentru fanii neconditionati si mai putin docti ai lui Carol I, dau numai doua exemple.
In 6 ani de domnie Cuza a dat mult mai mult pamant taranilor decat s-a dat in urmatorii aproape 60 de ani pana la reforma agrara din anii 1920. Cata inima aveau acei conducatori din partidele lui Tipatescu si Catavencu (conservator si liberal) astfel incat tineau in saracie 80% din populatie? Poate vedeam asta in "Arendasul roman".
Al doilea exemplu este votul censitar: pragurile de avere pentru votul in colegii au crescut dupa 1866, ceea ce inseamna nimic altceva decat mai putina democratie...
Din pacate urmasii inca nu inteleg mai nimic din ce scrisa Nenea Iancu.
Pentru fanii neconditionati si mai putin docti ai lui Carol I, dau numai doua exemple.
In 6 ani de domnie Cuza a dat mult mai mult pamant taranilor decat s-a dat in urmatorii aproape 60 de ani pana la reforma agrara din anii 1920. Cata inima aveau acei conducatori din partidele lui Tipatescu si Catavencu (conservator si liberal) astfel incat tineau in saracie 80% din populatie? Poate vedeam asta in "Arendasul roman".
Al doilea exemplu este votul censitar: pragurile de avere pentru votul in colegii au crescut dupa 1866, ceea ce inseamna nimic altceva decat mai putina democratie...
Din pacate urmasii inca nu inteleg mai nimic din ce scrisa Nenea Iancu.
Postări
