The third man

Sfat : incepeti sa cititi cu finalul.

http://www.youtube.com/watch?v=te9fqm6rUPY

"I never knew the old Vienna before the war, with its Strauss music, its glamour and easy charm - Constantinople suited me better. I really got to know it in the classic period of the Black Market. We'd run anything, if people wanted it enough and had the money to pay."
.

Prima impresie

Cand am vazut filmul, nu stiam ca a primit un Oscar si multe alte premii; cunosteam doar ca fusese inclus de Constantin Popescu in cartea pe care a semnat-o alaturi de D.I.Suchianu "Drumuri, destine, climate". Fara sa stiu de aceste premii , prima impresie a fost una foarte buna , mai ales in privinta scenariului - Graham Greene - si a regiei - Carol Reed. Se pare ca o influenta puternica a avut in ambele privinte Orson Welles, oficial doar actor in film.

.

Povestea
Viena, 1945. Un scriitor american de romane populare , Holly Martin (Joseph Cotten) vine in oras la invitatia unui vechi prieten din tinerete. Locul de intalnire va fi chiar inmormantarea acestuia. Harry Lime , prietenul disparut , a avut o moarte misterioasa. Scriitorul incearca sa afle adevarul si afla in schimb ceva dureros: in Viena anului 1945, imediat dupa razboi, prietenul sau fura rezervele armatei penicilina si o vindea pe piata neagra. Si nu oricum , ci diluata astfel incat isi dubla castigul iar medicamentul era de doua ori pierdut. In final afla chiar ca Harry Lime (Orson Welles) nu a murit. Nu povestea este partea interesanta ci modalitatea artistica de punere a ei in valoare si cateva idei subliniate in film.
.
Creatorii
Unii critici au primit cu rezerve tehnica lui Reed de a manevra aparatul si scenele iar altii i-au atribuit lui Welles contributii in regia fimului sau in scenariu.

In realitate, colaborarea inspirata a celor 3 mari artisti: romancierul Graham Greene, regizorul Carol Reed si "omul orchestra" Orson Welles avea sa-si spuna cuvantul.

.

Ideea fimului
Sa o luam insa oarecum cronologic. (Sir) Alexander Korda (Sándor László Kellner) - (regizor si) producator il roaga pe Greene sa scrie un scenariu pentru ei. Acesta pleaca de la o idee mai veche a sa: sa intalneasca pe strada un om pe care il stia mort. In final scenariul s-a devinitivat prin lungi discutii intre regizor - Carol Reed - si scenarist. Ideea unui final trist a fost a regizorului.

.

Muzica

Alte doua idei ale lui Reed au fost muzica de titera a lui Anton Karas si implicarea lui Orson Welles. Acesta (Karas) a fost descoperit intr-o cafenea din Viena in timpul cautarii locurilor de filmare. Muzica a devenit apoi un disc best-seller in Anglia.

.

http://www.youtube.com/watch?v=te9fqm6rUPY

.
Filmul pare croit dupa muzica si este ! Imaginile curg in ritmul si in "parfumul" muzicii.
.

Participarea lui Welles

Orson Welles pe de alta parte a facut nazuri: rolul era prea neinsemnat pentru el ("Citizen Kane" era la doar 7-8 ani in urma). L-a "prins" insa filmarea scenei de final (cu ea s-a inceput) in care s-au folosit si ideile sale. Orson Welles: "Tot ce va pot spune este ca eu am fost intr-o mare masura autorul dialogului lui Harry Lime".
.

Predecesorii

Pépé le Moko (1937) cu Jean Gabin. , regizat de Julien Duvivier: povestea unui hot fugit din Franta si ascuns in labirintele formate de cladirile si zidurile orasului citadela "kasbah" din Alger. Scenaristul Graham Greene spunea despre acest film "One of the most exciting and moving filmsI can remember seeing... Raises the thriller to a poetic level!". Conform unui documentar BBC a fost un punct de inspiratie pentru "The third man".

Acest film francez a avut imediat un remake american Alger (1938) cu Charles Boyer in rolul principal. Chiar si acest remake este incantator.

.

Scene - Pisica
 

Intalnirea cu Harry Lime , cel disparut, nu putea fi una obisnuita. Prima fiinta care il vede este ... o pisica. Martins vede ... ca pisica vede pe cineva ascuns intr-o firida din fatada unei case.

Inainte de a disparea in noapte, timp de 1 secunda se intrezareste un zambet, care pare a fi al uni vechi prieten. .

"Dots" Martins: Have you ever seen any of your victims? 

... if one of those dots stopped moving forever?

Harry Lime: "Victims? Don't be melodramatic. (He opens the door to the car.) Look down there. Would you really feel any pity if one of those dots stopped moving forever?

Free of income tax, old man, free of income tax.

Harry Lime: "If I offered you 20,000 pounds for every dot that stopped, would you really, old man, tell me to keep my money? Or would you calculate how many dots you could afford to spare? Free of income tax, old man, free of income tax. The only way you can save money nowadays." 

"The cuckoo clock"

... The cuckoo clock.

Harry Lime: "In Italy for thirty years under the Borgias they had warfare, terror, murder, bloodshed - but they produced Michelangelo, Leonardo da Vinci, and the Renaissance. In Switzerland they had brotherly love, 500 years of democracy and peace, and what did that produce? The cuckoo clock. So long, Holly."

(Va urma-neterminat)

Secretul lui Steve McQueen

In mod surprinzator, un film cu Joe Pesci din 1994 "With Honors" ne spune o poveste care in viata reala este cea a lui Steve McQueen. Nu e vorba ca McQueen ar fi fost vreun vagabond, ci este de o poveste mai dura...
Ca si personajul lui Joe Pesci , S.M. a servit in marina SUA intre 1947-1950. Incepannd din anii 50 si pana in 1980 a fost actor si a cunoscut succesul si gloria. Pe langa filme, a fost un impatimit al curselor de masini si motociclete; a participat la curse alaturi de profesionisti. A avut cateva accidente , dar a scapat cu bine.
In 1979 este diagnosticat cu mesothelioma - asemenea personajului din "With Honors" - un tip de cancer la plamani cauzat de expunerea prelungita la azbest. Dupa ani de glorie si o lunga cariera, vitregiile traite in timpul armatei (expunerea la azbest) l-au prins din urma si l-au rapus.
De multe ori se intampla unor oameni care dupa saracie sau viata grea cunosc succesul sub o forma sau alta, ca ceva din lipsurile sau problemele trecutului sa-i "prinda din urma". Vom vedea asta si la Louis de Funes.
Revenind la Steve McQueen: a fost in generatie cu Clint Eastwood (nascut tot in 1930). Sau daca vreti cu Sergiu Nicolaescu. Deci ar mai fi putut face multe...

Film recomadat: "Junior Bonner" (1972)

Neinvinsul (1983)

In 1983 s-a facut un film sovietic cu urmatoarea poveste:

(Neivinsul/ Nepobedimyy/Непобедимый)
Andrei Hromov este un rus care vrea sa creeze o noua arta martiala pentru a fi folosita in pregatirea armatei. Va calatori in zonele din Asia Mijlocie unde va culege de la un batran maestru tainele unor vechi arte martiale. In final, dupa o verificare in practica, noul (sau vechiul ?) stil va fi admis pentru pregatirea oficiala a trupelor. In film se face demonstratia superioritatii unei arte martiale mai complexe (desi traditionala) in fata unui stil din extremul orient.

Istoria reala a artei martiale SAMBO

Sambo inseamna "auto-aparare" fara arme (prescurtare in rusa). Are radacini in mai multe stiluri asiatice si europene: "Koch" di Armenia, "Chidaoba" din Georgia, "Tranta" dim Moldova, "Köräş" din Uzbekistan, "Khapsagay" din Mongolia , "Gulesh" din Azerbaijani, "akatuy" de la ciuvasi, lupta ruseasca cu pumnul din cele din zona rusa. Inflentele straine sant din stilurile europene de lupta (greco-romane si libere), Jujitsu si Judo din Japonia sau chiar din scoala italiana de scrima. Scopul acestei arte era ca practicantul sa poata dispune de cat mai multe mijloace de a-si dobora adversarul indiferent de forta , marimea si priceperea acestuia.

Personajul real dupa care a fost se pare inspirat filmul "Neinvinsul" a fost Victor Spiridonov (si nu Kharlampiev cum afirma anumite surse).

.

Vasily Oschepkov si Victor Spiridonov au fost adevaratii creataori ai Sambo (SAMozashchita Bez Oruzhiya). Oschepkov a luat 2 Dan chiar de la Jigoro Kano (fondatorul Judo!!). In tinerete a trait intr-o colonie rusa din Japonia si a studiat si absolvit mai apoi "Kodokan Judo". In anii primului razboi modial a servit pentru Rusia in Extremul Orient si a pregatit soldatii in Judo si intrun stil nou derivat din Judo. Viktor Spiridonov a fost veteren al primului razboi mondial si unul dintre primii antrenori de lupte si de auto-aparare. Avea cunostinte de Jiu-jitsu, lupte greco-romane., lupte libere , box, Savate si multe stiluri de lupta slave. Ca un cercetaor in metode de lupta , a calatorit in Mongolia si China pentru a observa stilurile de lupta de acolo. Pentru ca a suferit o rana la umar in primul razboi a dezvoltat un sistem mai "usor" , gen-Aikido numit Samoz (auto-aparare). A fost primul rus care a clasificat tehnicile de lupta si a introdus noi termeni pentru ele. A elaborat principiile de baza ale noului sistem de auto-aparare. Apoi, Oschepkov, Kharlampiev si colegul lor Ivan Vasilyev au petrecut zece ani facand un catalog de tehnici care au format primul cadru pentru sitlul Sambo. Sambo a devenit , sub cateva forme, forma de pregatire pentru armata, politie si servicii speciale in URSS si Rusia mai apoi.

.

Povestea reala a actorului Andrei Rostotsky

Nascut in 57 , tatal: un cunoscut regizor Stanislav Rostotsky (nominalizat de doua ori la Oscar), mama: actrita Nina Menshikova , a avut ocazia sa-si inceapa cariera in anii 70 alaturi de marele Vasili Sukshin (in ultimul film al acestuia). In 1983 a jucat in "Nepobedimyy" intr-o epoca in care dobandise o serie impresionanta de aptitudini cum ar fi: relizarea unor dificile cascadorii calare, practicarea unor diferite stiluri de arte martiale. Pentru personajul istoric-legendar Andrei Khromov a interpretat toate cascadoriile cerute de rol. A regizat si jucat apoi si in filme dupa Fenimore Cooper (precum Sergiu Nicolaescu) cum ar fi "Vanatorul de cerbi". Priceperea lui in calarie a evoluat intr-o forma artistica , devenind directorul artistic al teatrului de cai "Kaskader" (Horse Theatre) din Moscova. In 2002 a decedat dupa un accident petrecut in timpul unei cascade la o filmare.

Un fapt straniu

Andrei Hromov in film, sfideaza inaltimile.
Pentru Andrei Rostotsky insa....

In filmul "Neinvinsul", personajul ajungea, sub indrumarea unui batran maestru la un grad de pregatire si concentrare avansat , "masurat" prin puterea de a sta pe marginea unei stanci , deasupra unui hau adanc, In realitate Andrei Rostotsky a fost ranit grav in 2002 intr-o cascadorie care presupunea catararea pe un un perete stancos...
.

Ziua de azi in artele martiale:Fedor Emilianenko "Ultimul imparat"

In Statele Unite, o noua disciplina lasa boxul pe plan secund in interesul publicului: MMA - Mixed Martial Art - o disciplina in care se imbina lupta in picioare cu lupta la sol, loviturile de picioare cu cele de brat, tehnicile de judo si cele de lupte.

Cel mai tehnic, cel mai bun practicant de MMA este azi (nota-2009) Fedor Emilianenko, un rus , care este multiplu campion national (7 ori) si mondial (4 ori) de SAMBO, campion national de judo. Nu a facut parte din principala organizatie americana de MMA, adica UFC, dar a batut cativa fosti campioni UFC, un campion K1 (Semmy Schilt) si a detinut titlurile in organizatiile PRIDE si WAMMA. Are 31 de victorii , o singura infrangere (prin accidentare) in MMA. Ce pare surprinzator este modul implacabil si de multe ori spectaculos prin care castiga meci dupa meci. Adversarii sant mai inalti (are 1,83 doar; putin pentru categoria grea), mai grei (are "doar" 106 Kg), mai voinici (este foarte bine facut , dar nu are muschii super-reliefatii ca sportivii suspecti de dopaj). De ce e spectaculos ? Pentru ca fiecare lupta a sa pare ca o confruntare a lui David contra Goliat. De fiecare data gaseste o modalitate prin care va infrange aparent mai puternicul adversar. Varietatea de tehnici: box, lupte, judo, SAMBO (acesta este la randul ei o arta martiala de sinteza) ii ofera un avantaj asupra fiecarui adversar pentru ca are un arsenal de proceduri mult mai variat. E cobra si tigru in acelasi timp. Adversari nu stiu de ce sa se fereasca mai intai si nici nu banuiesc cei va lovi in final.

In ceea ce priveste antrenamentul, acesta pare mai degraba foarte clasic, distingandu-se de cel al altora prin exercitii mult mai naturale, cum ar fi ridicarile la bara si pregatirile la altitudine inalta - oarecum aduce cu personajul lui Stallone din "Rocky IV".

Tot ca lui Rocky, i se intampla sa fie ranit in meci. Este normal, pentru ca adversarii sant puternici si orice "atingere" poate avea urmari. Asta nu face decat victoria mai interesanta, pentru ca arata ca nu este o bestie , un supraom, ci doar un sportiv cu pregatire si talent mult superior, daca vreti un fel de Muhammad Ali.

Pe 7 noiembrie 2009 are un nou meci cu un adversar american. Precedentul meci a fost anulat , pentru ca oponentul a fost depistat pozitiv la controlul antidoping...

Un comentator spunea ca ce este cel mai fascinant este linistea de pe chipul lui Fedor, calmul prezent si la inceput de meci si atunci cand cara pumni adversarului. Mike Tyson (Spectator la meciul lui Emilianenko cu Andrei Orlovsky) "Pe rusul acesta cu burta nu poate nimeni sa-l bata".

PS. Meciul din 7 noiembrie l-a castigat prin KO in repriza 2.

PS 2012 - De la acel meci Fedor a pierdut 3 partide, apoi a castigat 3. 2 din cele pierdute au fost oarecum din neatentie, a cazut in "cursa" adversarilor. La o rejucare, probabil ar fi castigat. Oricum, se pare ca din 2008, de cand nu a mai reusit sa castige campionatul modial de Sambo, nu mai avea viteza de reactie dinainte. 32-33 de ani este un apogeu de cariera normal pentru un sportiv care pare, dupa conformatie, a nu se fi dopat, sau oricum mult mai putin decat ceilalti (el era si adeptul controlului de tip olimpic inaintea meciurilor; multi refuza acest timp de control).

Clasa muncitoare merge in paradis

Nume original: "La classe operaia va in paradiso";

R: Elio Petri
Marele Premiu al festivalului de la Cannes 1971


Nu e tezist

Filmul nu este unul de propaganda, nu este unul care sa provomeze o idelogie, dimpotriva (Cu toate ca Elio Petri si Gian Maria Volonte au fost membrii ai patidului comunist italian). El se inscrie in linia care incepe cu "Timpuri noi" al lui Chaplin si va continua cu "Omul de marmura" a lui Wajda. Aceste filme descriu soarta celor din "working class", fara idelogizari si fara tezisme.

Omul care munceste

Sunt pe lume si oameni care cred ca prin munca cinstita isi pot face datoria fata de societate, familie si ca, odata rezolvata aceasta datorie, va fi mai bine si pentru ei. In fond, nu asa ti se spune (sau ar trebui) cand esti mic, apoi la scoala, la biserica, in discursurile politice ?

Personajul nostru (Gian Maria Volonte), lucrator intr-o fabrica , munceste mult , foarte mult , pentru a-i fi lui si famililei sale mai bine. Nu fura, nu da in cap, munceste mult , mult mai mult decat colegii sai.

Rezultatul ?

Colegii sant suparati pe el, pentru ca le strica norma. Patronii sant multumiti, dar primele lor nu sant proportionale cu efortul sau. Acasa, in familie, "plateste" consecintele: vine frant de obosit, seara ii intoarce spatele sotiei si o amana pe dimineata, iar dimineata o amana din nou pentru seara.

Contextul social este destul de tulbure: in alte parti sant greve si miscari ale sindicatelor. Omul nostru, concentrat pe munca, nu vrea sa ia in seama nici unul din acesti factori "perturbatori", cum ar fi propriul sindicat sau studentii agitatori de stanga.

.

Accidentul

Intr-o zi acest echilibru (si asa) fragil din viata sa se rupe brusc: are un accident de munca, este ranit la mana - isi pierde un deget - si nu mai poate lucra. Nici sindicatul, nici patronii nu se grabesc sa-i sara in ajutor. Trezit parca din somn , adopta pozitia mai radicala a agitatorilor din jurul fabricii. Va fi abandonat si de sindicat si de patronaj iar a apoi si de radicali. Pentru acestia - atentie ! - el este un caz particular, nu este cauza clasei muncitoare in sine (ce o fi aceea atunci?).

Rasplata muncii

O scena memorabila (fara dialog): Intr-un moment de ragaz, acasa, vede ca are pe televizor un bibelou, un peste de sticla (da, acelasi care impodobea si casele romanilor inainte de 89, si poate si dupa). In aceeasi camera, pe alta piesa de mobilier, vede prostit, un alt , identic, peste-bibelou. In traducere: muncea ca nebunul ,si pentru ce? Nu avea banii sa-si ia ceva mai valoros, dar putea (culmea inutilitatii) sa-si ia doua bibelouri-peste in loc de unul!! 

Paradisul clasei muncitoare

In final , ni se dezvaluie si "paradisul clasei muncitoare". In vizita la un coleg care se afla ,dupa experienta asemanatoare, intr-un ospiciu, afla: finalul este tot acolo , in nebunie sau dincolo de un zid unde este paradisul clasei muncitoare, al celor ca el, paradis in care nu sant decat cei plecati dintre noi.

Filmul "geaman" (poate si inspirat din acesta) este cel al lui Wajda "Omul de marmura". Aproape acelasi tip de om , asemanator cu stahanovistii din Uniunea Sovietica, este prezentat cu destinul sau intr-o tara din cealalta parte a cortniei de fier (Polonia). Si destinul este asemanator... Dovada ca ambele tipuri de societati, capitalista si comunista au aceeasi "grija" de cei care muncesc (cu adevarat).

Ar fi cu totul gresit sa privim acest film ca fiind legat numai de povestea unui muncitor (din industria grea aici, din constructii in filmul lui Wajda) . Este vorba despre toti cei care muncesc efectiv din greu , munca fizica sau munca "cu capul". Sa ne amintim de boala tipic japoneza "Karoshi" care afecteaza matematicieni si ingineri. La o mare firma franceza, de curand , s-au sinucis 3 ingimeri din sediul central in o singura luna (din cauza regimului impus si necontrolat de munca suplimentara)

Sau putem reveni in Romania: o tanara de la o firma de consultanta (multinationala) a murit de epuizare din cauza muncii suplimentare. Pe atunci au aruncat in seama ei problema (nu a mancat, nu s-a organizat, etc ). Cazul insa este prea asemanator cu cel putin unul de la firma franceza de automobile de care vorbem mai sus, pentru a nu fi un defect in organizarea muncii din companii.

Dar ce spunea la televizor, la o zi de la decesul tinerei, un manager de la o alta firma de cosultanta (tot multi-nationala): "angajatii au un termen, e treaba lor cum se organizeaza , cum si cat muncesc". ???? Daca nu era angajat si era contractor , poate avea dreptate. Daca era angajata, PRIN LEGE, se poate depasi numarul orelor de munca numaipe pe perioade limitate, la cererea firmei, NUMAI cu recuperare , totalul pe an fiind limitat. Altfel este ILEGAL. Daca o companie are nevoie de mai multa munca (ore-om), trebuie sa faca ea efortul si sa mai angajeze resurse.

Altfel ori este MANAGEMENT PROST, ori este pur si simplu HOTIE. Acestea doua , se pare insa ca nu au granite si nici ideologie. (Sic!)

...

Cu ce sant diferite aceste cazuri "capitaliste" de cazurile din stalinism cunoscute sub numele de stahanovism? Nu este acceeasi exploatare (din cinism, prostie sau hotie) a muncii si vietii oamenilor ?

De aceea "clasa muncitoare" va ramane mereu cu "paradisul" , iar ceilalti cu pamantul.

Alfred Hitchcock despre... Alfred Hitchcock

A.H. a avut un al saselea simt: acela al regiei. Simtea filmul si elementele lui , se "juca" cu acestea si cu emotiile spectatorului. Sa-l ascultam in cateva fragmente din convorbirile cu Francois Truffaut ("Le cinema selon Hitchcock", Ed. Robert Laffont , Paris, 1966 - trad. Cristina Corciovescu)

Film versus literatura

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Suspense-ul

FT: "As vrea sa precizati care este diferenta intre suspense si surpriza"

AH: "Diferenta este foarte simpla. Noi stam de vorba si sub aceasta masa este o bomba de care nu stie nimeni. Conversatia decurge obisnuit si, deodata,bum!- explozie. In acest caz, publicul este surprins. Dar daca spectatorii stiu de la bun inceput ca bomba este masa, pentru ca au vazut pe cineva punand-o, si daca mai stiu ca ea v-a exploda la ora unu, acea conversatie devine dintr-o data interesanta si publicul participa la scena. El are chef sa-l avertizeze pe cel de pe ecran...Concluzia este ca publicul trebuie informat de fiecare data..."

MacGauffin-ul

Inainte de al lasa pe A.H. sa definesca McGauffin-ul, sa spunem o anecdota: la o aniversare de familie, pentru care se organizase o masa festiva, pe langa sotie , rude, prieteni , H. a invitat si a pus in capul mesei o tanara si atragatoare domnisoara. Cum nimeni nu o cunostea si nici H. nu facuse prezentarile, oamenii (inclusiv sotia) au fost contrariati si au inceput sa susoteasca. Cineva si-a luat inima in dinti si a intrebat cine este domnisoara. "Este un McGauffin!" a raspuns sec H.

FT: "Ce este un McGauffin?"

AH:"McGauffin este un pretext, un truc, o combinatie , un "gimmick". El are mare importanta pentru personajele filmului, dar nu si pentru mine, povestitorul. ... "

In fiecare film, personajele cauta sau alearga dupa ceva: un diamant, un plan secret, o harta, un "ceva". Toata actiunea , tot suspens-ul sant "catalizate" de preocuparea de acel "ceva". Dar...:

"Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de-a lungul anilor este ca McGauffin-ul nu este nimic. Cel mai bun McGauffin al meu (si prin cel mai bun inteleg cel mai gol, cel mai inexistent) este cel din La nord prin nord-vest. Este un film de spionaj in care nu ne intereseaza ce cauta spionii."

"Pasarile" sau mai rau...

AH: "...N-as fi facut fimul daca ar fi fost vorba despre vulturi sau alte pasari de prada; mi-a placut pentru ca era vorba despre pasari obisnuite"

FT: "Mai ales ca acesta ilustreaza atat de plastic principiul dumeavoastra, cel mic impotriva celui mare. Dupa ce ati aratat niste pasarele dragute care scot ochii oamenilor, ar trebui sa faceti un film despre niste flori parfumate care otravesc oamenii!! "

AH: "Nuuu!! Care ii mananca!!"

Inedit: H. isi "semna" filmele printr-o scurta aparitie ("cameo") de cateva secunde; uneori era vorba doar de silueta lui vazuta printr-un geam.

Vezi: http://www.filmsite.org/hitchcockcameos.html

Inedit: Filmul "The Rope" ("Funia") da impresia ca este realizat , fara taieturi de montaj, dintr-o singura bucata. In fapt , sant folosite filmari mai lungi, de cateva minute fiecare , aproximativ 10 in tot filmul.

(Va urma)

Va urma

 Dead Poets Society (1989)
Ancheta asupra unui cetatean mai presus de orice banuiala
Timpuri Noi
Inceput - Saptesprezece clipe ale unei primaveri
Dictatorul
Cele trei zile ale condorului
Cetateanul Kane
Zile fierbinti (sic!)
Cine este Sergiu Nicolaescu?
In arsita noptii
Andrei Rubliov
Sam Peckinpah
Sergio Leone

Casualties of War
Plutonul
Nascut pe 4 iulie
JFK
I...Come Icar
Inceput - Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
Osanda
L'Aveau (Marturisirea)
Stare de Asediu
The Natural , The Way We Are , Out of Africa, The Sting
Jeremiah Johnson

Barefoot in the park


(Va urma)

Principiul Dominoului

.

1974
Regia: Stanley Kramer;
Cu: Gene Hackman
Cum se poate executa un asasinat politic ca acela asupra lui JFK (sau apoi a fratelui sau RFK)? Cum se poate face asta fara a lasa urme, fara ca cei implicati sa poata vorbi?

Folosesti o "self-organized team", o mica echipa, o mica organizatie efemera si privata. Mai intai angajezi planificatorii (Richard Widmark si Edward Alberts) si cativa oameni "de incredere" (Mickey Rooney). Apoi cauti un om de actiune - lunetist - (Gene Hackman) pe care il poti manevram, folosindu-te de antecedentele lui (veteran, inchis pentru crima) si de studierea profilului sau psihologic.

Bineinteles, vor exista - independent unul de celalalt - mai multi lunetisti pentru aceeasi sarcina. Dupa finalizarea actiunii propriu-zise, echipa isi va duce treaba pina la capat... Manevrati din afara, fara stirea lor, se vor anihila unul pe celalalt - Principiul Dominoului.

Succesul limitat al acestui film (fata de cat ar fi meritat), se datoreaza scenariului foarte bun ! Ideea este prezentata atat de bine, cu mijloace cinematografice, asa cum ii sta bine unui film de elita, incat, spectatorul, obisnuit cu povesti simple, naroade si explicite, digera mai greu acest film.

De ce ne sunt prezentate la inceputul filmului poze (autentice) din copilaria lui Gene Hackman ?

...

In filmele mai noi s-a preluat obiceiul. Totusi aici au un sens aparte, mai ales ca sunt insotite (pozele) de piese de domino... Cei care l-au "utilizat" pe Hackman, au studiat omul-piesa de domino pana la "adancimea" copilariei, pentru ca sa poata avea controlul perfect asupra acestei "piese", sa o poata prabusi cand trebuie si cum trebuie, pentru a darama si a fi daramata de alte piese...

Un singur personaj scapa... Va amintiti? Cine si de ce?

Conversatia

1974 - Regia: Francis Ford Coppola Cu: Gene Hackman

http://www.youtube.com/watch?v=vrhRsZ56b4g (Trailer)

.

Filmul are mai multe dimensiuni in care exceleaza: interpretare, scenariu, regie.In primul rand santem introdusi in lumea microfoanelor si ascultarilor. Un scriitor brazilian spunea cu mai multi ani in urma: "In ziua de azi, sub fiecare frunza se ascunde in microfon". Deja in anii 70, tehnica era suficient de avansata pentru ca un specialist (Gene Hackman) sa poata inregistra si reproduce apoi in laboratorul sau o conversatie purtata intr-o piata publica , plina de oameni.

..

Un lunetist pe o cladire ? Nu , doar un profesionist care realizeaza o ascultare de la distanta.

Epoca specialistilor siguratici a trecut insa, a venit vremea companiilor si serviciilor de profil. O scena extraordinara este aceea a zilei de nastere a personajului principal (Gene Hackman) . Vine acasa, deschide usa (operatiune complicata, pentru ca are 10 chei diferite si tot atatea broaste). deschide usa ... supriza: in pragul usii o sticla de bautura cu felicitari.

. Pe unde au intrat? Pe usa ? Aproape imposibil. Pe geam ? Le tinea sigilate.

Ca sa fie tacamul complet , primeste un telefon unde aude o inregistrare a ceea ce cantase la saxofon, in camera sa cu cateva secunde mai devreme. Are deci un microfon in casa ! Se apuca si cauta; desface tot, scoate parchetul , tapetul , distruge apartamentul.

Si? ...Nimic. Nu gaseste nimic. In era spionajului "industrial", profesionistul singuratic, "artistul", este depasit.
.

http://www.youtube.com/watch?v=SEo7FGkmRx0&feature=related

.

Cetateanul Jackson... de Orson Welles

Am vazut "Cetateanul Kane" inainte de 1989. Ce am inteles in linii mari din film (nu din cronici):

.

Unu: Un copil este smuls din universul copilariei, de langa parintii lui. Toate acestea intr-o zi de iarna in care ningea cu fulgi mari , iar el se juca cu sania langa casa parintilor. Pentru ca a mostenit o avere , va smuls de familie si crescut de un consilu de administratie.

Doi: Pentru ca vrea sa recupereze ceva pierdut de la viata, se va avanta cu curaj si succes in industria ziarelor si apoi in politica. Nimic nu-i sta in calea setei sale de succes (prima dereglare).

Pina cand...

Trei: Un scandal sexual ii frange ascensiunea politica si visurile de marire. Va ramane un actor important in viata publica , dar nu asa cum voia el. Urmeaza a doua dereglare (dupa setea de succes): daca nu poate cuceri lumea, o va cumpara: cladeste domeniul Xanadu si strange acolo toate "minunile" lumii.
Patru: Kane moare cu glob de cristal in mana. In el este o casuta in miniatura si praf alb care imita caderea zapezii cand este miscat, adica ... exact imaginea la care s-a intrerupt copilaria pierduta.
.

"Cetateanul Jackson" din realitate:

.

Unu: Copilaria ii este furata de cariera artistica timpurie si gestionata cu pumn de fier de un tata ambitios.

Doi: Incepe sa aiba succes si in 1992 acesta ajunge la culmi aproape nemaivazute (poate la Elvis si Beatles).

Pina cand...

Trei:Tot un scandal sexual ii provoaca caderea. Are propriul lui Xanadu: Neverland; face cumparaturi nechibzuite si lipsite de sens (statuete aurite de sute de mii de dolari , etc.). Dorinta de a avea succes il va distruge ca si pe Kane. Nu suporta sa ca lumea intreaga sa nu fie a lui dupa ce lumea proprie s-a spart in copilarie.
Patru: Jackson va incerca toata viata sa-si retraiasca copilaria. Nu are un glob de cristal ca Kane, dar insusi Neverlandul este construit ca un parc de copii.
.

Potrivirea celor doua povesti peste timp nu face decat sa valideze geniul lui Orson Welles, creatorul lui Kane. Atunci se considera ca "Cetateanul K" este inspirat din viata magnatului de presa Hearst. Asa era, Welles si filmul au avut de suferit apoi de pe urma supararii lui Hearst.

Filmul a avut un inceput incredibil: realizatorul a avut mana libera sa faca exact ce isi doreste. Rezultatul a fost prea bun si pentru public si pentru critica si pentru magnatul de presa pentru a putea fi digerat. Totusi Kane nu era o copie exacta a lui Hearst. Se doveste in final ca Welles a reusit nu doar sa descrie un personaj oarecare ci sa extraga trasaturi general umane

Codul lui ...cum se zice sarlatan in engleza ?

Imi pare rau pentru admiratorii lui Dan Brown si cei ai cartii "Codul lui Da Vinci", dar , nu poti lua de bun ceea ce scrie in acea carte, daca ai ceva cunostinte de baza in domeniul istoriei. Problema principala nu este controversa "Codul..." contra crestinismului oficial , ci nepotrivirea , ca sa ma exprim elegent dintre carte si orice adevar istoric.

Gravitatea maxima o da TRUCUL lui Brown, care are un discurs dublu: "strans cu usa" de istorici, declara ca cartea este de fictiune, pentru ca nu poate sustine cele scrise; in momentul in care nu vorbeste cu specialisti , ci cu marele public sau cu presa, declara ca o parte este fictiune , dar mare parte este adevarat.

De ce face acest lucru ? Parerea mea: daca , aceeasi carte, fara nici o litera schimbata era prezentata ca fictiune pura, asa cum este, castigurile autorului erau de o suta de ori mai mici.

Cateva amanunte pentru cei care nu citesc istorie , dar inghit pe nemestecate toate romanele la moda:

- Iisus nu este de fapt personaj istoric; NU EXISTA DECAT O SINGURA MENTIUNE - posibil si aceasta adaugata dupa aceea, neci ne-autentica - despre el, in "Antichitati iudaice" a lui Flavius Josephus. Asa ca nu poti venii cu detalii (false) despre ceva care nu exista.

- Iisus este centrul unei religii, nu o parte din istoria oficiala; nu poti sa combati cu teorii pseudo-istorice o religie; sant domenii diferite; nu poate cineva sa spuna "va spun eu adevarul". Adevarul despre ce ? , doar am mentionat mai sus ca nu este un personaj despre care sa existe informatii in istorie. Ce vrea sa spuna Brown , ca el singur a gasit de un milion de ori mai multe informatii decat toti istoricii din toate timpurile ? Ar insemna nu ca este cel mai bun scriitor, ci cel mai bun istoric al tuturor timpurilor. Este ???

- Teoriile prezantate despre evangheliile gnostice sant false, si oricum era vorba despre o secta mai tarzie; acum ce facem ? Ridicam in slavi niste sectanti, pentru ca sant din secolele trecute ?

- Numarul mare de teorii istorice false prezentate drept adevarate, presupune o premeditare

- Cartea este o repetarea a temei altei carti, cu alti autori din 1982;

- "The Priory of Sion" a fost o farsa, recunoscuta de autorul ei ; este unul dintre falsurile cele mai clare prezente in carte.

MAI EXISTA O PROBLEMA: de ce a avut succes ? Pentru ca publicul avea mai multe slabiciuni:

- ignoranta (domeniul istoric: daca tot nu stiu nimic, n-am citit nimic , de ce il cred pe primul venit ?)

- in domeniul religios: ce fel de om este acela care prefera ca modelul ideal al umanitatii sa nu existe si ca cel mai de seama spirit sa aibe defectele unui simplu om. Pai, daca modele nu exista, ne facem de cap linistiti , avem scuze pentru orice si ne mai simtim si bine in pielea noastra, orice am face. Cine vrea , poate sa-si ia ca idol si personajul George din "Seinfeld", asta nu insemna ca altii nu pot mai mult.