Pirates of the Caribbean - Quotes

Sparrow: She's safe, just like I promised. She's all set to marry Norrington, just like she promised. And you get to die for her, just like you promised. So we're all men of our word, really... except for Elizabeth, who is, in fact, a woman.

[smiles at Kraken] Hello, beastie.

Barbossa: The world used to be a bigger place.
Jack Sparrow: The world's still the same. There's just... less in it.

Jack Sparrow: Me, I'm dishonest. And a dishonest man you can always trust to be dishonest. I mean honestly, it's the honest ones you have to watch out for. Because you can never predict when they're going to do something incredibly... stupid.

Why is the rum always gone?

Tia Dalma: You know of Davy Jones, yes? A man of the sea. A great sailor. Until he ran afoul of that which vexes all men.
Will: What vexes all men?
Tia Dalma: [seductive] What, indeed?
Gibbs: The sea?
Pintel: Sums?
Ragetti: The dichotomy of good and evil?
[Gibbs and Pintel stare at Ragetti]
Jack: A woman.

Secretul lui Steven Spielberg (2) ... confirmat

“There is a sixty-five-foot boulder, that’s form-fitted to only roll down the corridor, coming right at him. And it’s a race. He gets to outrun the boulder!”

Spuneam prin 2010 despre seria India Jones: reprezinta  al doilea esential al lui Spielberg:

<<Filmele Indiana Jones, cu mult inaintea altora si mai mult in decat toate celelalte prezinta urmatoare particularitate... Orice film de aventura are anumite scene de suspans in care personajele principale sunt in pericol direct, iminent in actiuni"pe viata si pe moarte". [...]
In Indiana Jones, cu mici exceptii, avem o succesiune neintrerupta de astfel de scene. Nu sunt construite cu mare grija, dar nu conteaza... abia isi trage sufletul spectatorul dupa o "evadare", va urma o lupta, apoi alta...Avem aici aproape un maraton (ne amintim ca dureaza doua ore si ceva la nivel inalt) facut cu viteza curselor de 100 de metri ... Nici un moment de ragaz pentru spectator... Adrenalina in doze mari fara intrerupere...>> (vezi  Secretul lui Steven Spielberg (2) )

Cativa ani mai tarziu - 2013 - a aparut si am citit acest articol: Spitballing Indy (New Yorker, March 25, 2013- Patrick Radden Keefe). Se pare ca exact  aceasta a fost ideea de start a creatorilor: Spielberg si Lucas.

<<Lucas walked into the meeting with an outline of the story, but he wanted to flesh it out with his writer and director. In the transcript, he begins by articulating a recipe for the contemporary blockbuster: the picture will consist of one big set piece after another.

“And each cliffhanger is better than the one before,” Spielberg adds, warming to the idea. “What we’re doing here, really, is designing a ride at Disneyland.” >>

Lucas: It has to be unique. It’s a character. Very Americana. Square. He was born in Indiana.
Kasdan: What does she call him, Indy?
Lucas: That’s what I was thinking. Or Jones.

Mai departe va recomand sa cititi articolul din New Yorker: cum s-a conturat Indiana Jones (+ numele ) intr-o discutie dintre cei doi regizori. 

“A bullwhip.” He’ll carry it “rolled up,” Lucas continues. “Like a snake that’s coiled up behind him.”“I like that,” Spielberg says. “The doctor with the bullwhip.”

Un om fericit ... House

Credeti sau nu, aceasta distractie a lui House e pur ... intelectuala. Adica... e de "sinteza", si fara substante, doar nascocita.

Dr. James Wilson: [after House jumps from his hotel room into the pool] What the Hell are you doing?

Dr. Gregory House: What do you do when you win?
Crowd: Party!

Dr. Gregory House: What do you do when you lose?
Crowd: PARTY HARDER!

Moxica And The Horse

Dupa cum spuneam intr-una din primele postari, filmul este un gen literar care are mijloace foarte specifice. Prin imagine si sunet se poate concentra intr-un timp foarte scurt o poveste de mare densitate. Exista filme cu text si dialog deosebit, dar nu asta este specificul. Din pacate, foarte rar reusesc creatorii de film asemenea performante.

Un exemplul stralucit pentru acest tip de cinema este scena <Moxica And The Horse> (dupa numele melodiei semnata Vangelis din fundal) din Conquest Of Paradise a lui Ridley Scott.  

 
In cateva clipe, fara nici un text, avem toata povestea ciocnirii civilizatiilor: cea moderna a Lumii Vechi (sic!) si cea veche a Lumii Noi. Armele si caii spaniolilor le dadeau cateva mii de ani avans fata de nativii americani. Dupa cateva secole, populatia autohtona sau mixta s-a emancipat si a putut sa alunge colonizatorii, in multe situatii chiar cu forta. Atunci insa, in secolele XV-XVI, socul diferentei de civilizatie a fost prea mare.

Am vazut scena la cinema: magnificul cal negru care isi purta nervos cavalerul printre amerindienii uimiti nu poate fi vazut cum trebuie pe un ecran de laptop sau nici macar pe unul de tv. 

 

Un alt mare soc, de data asta invizibil a distrus vietile acelor locuitori: bolile aduse de colonisti.  

A. Friend: prietenul generic

A. Friend... a friend

Cateva din review-urile filmului m-au facut sa zambesc. Amar. Nu orice poveste se reduce la firul epic. Poate doar daca esti in clasa I... sau mai mic.

Asadar... Smooth Talk

Nu este un film despre o adolescenta. Sau despre adolescenta. Nu este un film despre un barbat mai versat care cucereste o fata. Acesta este firul epic, dar nu si povestea. Povestea este despre cazul generic. Daca din miliarde de intamplari asemanatoare ai lua numai esenta, ceea ce este comun, si doar ai adauga o fatada de povestire... obtinem Smooth Talk.

Ce ne atrage in general ? Si ce anume este general ? Generala este programarea noastra, instinctul, lucrurile pe care le facem si cele care ne plac "din constructie".

Connie... zambetul si interesul ei sunt pre-programate.

Cine este Arnold Friend ? Este nimeni ! Este genericul. Este plasmuirea care intruchipeaza exact vorbele si faptele la care ar fi sensibila si receptiva Connie (Laura Dern). Partea aceasta din film, vizita lui A. Friend, este extraordinar realizata si jucata.

A. Friend:
You're my date.
I'm your lover, Connie.
You're my what?
Yes, I'm your lover.
You don't know what that is, but you will.
I know that, too.
I know all about you.
It's real nice.
And you couldn't ask for nobody better than me or more polite.
I always keep my word.
And I'll hold you so nice and tight, you won't need to think about anything,

Cine vorbeste asa ?

Connie: You're not saying these things. Nobody talks like that.

"My real name". 

Arnold Friend. 
A. Friend.
Un prieten.
Genericul.

Normal ca nimeni nu vorbeste asa, Este doar prietenul generic, cel pe care, in forma aceasta, (ea) il asteapata.

Tragem linia dupa ani si numaram "prietenii" care ne-au "umplut" viata. Daca gasim numai generici, numarul nu exista, nu am trait nimic, doar am urmat pre-preprogramarea.

Ati gasit vreodata si ceva specific ? Ati ales ceva specific voua, decizia si alegerea voastra, nu cea generica, care soseste cu orice ADN ?

Obs: putem la fel  de bune sa schimbam genurile in film, povestea e aceeasi.

Before We Go

Then you're gonna meet somebody

Un film (neasteptat de) frumos. In parte pare o comedie romantica pe stil vechi, fara scene explicite, dar plin de tensiune, si in parte avand sensibiltatea unui film rusesc.    

But, uh... stay with her.

Doi oameni lipsiti de noroc in dragoste se intalnesc din intamplare  intr-o gara si se vor ajuta unul pe celalalt. De ce fara noroc ? Amandoi traisera ceva care paruse autentic si profund. Amandoi erau veriga puternica a relatiei lor, cel care tinea cu adevarat la celalalt. Cand o veriga e puternica si una slaba, primul are de pierdut, pentru ca al doilea il va abandona intr-un fel sau in altul.   

Cel care are initiativa este Nick. Aflat si el la o rascruce a vietii, se hotaraste se ajute neconditionat si pana la capat pe necunoscuta blonda (Alice Eve). Nick este jucat de Chris Evans, care este aici si regizor. Ce legatura poate avea acest film cu Captain America ? Intr-un fel are. Daca in primele filme din serie, Captain America era personajul cel mai puternic (la propriu), in urmatoarele, prin comparatie, forta lui este pusa in umbra de alti "supermani". Cu toate acestea ramane cel mai puternic, prin determinare si forta morala. Cumva in Before We Go avem un Captain America fara nimic supranatural, dar la fel de hotarat sa mearga pana la capat cand e vorba sa-l ajute pe cel de langa el.       

....you can't allow the people you love to determine how you love.

Daca esti doar tu veriga puternica vei avea de suferit: esti atasat de sursa de suferinta. Poate insa sa nu fie asa. "Clarvazatorul" ii va explica acest lucru tinerei femei. 
.

You're at a crossroads, my dear.
You think you know exactly... what your problem is, and you're exactly wrong.
Why is that?
You think you're trapped by what's happening to you.
Actually, you've got choices. You could walk away.
From what? I don't know. But you do.
We can always walk away.
And sometimes you should. You could have a future

Si daca tot vorbeam de lucruri frumoase, mai adaug o parte a acelui dialog.

You know the most important thing I learned, after all my years of marriage?
After an entire life with one person?
What's that?
That you can't allow the people you love to determine how you love.

Thank her for showing you that you can love more than one person in this life.

Ce mi-a amintit de un film rusesc? Scena de dinainte de final, cand isi spun cuvintele de despartire, vorbind in joaca la un telefon public. Cum poti sa fi nostalgic fata in fata? Poti: iti trebuie doar un telefon vechi, cuvinte spuse din suflet si o despartire care va urma in curand .    
.

Nick.
It's me again. Listen, I want to give you one more piece of advice.
You're gonna be playing one night... Grand Central... thinking of every reason in the world to not go see the girl that broke your heart.
Then you're gonna meet somebody. And now at first, she's gonna seem... icy.
You're gonna know right away she's trouble. She's gonna take all your money. You're probably gonna get punched in the face.
But, uh... stay with her.
You're gonna need her a lot more than she needs you. And at the end of the night, you're gonna want
to say some things, but don't.
Don't ruin it.
It's nothing she doesn't already know. Just give her a kiss. Wish her good luck.
And, uh... thank her. Thank her for showing you that you can love more than one person in this life.

Pentru cei doi, intalnirea a fost un fel de balsam: au vazut ca ar fi putut avea o viata cu doua verigi puternice si ca exista si alti oameni la care ar putea tine.   

... dar ...
Pentru ei sunt cei pe care te poti baza, se intorc "in lupta" pentru inca o incercare la iubitele lor verigi slabe.

(500) Days of Summer .. in fine, fara SF

Coincidente... Povesti...

Copii asculta povesti cu zane, zmei, balauri (... pardon: elfi, orci si dragoni). Adultii asculta/vizioneaza (mai rar,  mai si citesc) siropoase povesti de dragoste. La ce sunt bune? Visezi la viitor ? Daaa! ... acelasi viitor pe care il va avea om sarac care vede filme cu palate de cristal.
Nu exista asemenea lucruri? Ba exista, doar ca mult mai rar decat in filme si romane. Si atunci sa nu faca asemenea filme sau romane? Sa se faca, doar ca ce se intampla cu restul de povesti adevarate ?  O data la 50 de ani se mai face un film si despre restul. Un bun exemplu:  (500) Days of Summer.

In primul rand e vorba de o relatie ( ce nume odios :) ) asimetrica. Unul se crede intr-o poveste de dragoste, altul doar isi omoara timpul - "friends with benefits", sau nici macar. Are si varianta asta a doua mai multe beneficii, nu doar unul: nu te simti singur, ai partener de mici distractii, ai o "plomba" pentru comfortul psihic (incredere de sine etc.). Daca lucrurile sunt clare - aici Summer, cumva incearca sa puna niste granite de la inceput, ar trebui sa fie ceva mai  bine. Ar trebui.. pentru ca celalalt poate sa nu prea vada. Avem o scena interesanta mai spre final, cand Tom, oarecum cu valul ridicat de pe ochi, reuseste sa gaseasca in memorie partile care aratau cum scartiie relatia.
     

Nu avea incredere in mainile care se feresc ..

Mai rau este daca cel cu relatia libera, foloseste acest timp cu si mai mult folos: isi cauta mai mult sau mai putin activ (dar receptiv) o relatie mai buna... adica si ca plomba, esti doar una temporara pentru el.
Exista si momente "nostime", aici in film si in realitate: Summer, cea cu relatia libera, plange in hohote la filme de dragoste (aici Absolventul).

Va dati seama ce confuzie e acum in capul lui Tom ...

Oricum, filmul o ia razna la final... Happy End in stil Hollywood: fiecare isi gaseste omul potrivit perfect.. prin coincidenta: s-a nimerit domnule, ca sa vezi. Un lucru bun, totusi: nu e folosit cliseul barbatii vor sex si femeile dragoste

Ce ar fi trebuit sa faca Tom, ca sa-i fie ceva mai bine? Avem strategia Littlefinger "I play a little game. I assume the worst.". Adaugam la asta un mic calcul de probabilitati: trebuie incerci de cat mai multe ori ca sa nimeresti mai bine. Prima data cand ti se pare ceva , renunti si incerci altceva. Si daca...

Daca ar fi mers pana la urma ... Daca ar fi fost asta coincidenta ? Daca tradezi un prieten la o mica suparare? Mai incerci.. dar nu sta in nici un caz mai mult de 500 de zile, cu Summer.

I play a little game ...

What's the worst reason they could possibly have for saying what they say ...?

Am avut dreptate ... aici

Littlefinger se conduce dupa logica lui Cao Cao  "I'd rather betray the world than let the world betray me." - "I play a little game. I assume the worst." spune la randul lui Littlefinger. Pomeneam de jocul de sah: toti oamenii sunt piese pe tabla lui.

In episodul 7, seria 7, nedifuzat pe cand scriam postarea anterioara, ne arata explicit un asemenea joc, de data asta incercand sa il induca Sansei ca mod de gandire (tot pentru avantajul lui insa).

Littlefinger: Sometimes when I try to understand a person's motives,
I play a little game.
I assume the worst.
What's the worst reason they could possibly have for saying what they say and doing what they do?
Then I ask myself, “How well does that reason explain what they say and what they do?"

So, tell me what's the worst thing she could want?

Sansa Stark: She could want me dead because she thinks I wronged my family.Littlefinger: Why did she come to Winterfell?
Sansa Stark: To kill me for marrying our enemies and betraying my family.Littlefinger: Why did she unearth the letter Cersei made you write?
Sansa Stark: To provide proof of my betrayals. To provide justification after she murders me.

Littlefinger: And after she murders you, what does she become?
Sansa Stark: Lady of Winterfell.

     

Revin, In viata reala, nu exista Brandon Stark... asa ca strategia lui Littlefinger este castigatoare. Doar pentru jocul lui insa, si doar daca asta vrei sa joci.

Cine iti zambeste ...

Poate cel mai mult mi-a ramas din Young Pope uimitoarea fraza de final:

<<"God does not allow Himself to be seen. God does not shout. God does not whisper. God does not write. God does not hear. God does not chat. God does not comfort us."
And all the children asked her: "Who is God?" And Juana replied: "God smiles". And only then did everyone understand. And now, I beg all of you, smile. Smile. Smile. That's right, smile.>>

Pentru toate lucrurile bune din viata noastra, pentru faptul ca ne-am nascut, Universul sau Cineva ne-a zambit sau ne zambeste.

Zambetul e asociat cu prietenie, dragoste, bunavointa.

Ar fi bine sa stam o clipa si sa reflectam. Acestea sunt singurele surse de zambet ? Nu de alta, dar un zambet ne poate schimba viata, un zambet ne poate face, de exemplu, sa ne indragostim.

Imi aduc aminte de o intamplare care mi-a schimbat perceptia. M-am nimerit sa intr-o vizita in care doi amici, se uitau la o emisiune cu Miss Universe in direct. Am observat foarte amuzat ca, parca schimbati de un comutator invizibil, zambeau - fara sa fie constienti de asta - chiar in secunda in care aparea o domnisoara in costum de baie. S-a repetat de zeci de ori, de fiecare data. Nostim. Mai tarziu m-am trezit ca patesc acelasi lucru la o aparitie asemanatoare. La naiba ! Chiar asa functionez, ca un automat prostanac ? M-a enervat destul  de tare, astfel incat nu prea mai mi se intampla.

Cum poate continua, uneori stupid, povestea aceasta ? Sa zicem ca un domn/domnisor se nimereste langa o doamna/dominsoara cu un aspect incantator (nu trebuie sa fie in costum de baie). Ce se intampla? Domnul zambeste ! In multe cazuri, este doar zambetul acela reflex si instinctual, similar cu cel al catelului care da din coada in fata mancarii. Unde apare necazul? Doamna/domnisoara il poate confunda cu celalat tip de zambet: bunavointa, prietenie sau chiar dragoste.

Dussolier (domnul) iti zambeste...

Cine mai zambeste? Vanzatorii de iluzii.
Deunazi am vazut o scena din aceasta de aproape. Vanzatorul serviciului iluzoriu, era extrem de amabil, curtenitor si zambitor. In filme, cea mai memorabila scena de care imi amintesc este din Glengarry Glen Ross. In cazul acesta iluziile erau niste banale asigurari. Puteam vedea aici un intreg arsenal de trucuri prin care provoci emotie si pacalesti. Meomorabil este insa "realizarea" lui Ricky Roma (Al Pacino): sta toata noaptea cu potentialul client, ii "devine" cel mai bun prieten, caruia ii spune tot ce are pe suflet... si la ziua, il face sa semneze asigurarea.

Ricky Roma iti zambeste ....

Politicienii ne zambesc. Cat valoreaza zambetul lor? 
   

 Francis Underwood iti zambeste...

Copilul nostru ne zambeste. Cu siguranta ca tine la noi. Pe de alta parte are nevoie de noi, pentru ca nu se poate descurca singur inca. Adevarul adevarat il vom  afla abia cand va creste si nu va mai fi dependent de parinti.

Cei care au bunavointa, prietenie, dragoste, nu ne zambesc tot timpul. Ei ne duc grija, vor ca noi sa reusim mai mult in viata.  Uneori se incrunta, uneori ne cearta, dar pe dinautru ne zambesc intotdeauna.  

Nu pretuiti zambetul in sine, pretuiti sau nu continutul.

Arrival - graunte pierdute spatiu

"Arrival" - trebuie sa intervina ... extraterestrii pentru ca tarile sa discute intre ele si pentru ca oamenii precum Louise sa-si poata face o proiectie a viitorului pentru a lua o decizie cu privire la propria viata. Cu alte cuvinte - in mod ironic - suntem cam alienati si de unii singuri.     

Dicolo de asta, cea mai interesanta fraza din film e ultima:
 

Louise: If you could see your whole life from start to finish, would you change things?
Ian: Maybe I'd say what I feel more often. I... I don't know. You know, I've had my head tilted up to the stars for as long as i can remember. You know what surprised me the most? It wasn't meeting them. It was meeting you.

Nu spatiul si imensitatea lui e surpriza. Prin natura noastra suntem doar niste mici graunte pierdute in acest spatiu. Supriza este cand gasim alta graunta din spatiu careia sa-i pese de noi si noua de ea.