sâmbătă, 24 aprilie 2010

The train has stopped (Ostanovilsya poyezd) - Un film perfect



Un film perfect (1)

Titlu original: Ostanovilsya poyezd (URSS 1982)
Regia: Vadim Abdrashitov ;Scenariu: Aleksandr Mindadze ; Cu: Oleg Borisov (investigatorul), Anatoli Solonitsyn (jurnalistul)
.
Foarte la moda si foarte eficace in castigarea publicului si a premiilor sunt filmele care descriu detaliat patologii particulare. Doua exemple: "Rain Man" si "Tacerea Mieilor". Este inedit, pare interesant, dar eu le consider triviale (adica simple ) si neinteresante. Sa prezinti intr-un film un caz care pare "deosebit", dar care in realitate este foarte cunoscut (de cei din domeniu- cel medical) si foarte particular. Asa putem lua lista maladiilor , extragem pe cele mai putin cunoscute publicului si avem deja sute si mii de scenarii de Oscar.
.
Doar atat se poate face cu acest puternic instrument care este filmul? Eu cred ca nu. Dupa cum spuneam (in deschiderea de blog) asimiliez filmul cu nuvela, ca marime si spatiu de povestire. Pe de alta parte, filmul este - chiar si cel 2D, sau poate mai ales acesta - multidimensional. In povestea propriu-zisa se mai pot "impleti" zeci de alte povesti paralele. Pentru ca filmul sa fie "bun",ar trebui, dupa mine, ca toate aceste povesti sa fie insa convergente. Inclusiv muzica poate spune o poveste (vedem ceva mai departe). Din aranjarea lor , ca in "Jocul cu margele de sticla" va iesi filmul ca o tot, ca o poveste unica.
In plus, pentru ca vorbeam de cazuri particulare, dar cunoscute (precum autismul in Rain Man): interesant cu adevarat este sa descrii un caz general, dar necunoscut! Cum se poate asta? Se poate- tocmai aici e meritul celui care scrie : sa descopere ceva inca neconoscut din natura lucrurilor si a oamenilor, care este la vedere , prezent mereu , dar nu e vazut. Filmul prezentat aici, "Trenul s-a oprit" este un astfel de caz, cred eu, stralucit.
.
Poveste
Un tren cu pageri sufera un accident. In coliziune, mor mecanicii de locomotiva, dar toti pasagerii scapa nevatamati. Atat cei din tren, cat si cei de acasa, din oraselul unde s-a produs nenorocirea , ii considera pe mecanici ca fiind erorii care au salvat vietile celorlati cu pretul propriei lor vieti.

Lumea ii conduce in numar mare, pe ultimul drum. Se dau interviuri la televiziune si se cinsteste memoria lor.
Procurorul care trebuie sa ancheteze cazul o ia insa metodic si ,pas cu pas , munceste serios- in uniforma, in costum sau in camasa - ca sa afle ADEVARUL. Acest adevar nu este insa acceptat de cei care si-au format o parere sub socul emotional al accidentului.
.
Cainele
Un caine hoinar, al nimanui, il alege de stapan pe procurorul ratacitor prin oras. Cineva ii va reprosa insa acestuia: ai venit aici sa ne terorizezi , tu si cainele tau. Tot asa cum sub imperiul emotiei , mecanicii morti erau eroii orasului , inca inainte de a incepe orice cercetare. CREDE SI NU CERCETA... Se pare ca acest lucru nu este de fapt legat de religie, ci de credintele launtrice din fiecare om. Saracul caine al nimanui, era , dupa acest tip de credinta "cainele procurorului".

Anchetatorul gaseste cainele "lui" ucis de cei care nu acceptau adevarul sau , al unui strain...
Care este insa adevarul procurorului, de ce ii deranjeaza el pe toti cei din jur?E simplu: la o cercetare sistematica si rece descopera ca toti aveau o parte de vina: de la autoritati, sefi , pana la mecanicii de locomotiva, care erau mai degraba chiar ei insisi victimele propriilor greseli.
Oamenii insa nu pot accepta asta: odata ce au aflat , sub imperiul emotiei si-au format o parere care a escaladat partea de sentiment - avem niste morti, dar ei nu au murit degeaba, au murit ca sa-i salveze pe ceilalti... O idee frumoasa, dar neadevarata. Cum poti insa renunta la idei frumoase si la eroi, odata ce ei ti-au umplut deja sufletul?
.
Singur
.
Finalul este un model de maiestrie cinematografica. Procurorul pleaca cu adevarul lui, cei din oras raman cu al lor. Urmeaza cateva scene in care anchetatorul apare....
.
singur, pe drumul de plecare...

... apoi un grup de oameni - ceilalti - ...
.
... apoi iar singur, iar un grup de oameni...
.
Ei cred

.
In final , procurorul este scos complet din poveste, raman cei multi si emotionati sa-si cinsteasca eroii care sau jertfit...
.
Se tin discursuri de catre oficiali, se dezveleste o placa memoriala ...

Sant de fata ceferistii in uniforme, pionerii adusi sa vada proaspetii vii - in memorie - eroi morti.

Dar... toate acestea regizorul le insoteste de o muzica care sugereaza un nefiresc , un straniu al lucrurilor in desfasurare. In timpul acesta, reporterul (Solonitsyn),....

...ramas cu o doza de luciditate, molipsita de la procuror, se plimba printre oamenii cuprinsi de transa ....
...., studiindu-i ca pe fiinte din alta lume.

....Ce o fi cu oamenii acestia?

Un film perfect
(2)

[...]

Inedit: prezentarea la TVR in anii 90

La inceputul anilor 90, Radu F. Alexandru a creat o emisiune composita: film plus comentarii. Cateva din aceste filme erau chiar de valoare. Sa revenim la acesta. Erau cativa invitati de ficare data, in cazul de fata l-am retinut pe Silviu Brucan. Ce comenteaza cei doi, realizatorul si Brucan la final de film ? Radu F. Alexandru crede ca a inteles filmul ca o "metafora" a epocii de schimbare a lui Andropov, in care cei de la centru incercau sa reformeze cumva societatea si intampinau rezistenta. Nu sunt fan al niciunuia , dar a trebuit sa-i dau dreptate lui Brucan care nu vedea acest film ca pe unul politic, ci mai degraba ca pe unul de studiere a comportamentului general uman.

Solonitsyn si Borisov
.
Poate nu asa la moda ca altii, actorii din rolurile principale sunt printre cei mai valorosi din puternica "scoala" ruseasca, cu toate ca au avut o evolutie in timp destul de neconformista.
Solonitsyn a fost poate actorul prferat al lui Andrei Tarkovski , care l-a distribuit in Andrei Rublyov , Solaris ,Oglinda si Calauza.
Borisov a refuzat sa fie membru a partidului comunist si sa fie obedient fata de regim , cu orice cost asupra carierei sale. Talentul sau nu a putut insa sa nu fie recunoscut. A fost desemnat artist al poporului si al luat premiul de stat in 1978 si deasemenea Cupa Volpi la festivalul de la Venetia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu