Alfred Hitchcock despre... Alfred Hitchcock

A.H. a avut un al saselea simt: acela al regiei. Simtea filmul si elementele lui , se "juca" cu acestea si cu emotiile spectatorului. Sa-l ascultam in cateva fragmente din convorbirile cu Francois Truffaut ("Le cinema selon Hitchcock", Ed. Robert Laffont , Paris, 1966 - trad. Cristina Corciovescu)

Film versus literatura

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Suspense-ul

FT: "As vrea sa precizati care este diferenta intre suspense si surpriza"

AH: "Diferenta este foarte simpla. Noi stam de vorba si sub aceasta masa este o bomba de care nu stie nimeni. Conversatia decurge obisnuit si, deodata,bum!- explozie. In acest caz, publicul este surprins. Dar daca spectatorii stiu de la bun inceput ca bomba este masa, pentru ca au vazut pe cineva punand-o, si daca mai stiu ca ea v-a exploda la ora unu, acea conversatie devine dintr-o data interesanta si publicul participa la scena. El are chef sa-l avertizeze pe cel de pe ecran...Concluzia este ca publicul trebuie informat de fiecare data..."

MacGauffin-ul

Inainte de al lasa pe A.H. sa definesca McGauffin-ul, sa spunem o anecdota: la o aniversare de familie, pentru care se organizase o masa festiva, pe langa sotie , rude, prieteni , H. a invitat si a pus in capul mesei o tanara si atragatoare domnisoara. Cum nimeni nu o cunostea si nici H. nu facuse prezentarile, oamenii (inclusiv sotia) au fost contrariati si au inceput sa susoteasca. Cineva si-a luat inima in dinti si a intrebat cine este domnisoara. "Este un McGauffin!" a raspuns sec H.

FT: "Ce este un McGauffin?"

AH:"McGauffin este un pretext, un truc, o combinatie , un "gimmick". El are mare importanta pentru personajele filmului, dar nu si pentru mine, povestitorul. ... "

In fiecare film, personajele cauta sau alearga dupa ceva: un diamant, un plan secret, o harta, un "ceva". Toata actiunea , tot suspens-ul sant "catalizate" de preocuparea de acel "ceva". Dar...:

"Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de-a lungul anilor este ca McGauffin-ul nu este nimic. Cel mai bun McGauffin al meu (si prin cel mai bun inteleg cel mai gol, cel mai inexistent) este cel din La nord prin nord-vest. Este un film de spionaj in care nu ne intereseaza ce cauta spionii."

"Pasarile" sau mai rau...

AH: "...N-as fi facut fimul daca ar fi fost vorba despre vulturi sau alte pasari de prada; mi-a placut pentru ca era vorba despre pasari obisnuite"

FT: "Mai ales ca acesta ilustreaza atat de plastic principiul dumeavoastra, cel mic impotriva celui mare. Dupa ce ati aratat niste pasarele dragute care scot ochii oamenilor, ar trebui sa faceti un film despre niste flori parfumate care otravesc oamenii!! "

AH: "Nuuu!! Care ii mananca!!"

Inedit: H. isi "semna" filmele printr-o scurta aparitie ("cameo") de cateva secunde; uneori era vorba doar de silueta lui vazuta printr-un geam.

Vezi: http://www.filmsite.org/hitchcockcameos.html

Inedit: Filmul "The Rope" ("Funia") da impresia ca este realizat , fara taieturi de montaj, dintr-o singura bucata. In fapt , sant folosite filmari mai lungi, de cateva minute fiecare , aproximativ 10 in tot filmul.

(Va urma)