duminică, 30 decembrie 2012

The Newsroom - who we voted



In prima postare despre serialul The Newsroom am mentionat de raspunsul realizatorului Will McAvoy la  intrebarea pusa de cineva din public " ..why America is the greatest country in the world?". El a argumentat ca nu este, dar a spus in acelasi timp "We sure used to be." Unul din motivele pentru care au fost  candva "the greatest" era:

We didn't identify ourselves by who we voted for in the last election ...

Din pacate vad acest lucru (identificarea) si la noi de prea multe ori. Aceasta insemana ca nici nu avem sanse mari pe drumul spre maretie...

Cum se manifesta aceasta identificare?

Un om oarecare este solidar precum cetateanul turmentat cu "ai lui", pe care i-a votat sau ii va vota, indiferent de ce fac acestia. In general politicienii promit ceva si apoi fac altceva, promit celor multi si apoi dau celor putini si alesi "pe spranceana". Daca ramai orb la aceste transformari, nu e prea bine. La fel, fiecare grupare politica are si buni si rai. Sa-i vezi pe toti buni numai pentru ca sunt ai tai, iar nu e bine

Un alt fenomen ciudat este cel de "indragostire". Nu are legatura cu faptul ca politicianul este barbat sau femeie, el "cade cu tronc" anumitor cetateni, care devin "indragostiti" politiceste de acesta. Admiratia lor se pastreaza in ciuda prostioarelor sau prostiilor facute de politicieni. Mai mult, se extinde (admiratia si sustinerea) asupra tuturor celor din tabara celui admirat, chiar daca unii sunt doar niste oportunisti, iar altii si mai rau. 

In final, marea orbire e sa vezi lucrurile doar in alb si negru: toti ai mei sunt albi, toti ceilalti sunt negri.

Un ocean de naivitate.  Mai e mult pana departe... pana la "the greatest".

joi, 27 decembrie 2012

The Hurt Locker - House in Irak


Inca 365 de zile de fericire pentru veteranul James.

Plot

Irak. Razboiul cel scurt a durat o luna. Razboiul cel lung - antentate, mine, bombe cu ceas - dureaza ani de zile si produce poate mai multe victime decat primul. Echipele de genisti - Explosive Ordnance Disposal (EOD) - sunt permanent in prima linie. Veteranul William James (Jeremy Renner), inlocuieste din mers seful unei asemena echipe care tocmai cazuse in misiune.

Soldati in razboi

Timpul se masoara aici in zile - zilele ramase pana la lasarea la vatra. Mai sunt 38 ... mai sunt 26 .. mai sunt 23. Pana nu trece si ultima zi, un genist nu poate fi sigur ca va pleca viu sau intreg acasa. Singurul care face exceptie este William James, veteranul cu 873 de misiuni reusite. Acesta pare nesabuit si dependent de adrenalina - intotdeauna pune rezolvarea misiunii inainte de siguranta sa pesronala si apoi de a echipei sale. Pentru ceilalti, fiecare zi alaturi de el pare sa fie un cosmar.

Sg. Sanborn: Welcome to Bravo Company. Welcome to Camp Victory. 
Staff Sg. William James: Ah, Camp Victory? I thought this was Camp Liberty.
Sg. Sanborn: Ah, no, they changed that about a week ago. 'Victory' sounds better. 
Staff Sg. William James: Alright. Well, good. At least I know I'm in the right place, right? 

Da, William James pare singurul care se simte "in the right place".

Razboi si pace

Razboiul are un efect puternic asupra oamenilor. Sg. Sanborn cedeaza psihic spre final. Din tanarul dornic de distractie care nu vrea inca o familie, incepe sa planga pentru ca simte pericolul de a muri inainte de a avea un fiu. Dar William James? Acesta are deja un fiu, si o fosta sotie inca loiala. El ar avea pentru ce sa se intoarca acasa...

William James

Nesabuit si dependent de adrenalina - asa spuneam ca pare James colegilor sai. Atata inteleg ei. Un soldat mai tanar care va fi ranit , il va considera pe acesta vinovat pentru ceea ce i se intmpla. Nu au observat insa, de exemplu, ca James este total dat peste cap de disparitia micul sau amic irakian , vanzatorul de dvd-uri, pe care o asociaza cu gasirea trupurilor unor copii folositi drept capcane umane. 

Acasa ...

In final WJ ajunge acasa. O scena memorabila este cea in care loiala fosta sotie, aflata impreuna cu el si cu fiul lor in supermarket il roaga pe el sa ia niste cereale.


Scena este antologica. Omul atat de sigur in fata unor dispozitive explozive periculoase si complicate, este pierdut in fata raftului din care trebuie sa aleaga cereale. Pierdut intr-o lume fara sens pentru el. Sa vedem de ce...

Il vedem si vorbind cu fiul sau (monolog, intrucat acesta este prea mic):

 As you get older... some of the things you love might not seem so special anymore.
William James: [Speaking to his son] You love playing with that. You love playing with all your stuffed animals. You love your Mommy, your Daddy. You love your pajamas. You love everything, don't ya? Yea. But you know what, buddy? As you get older... some of the things you love might not seem so special anymore. Like your Jack-in-a-Box. Maybe you'll realize it's just a piece of tin and a stuffed animal. And the older you get, the fewer things you really love. And by the time you get to my age, maybe it's only one or two things. With me, I think it's one. 

Sergentului i-au mai ramas numai unul sau doua lucruri de care sa se bucure in viata. De fapt numai unul... Este acesta fiul sau?
Ne lamureste insa finalul de film - William James este iar in Irak. Mai are 365 de zile si este fericit. Isi va risca viata de zeci de ori, dar va salva viata a sute de oameni:  americani, irakieni , soldati si civili.
Este sigurul lucru care il mai iubeste, lucrul care valoreaza cel mai mult - mai mult decat familia, mai mult dacat viata care ii este pusa in primejdie. Nu-i este frica pentru ca este fericit.
Acesta este secretul lui William James, acelasi secret ca si cel al lui Gregory House.


marți, 25 decembrie 2012

The Newsroom - Why America is the greatest... ?



We just decided

Chiar si numai inceputul serialului "The Newsroom", cu prima parte din primul episod "We Just Decided", are mai mult continut decat o duzina de filme si seriale pe teme politice.

Un prezentator de succes - cu multi bani si multa faima - isi datoreaza aceasta reusita unei abordari "caldute" - este inteligent charismatic, glumet, si nu supara pe nimeni. Acest moderat care traieste mai mult decat confortabil va deveni un "moderat radical". Pus sa-si joace rolul obisnuit pe o scena alaturi de doi politicieni, va rabufni. Aceasta pentru ca, de la un moment dat, nu va mai suporta nimic din status-quo: nici pacaleala obisnuita a politicienilor, nici deruta publicului, nici propriul rol.

Plot: O dezbatere politica televizata din State - un conservator (republican), o liberala (democrata), un moderator, public si un invitat - un prezentator de stiri de success, Will McAvoy (Jeff Daniels). Cei doi politicieni au discursul tipic, spun ceea ce ar spune oricare altii din partidele lor. McAvoy se uita blazat cand la unul, cand la altul si refuza sa-si declare preferintele. Nimic din ceea ce se spune nu pare a-l interesa si al face sa intre in joc. Cand este intrebat direct, raspunde prin eschive:


Provocarea

Urmeaza dialogul cu publicul din sala. O tanara domnisoara pune o intrebare pentru invitati:


Atentie (!), ea intreaba DE CE? Faptul ca este (cea mai...) pare a fi pentru ea si pentru politicieni ca o certitudine. Dealtfel acestia se si se grabesc sa raspunda - iar acele raspunsuri sunt cele tipice, asteptatate - conservatorul - pentru ca sunt o tara a libertatii, iar liberala pentru ca sunt o tara a diversitatii.

Rabufnirea

Provocat nu atat de moderator, ci de falsitatea intregii situatii, McAvoy se decide sa raspunda:


Why is America...(the greatest country in the world)?
- It's not the greatest country in the world, Professor. That's my answer.
- You're saying--
- Yes.
- Let's talk about--
- Fine. 

Si apoi rabufneste, mai intai catre democrata:

 If liberals are so fuckin' smart, how come they lose so goddamn always?

Daca ei, democratii liberali sunt un grup de oameni asa de inteligenti, de ce pierd mereu in alegeri?


Si apoi catre republicanul conservator:

And with a straight face you're gonna tell students that America is so star-spangled awesome that we're the only ones in the world who have freedom?
Canada has freedom. Japan has freedom. The U.K., France, Italy, Germany, Spain, Australia.
Belgium has freedom!
207 sovereign states in the world, like 180 of them have freedom.

Argumentul libertatii era valabil la fondarea Statelor Unite, cand, prin comparatie cu statele europene conduse de regi si imparati si chiar cu democratia puternic cenzitara din Anglia, Statele Unite puteau fi considerate cea mai demnocrata si mai libera tara. Dupa mai mult de 200 de ani, acest argument este depasit. Avem deci un discurs politic depasit cu zeci pana la sute de ani!

No evidence...

Luat de val McAvoy ii raspunde pe nerasuflate si tinerei care pusese intrebarea:

- And, yeah, you, sorority girl. Just in case you accidentally wander into a voting booth one day, there are some things you should know, and one of them is there is absolutely no evidence to support the statement that we're the greatest country in the world.
We're seventh in literacy, 27th in math, 22nd in science, 49th in life expectancy, 178th in infant mortality, third in median household income, number four in labor force, and number four in exports.
We lead the world in only three categories:
Number of incarcerated citizens per capita, number of adults who believe angels are real and defense spending where we spend more than the next 26 countries combined, 25 of whom are allies.[...]
So when you ask what makes us the greatest country in the world, I don’t know what the fucking you’re talking about.Yosemite?

America si-a pierdut locul intai sau este foarte departe de acesta in aspecte importante legate de cultura, sanatate, speranta de viata, venituri, exporturi si altele. Au ramas pe locul intai pentru lucruri pentru care nu se pot lauda sau sunt contradictorii: cheltuielile de inarmare, procentul de cetateni incarcerati si prin contrast, numarul de adulti care si in aceste conditii mai cred ca ingerii sunt reali. 

Apoi, furios si sarcastic intreaba ce motiv mai ramane pentru a fi "the greatest": Yosemite? (parcul national)

A fost odata...


Dar odata au fost "the greatest", si aceasta pentru motive mari , marete si importante:

We sure used to be.
We stood up for what was right. We fought for moral reasons. We passed laws, struck down laws for moral reasons. We waged wars on poverty, not poor people. We sacrificed. We cared about our neighbors.
We put our money where our mouths were and we never beat our chest.
We built great big things, made ungodly technological advances, explored the universe, cured diseases, and we cultivated the world's greatest artists and the world's greatest economy.
We reached for the stars, acted like men.
We aspired to intelligence. We didn't belittle it. It didn't make us feel inferior.
We didn't identify ourselves by who we voted for in the last election and we didn't, we didn't scare so easy.

Spune asta cu o mandrie nostalgica si trista.

Motivul

Cum au fost posibile atunci acele lucruri?

....we were able to be all these things and do all these things because we were informed. By great men, men who were revered. The first step in solving any problem is recognizing there is one. America is not the greatest country in the world anymore. 
Enough?

Aceste din urma vorbe sunt adresate in primul rand celor de pe scena, inclusiv lui: cei care informeaza publicul, politicieni sau jurnalisti, ar trebui sa o faca corect. O societate trebuie fie in stare sa-si recunosca problemele, acesta fiind primul pas necesar si obligatoriu pentru a le rezolva.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

The real question is...

... don't get me started on gravity!

Un dialog interesant si aparent hazliu am intalnit in "Friends", episodul The One Where Heckles Dies (1995) .O mica controversa a aparut intre Ross (specialzare: paleontolog) si Phoebe (specializare: fara). Mai intai cu privire la evolutie si apoi prin extensie, cu privire la gravitatie:

"I get the feeling that I'm not so much being pulled down as I am being pushed. "

Ross: You uh, you don't believe in gravity?
Phoebe: Well, it's not so much that you know, like I don't believe in it, you know, it's just... I don't know, lately I get the feeling that I'
m not so much being pulled down as I am being pushed.

Nu conteaza faptul ca si gravitatia este un fenomen fizic demostrat si acceptat, prezent si in manualele de gimnaziu. Adica nu conteaza pentru Phoebe. Ea "nu cumpara asta", adica daca ea are senzatia ca este mai degraba impinsa spre Pamant, atunci la naiba cu gravitatia, se pare ca "in ultimul timp" nu mai e valabila...
....the real question is, who put those fossils there, and WHY?
Ross: Pheebs, I have studied evolution my entire adult life. Okay? I can tell you, we have collected fossils from all over the world that actually show the evolution of different species, okay? You can literally see them evolving through time.
Phoebe: Really? You can actually see it?
Ross: You bet. In the U.S., China, Africa, all over.
Phoebe: See, I didn't know that.
Ross: Well, there you go.
Phoebe: Huh. So now, the real question is, who put those fossils there, and why.

Si Phoebe continua glorios. Dupa ce recunoste ca nu stia de fosile, ramane la un punct de vedere personal si inedit: "So now, the real question is, who put those fossils there, and why."

Morala?

Traim intr-o vreme a democratiei. Unii semeni de-ai nostrii se pare ca , constienti fiind de asta, incearca sa aplice acesta democratie in orice aspect al vietii. Asadar... ce conteaza ca toti fizicienii din lume au ajuns la un consens? Eu, Phoebe, cetatean cu drepturi depline al planetei am voie sa sa cred altfel, sa am propriul punct de vedere. 
In particular, da, fiecare are dreptul sa creada in ce gogosi vrea. Mai rau cand oamenii cu gogosile sunt intr-un serviciu si li se dau bani pentru aceste gogosi. Un exemplu tipic: cineva nu se pricepe la un anumit aspect al unui domeniu, nu a depus niciodata vreun efort substantial si nu a realizat nimic semnificativ. Acest cineva sta de vorba cu altcineva care are ceva in spate realizat si a muncit pe branci ca sa poate face ceva mai bun si mai bine. Ce zice primul intr-o controversa, cand i se explica ca ar putea face lucrurile mult mai bine: "Asta zici tu, e parerea ta, eu zic altfel". Pare ok nu? Nu! Bineinteles ca nu, pentru ca de fapt cu asta raspund atunci cand li se prezinta legile domeniului (echivalentul gravitatiei). Nostim este ca nu-si dau seama ca celalat nu vine cu o "parere", ci cu o regula universal valabila.
Cum te poti contrazice cu Phoebe?
In democratie... Daca avem majoritate, votam , abrogam orice lege, inclusiv pe cea a gravitatiei, NU?