joi, 29 august 2013

12 Angry Men (3) - Cum judecam? - He's somebody else...


Juror 3: You're not goin' to intimidate me - I'm entitled to my opinion! (Lee J. Cobb)
Din varianta veche (cea din 1957), e mai greu sa ne deam seama de problema juratului cu numarul 3. E o realizare frumoasa, dar o parte din informatie se afla in imagine, nu in text.

Juror 3
Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

In versiunea TV din 1957, scenaristul ne face un serviciu si ne explica:

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.
In fapt acesta este un "cognitive bias" cunoscut si destul de des intalnit. Un exemplu din viata reala: unii oamenii se tem sa aiba copii si familie pentru ca nu au vazut o reusita in famila creata de parintii lor. Dar acestia era "somebody else". Se intampla si daca ne judecam pe noi insine, si daca ii judecam pe altii. Este o similitudine "mecanica" facuta intre un caz de viata si altul. Ceea ce este gresit! Statisticile au un dram de adevar in ele, dar nici de acolo nu poti deduce direct un caz particular. Cu atat mai rau este sa proiectezi un caz particular in altul. 
De ce se intampla asta? De ce acest "bias"?
Experientele personale ne marcheaza, "ne dor" si le dam o pondere mai mare decat trebuie in suma experintelor si cunostintelor noastre. "Mi s-a intamplat mie" sau cuiva apropiat. De acord, dar 1 ramane 1 chiar daca este aproape de mine.

Juror 3: "Rotten kids, you work your life out...!" ("mi s-a intamplat mie")

12 Angry Men (2) - Cum judecam? - In timp, cu grija

Juror 8 - primul care voteaza nevinovat (Henry Fonda)
Grija si Timp

"Juror 8" este primul care voteaza nevinovat si indeamna la a avea GRIJA inainte de a trimite pe cineva pe scaunul electric. Pentru asta cere rabdare si studierea atenta a detaliilor. Ori asta inseamna TIMP. . De ce timp? Dupa cum spuneam, si dupa cum vedem si pe parcursul filmului, e greu sa ajungi la adevar. Orice rationament are in compozitie acest factor. Este valabil, de exemplu si pentru sahisti, si pentru masinile care joaca sah: mai mult timp de gandire sau calcul inseamna un rezultat mai bun.
Acest timp este insa rupt din timpul tau personal si acordat altuia, doar pentru a judeca cum trebuie. Suntem dispusi sa facem asta?

Juror 7 - un om care nu vrea sa piarda timpul "judecand"
Il avem pe juratul numarul 7, imaginea multora dintre noi. El nu este dispus sa dea timpul lui pe o "judecata", Nu vrea in fapt sa piarda timpul judecand, atunci cand judeca.

sâmbătă, 24 august 2013

12 Angry Men (1) - Modernitate?

Jocul lui Lee J. Cobb este "modern" pentru orice epoca
Film TV, piesa, film, mai multe si filme si apoi iar film TV.  "12 Angry Men", scris de Reginald Rose a avut o "cariera" intersanta. Nu am vazut inca "12", ecranizarea de Mihalkov, asa ca o sa vorbesc doar de variantele din 1957 (cinema) si 1997 (tv). Amadoua beneficiaza de o distributie de exceptie. Amintesc doar de Henry Fonda (cel din 57, regizat de Sidney Lumet) , Jack Lemmon si George C. Scott (cel din 97, regizat de William Friedkin).

"Modernitatea"

Cronica de pe wikipedia spune asa despre versiunea din 1997 "Modernizations include a prohibition on smoking in the jury room, the changing of references to income and pop culture figures, more dialogue relating to race, and occasional profanity."  La fel, tot aici ar intra "the judge is a woman and four of the jurors are black".
Ce puteam insa spune despre modernitatea celor doua versiuni in dimensiunea artistica? Comparatia poate nu este dreapta, dar exista un factor de echilibru - filmul din 97 este cu 40 de ani mai tanar, dar pe de alta parte un film tv poate fi mai vitregit din punct de vedere al bugetului.
Din punctul de vedere al miscarii camerei si al montajului, versiunea din 57 sta si azi "in picioare". Cea noua, din pacate, da mai mult impresia unei piese de teatru filmate cu camere fixe.
O scena cheie (la care o a revin cu alt subiect) este cea a deznodamantului. Aici diferenta se poate vedea si in script/scenariu. Varianta cea nou are ceva text in plus, e mai "explicativa", mai "pre-digerata".

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.

Iata si varianta filmului "vechi". In loc de text, totul este in interpretare.

Juror 3
Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

Avantajul textului mai lung: pentru privitorul mai putin ager se ofera ideile negru pe alb, pe "hartie". Filmul este prin definitie o arta care trebuie sa comunice dincolo de text. Asta nu reuseste sa faca decat cel vechi, al lui Sidney Lumet, fiind totodata mai "modern" decat urmasul sau.
Asa (!) ar trebui sa fie filmele: idei interesante, comunicate cu mijloace subtile. Intreabarea ar fi: tu spectatorule, pricepi ceva din aceste filme?

miercuri, 24 iulie 2013

Filmul lipsa - Civilized people (Cehov)




To my mind, civilized people ought to satisfy the following conditions:
1. They respect the individual and are therefore always indulgent, gentle, polite and compliant. They do not throw a tantrum over a hammer or a lost eraser. When they move in with somebody, they do not act as if they were doing him a favor, and when they move out, they do not say, "How can anyone live with you!" They excuse noise and cold and overdone meat and witticisms and the presence of others in their homes.

2. Their compassion extends beyond beggars and cats. They are hurt even by things the naked eye can't see. If for instance, Pyotr knows that his father and mother are turning gray and losing sleep over seeing their Pyotr so rarely (and seeing him drunk when he does turn up), then he rushes home to them and sends his vodka to the devil. They do not sleep nights the better to help the Polevayevs, help pay their brothers' tuition, and keep their mother decently dressed.

3. They respect the property of others and therefore pay their debts.

4. They are candid and fear lies like the plague. They do not lie even about the most trivial matters. A lie insults the listener and debases him in the liar's eyes. They don't put on airs, they behave in the street as they do at home, and they do not try to dazzle their inferiors. They know how to keep their mouths shut and they do not force uninvited confidences on people. Out of respect for the ears of others they are more often silent than not.

5. They do not belittle themselves merely to arouse sympathy. They do not play on people's heartstrings to get them to sigh and fuss over them. They do not say, "No one understands me!" or "I've squandered my talent on trifles!" because this smacks of a cheap effect and is vulgar, false and out-of-date.

6. They are not preoccupied with vain things. They are not taken in by such false jewels as friendships with celebrities, handshakes with drunken Plevako, ecstasy over the first person they happen to meet at the Salon de Varietes, popularity among the tavern crowd. They laugh when they hear, "I represent the press," a phrase befitting only Rodzeviches and Levenbergs. When they have done a penny's worth of work, they don't try to make a hundred rubles out of it, and they don't boast over being admitted to places closed to others. True talents always seek obscurity. They try to merge with the crowd and shun all ostentation. Krylov himself said that an empty barrel has more chance of being heard than a full one.

7. If they have talent, they respect it. They sacrifice comfort, women, wine and vanity to it. They are proud of their talent, and so they do not go out carousing with trade-school employees or Skvortsov's guests, realizing that their calling lies in exerting an uplifting influence on them, not in living with them. What is more, they are fastidious.

8. They cultivate their aesthetic sensibilities. They cannot stand to fall asleep fully dressed, see a slit in the wall teeming with bedbugs, breathe rotten air, walk on a spittle-laden floor or eat off a kerosene stove. They try their best to tame and ennoble their sexual instinct... What they look for in a woman is not a bed partner or horse sweat, [...] not the kind of intelligence that expresses itself in the ability to stage a fake pregnancy and tirelessly reel off lies. They—and especially the artists among them—require spontaneity, elegance, compassion, a woman who will be a mother... They don't guzzle vodka on any old occasion, nor do they go around sniffing cupboards, for they know they are not swine. They drink only when they are free, if the opportunity happens to present itself. For they require a mens sana in corpore sano.

And so on. That's how civilized people act. If you want to be civilized and not fall below the level of the milieu you belong to, it is not enough to read The Pickwick Papers and memorize a soliloquy from Faust. It is not enough to hail a cab and drive off to Yakimanka Street if all you're going to do is bolt out again a week later.

You must work at it constantly, day and night. You must never stop reading, studying in depth, exercising your will. Every hour is precious. 

Acesta este un fragment din scrisoarea tanarului Cehov (26 de ani), catre fratele lui. Asa cum parerea lui Shakespeare despre teatru o aflam in Hamlet, in "Speak the speech", tot asa putem privi aceste randuri ca pe o "Declaratie" de intentii a scriitorului rus. Cu multi ani inainte, cineva deosebit imi tot spunea "nu poti sa fii civilizat daca nu citesti clasicii, mai ales pe cei rusi si pe cei francezi; te ajuta sa te formezi".
Intr-adevar, acesti clasici: Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Cehov si altii respira civilizatie. 

In afara de carti, ce face pentru noi cinematografia? Cat ne aduce din aceste suflu? Rusii au cateva filme care pastreaza "civilzatia". Ceilalti, americanii mai ales, au transformat aceste lucrari in putinele ocazii aparute. Dupa cum spuneam la "Numele Trandafirului", de multe ori decupeaza epicul, sau o parte din el si arunca tot restul.

 Filme care lipsesc...

miercuri, 10 iulie 2013

THE GREAT WALDO PEPPER, 1975




Inchipuiti-va urmatorul "scenariu": un astronaut zboara singur, face acrobatii cu nava sa, o ingrijeste de unul singur... bineinteles nimic din toate acestea nu pot fi adevarate. Eroii astronauti, de la cei de astazi, pana la primii - Gagarin sau Neil Armstrong - nu erau decat niste rotite (importante, e adevarat) intr-un imens angrenaj si furnicar de oameni. Au fost insa vremuri cand exista asa ceva, vremea lui "The Great Waldo Pepper", vremea primelor avioane si a primilor piloti. Pentru cei din jur, ei erau niste eroi asemenea astronautilor de mai tarziu. Ei au fost insa cei adevarati... Daca ne mai amintim doar de al nostru Aurel Vlaicu, constructor si pilot. Vuia si Coanda au pilotat si ei aparatele lor (Coanda era sa si moara), dar eroul a ramas Vlaicu, pilotul.

 "Alone inside a fantasy"
The Great Waldo Pepper is the story of a man defining himself only against his self-set challenges, a man who connects with the dream, who can make a friendship, or make love, but who never touches the crowd. He is a circus freak. He entertains everyone. But he is alone inside a fantasy. And he will live and die like that, which is both his glory and his tragedy.” ~ Roy Hill; Director
 Redford
Ceva din caracterizarea lui Waldo Pepper i se potriveste si lui Robert Redford. Deja star de cinema de cativa ani buni el face un gest "gratuit" - la 6000 de metri, sus pe aripa, apoi sus pe avion, este chiar el, Robert Redford. Dupa cum spunea intr-un interviu, erau doi oameni in America care faceau atunci acel lucru: un cascador consacrat si el. Ceea ce ii deosebeste pe cei doi - personajul si actorul - este in mod teribil in favoarea celui de-al doilea. "Nebunia" lui Waldo Pepper aveau un scop: demonstrarea adevarului - faptul ca era cel mai bun pilot. Pierduse ultima sansa de a lupta in razboi, iar acrobatiile erau singura cale de a putea incerca acest lucru. Nebunia lui Redford este insa si mai mare - el era, dupa cum spuneam, deja consacrat la timpul realizarii filmului. Mai mult de atat - facuse la acea varsta tanara - nici 40 - cateva filme foarte bune, de referinta. Ei bine, nu i-a fost indeajuns si a trebuit sa se urce si pe acel avion.

sâmbătă, 29 iunie 2013

Originalul - John Ford - Midway 1942



S-au facut multe, foarte multe filme despre razboi, mai ales in Statele Unite. Au fost insa regizori care au facut film in razboi. Si mai mult decat atat ... 
In 1942, americanii descifrasera codul militar japonez; asa au putut aflat de ofensiva uriasa indreptata impotriva insulelor Midway. 
Din partea serviciului de "intellligence", "fotograf sef" era regizorul John Ford. Acesta a avut ocazia sa filmeze atacul japonez si a fost ranit in borbadamente. Din  acesta experienta, cel mai mult l-a impresionat modul in care reactionau tinerii soldati americani si acesta l-a facut sa devina increzator in soarta razboiului.

The Marines with me - I took one look at them and I said, "Well this war was won." They were kids, oh, I would say from 18 to 22, none of them were older. They were the calmest people I have ever seen. They were up there popping away with rifles [Marines at that time were armed with bolt-action M1903 .30-caliber rifles], having a swell time and none of them were alarmed. I mean the thing [a Japanese bomb] would drop through, they would laugh and say "My God that one was close." I figured then, "Well, if these kids are American kids, I mean this war is practically won."
I was really amazed, I thought that some kids, one or two would get scared, but no, they were, they were having a time of their lives. Each one of the eight claimed he had brought down a [Japanese] plane with rifle fire. They certainly fired enough at them, they had a good time. Of the 18 [Japanese bombs] dropped around the power house, one finally grazed the corner off and filled the place full of smoke and that caused these kids to start looking for me. They came in and bandaged me up and said, "Don't go near that Navy doctor, we will take care of you, this guy over here, Jones, is a swell doctor." Talking right under fire like that, it was very interesting
(http://www.history.navy.mil/faqs/faq81-8b.htm) 

Pentru documentarul rezultat, "The Battle of Midway (1942)"  a castigat si Oscarul pe acesta seciune in acel an. Probabil ar fi fost dificil sa nu il castige.

miercuri, 12 iunie 2013

Les Miserables

Jean Valjean (Jean Gabin - Les Misérables, 1958)
Oricine a citit cartea sau a vazut una dintre ecranizari ar trebui sa-si puna intrebarea "Cine sunt mizerabilii?". Acum multi ani, dupa lectura cartii, consideram ca, intr-un fel sau altul, toate personajele principale intra in aceasta categorie. Azi, am alta optica si am restrans mult lista celor pe care ii socotesc la propriu sau figurat "mizerabili". Dar sa-i luam pe rand.

Jean Valjean

Pedepsit prea crunt pentru o vina marunta intr-o viata grea, ajunge sa fure din nou. Gestul nobil al celui care il face scapat si ii daruieste lucrurile furate (si chiar mai mult) il va schimba pentru totdeauna. De aici inainte , Jean Valjean nu va mai fi niciodata "mizerabil" .  Un personaj similar este Fantine.

Thenardier

Thenardier (Bourvil)

Un om ingrozitor, care decade in timp si mai mult. Din "hot" la figurat ajunge unul la propriu si este in stare de lucruri mult mai rele. Pana la urma este insa un om sub vremuri, unul din aceia care se "strica" odata cu necazurile. Nu este un "mizerabil", ci un amarat nenorocit si nedaruit, nici prin nastere, nici prin noroc.

Javert

Javert (Bernard Blier)

Inspectorul de politie obsedat de  meseria lui, de datoria in sensul cel mai strict si mai ingust, nu este un mizerabil. Este un suflet chinuit care nu poate gasi vietii sale un (alt) sens si un (alt) scop.

 Mizerabilii
Doi oameni fericiti...
Exista si doi oameni care par sa scape de mizeria vietii, sa evadeze intr-o continuare fericita: Cossete, careia Jean Valjean i-a modificat in mod fundamental viata si Marius, cel pe care viitorul sau socru il salveaza de la moarte pe baricadele Parisului insurectional.
Ei bine...
Acestia sunt mizerabilii!
Amandoi au fost salvati de fostul ocnas, au o viata bogata cu banii acestuia, sunt tineri si sunt fericiti. Si care este recunostinta lor? 
Il uita! Il lasa sa se stinga singur si trist.

joi, 6 iunie 2013

Cameo

Regele... cameo: Alfred Hitchcock (The Birds)
"A cameo role or cameo appearance (/ˈkæmioʊ/; often shortened to just cameo) is a brief appearance or voice part of a known person in a work of the performing arts, typically unnamed or appearing as him- or herself. These roles are generally small, many of them non-speaking ones, and are commonly either appearances in a work in which they hold some special significance (such as actors from an original movie appearing in its remake), or renowned people making uncredited appearances." (Wikipedia)

 Il caut pe domnul Rodriguez

 

"Il était une fois un flic." (1971) - o comedie cu Michel Contantin si Mirelle D'Ärc. Cineva bate la usa, intreaba de dommnul Rodriguez si apoi pleaca. Alain Delon a tinut sa apara, chiar si pentru cateva secunde, in filmul prietenei sale din acea vreme, .

Un baiat ... cu pile

Un turc ...(Joe Dassin)

Actorii principali din Topkapi (1964) sunt Maximilian Schell si  Peter Ustinov. Regizor este Jules Dassin care nu gaseste ceva mai bun de facut decat sa-si proveze fiul intr-o aparitie: Joe Dassin, cunoscutul cantaret (deja consacrat la momentul filmului - nu avea nevoie de "pila" - este doar un joc).

Regele Cameo
Ultimul cameo semnat Hitchckock: Family Plot

Regele acestui gen de aparitii este Alfred Hitchckock, care tina sa apara personal, ca o emblema, in fiecare film al sau: un trecator, un om din public, un vecin de scaun... sau de coafor. O poza de ziar, o umbra. Distractia noastra favorita de cinefili era sa-l descoperim pe maestru in aceste secvente.

vineri, 31 mai 2013

Hundred Years' War - De la sfarsit la origini

 Sfarsitul
Unul din personajele cele mai incredibile ale istoriei, Jeanne d'Arc, inspira si conduce armata franceza in victorii impotriva ocupantului englez. In 1429, Delfinul este incoronat la Reims drept Charles VII al Frantei. Jeanne este capturata de burgunzi, predata, judecata (la cererea englezilor) si arsa pe rug.
Film: Joan of Arc (de Luc Besson, cu Milla Jovovich  )

 Gloria engleza

Henry V
Anglia pretinde teritoriile pierdute si va obtine cateva succese majore printre care cele de la Crecy, Poitier si mai tarziu Angincourt (1415 - sub comanda lui Henry V). Arcasii englezi distrug cavalaria grea franceza in mai multe randuri.
Film: Henry V - ecranizare a piesei lui William Shakespeare. Actor si regizor: Laurence Olivier.

Drepturile normande
Becket si Henry II
La finalul domniei lui Henry II, Anglia pierde cea mai mare parte din posesiunile din Franta. Henry ajunsese sa detina jumatate din Franta: Normandie, Bretagne, Anjou, Aquitanie, Auverne, Gasconie, Toulouse. Urmasul sau va ramane numai cu Gasconie. Henry II este posibil stranepot al lui William The Conqueror, dar si primul Angevin - originar din teritoriul stapanit de normanzi in Franta, Anjou.

The Lion in Winter
Film: 
Becket  1964 - Richard Burton (Becket) si Peter O'Toole (Henry II)
The Lion in Winter 1968 - Peter O'Toole (Henry II) si Katherine Hepburn.

Eroi saxoni 

 
Prima dinastie puternica din Anglia este normanda. Majoritatea locuitorilor sunt insa anglo-saxoni sau britani. Era normal ca macar in legende sa existe eroi saxoni care se opun cuceritorilor. Un asfel de personaj este Ivanhoe al lui Walter Scott, inspirat cumva din Robin Hood si subiect al catorva filme si seriale.

Cuceritorul

 
In 1066 William, ducele Normandiei castiga batalia de la Hastings si devine rege al Angliei. Incepe dinastia normanda.  William este stra-stra-stra-stra-neport al lui Rollo, primul duce al Normadiei.  
Film: William the Conqueror ( regizat de Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu.)

 Inceputul

Ragnar Lodbrok... in serialul Vikings
In 911 Rollo, vikingul ajuns stapan al Normandiei, ataca a doaua oara Parisul, dar este infrant de regele Charles si ramane doar cu Normandia. Rollo mai atacase orasul in 885 si nu fusese primul...

Totul a inceput insa in 845, cand 120 de nave cu 5000 de luptatori vikingi, (posibil) condusi de legendarul Ragnar Lodbrok au cucerit Parisul si nu au plecat decat dupa incasarea unei cantitati mari de aur si argint.
Film: 2013, serialul Vikings (Travis Fimmel in rolul lui  Ragnar Lothbrok )

luni, 27 mai 2013

Imposibila iubire


Pentru mine muzica ...
Muzica s-a oprit 

Un personaj interpretat de Jean Gabin soseste acasa si gaseste mult zgomot ... adica muzica, produsa de radioul dat tare de cei tineri. Suparat, Gabin opreste aparatul si spune "pentru mine muzica s-a oprit la 1830"...
De ce 1830? Poate ca pentru ca dupa Vivaldi, Bach, Mozart si Beethoven nu a mai urmat poate nimic... cel putin nimic pe masura.

Sunetul  limbii



Intodeauna mi s-a parut ca anumita muzica ruseasca, Ceaikovski de exemplu, suna ruseste...Parea ciudat, dar simteam asta. Mai tarziu cred ca am reusit sa inteleg: vorbele de zi cu zi in limba materna (sau in cea curenta), ne formeaza universul de sunete intern. De acolo va fi "extrasa" si muzica. E normal sa "sune ruseste".


Sunetul timpului

Armonie.. a fost odata
O mica plimbare printr-o padure de munte, un concert de dimineata al pasarilor mi-a adus aminte de simfonia Pastorala a lui Beethoven. E clar ca el a scris acele note dupa ce a auzit acelasi concert al naturii si a reusit apoi sa-l transpuna in muzica, alaturi de o "frumoasa" furtuna cu tunete si fulgere. 
Cel mai violent sunet auzit in acea vreme era probabil tropotul cailor... Si asta se simte in muzica acelor vremuri: armonie, eleganta.
Ce sunete ne inconjoara astazi? Masini, trafic, claxoane, motociclete modificate, multi, prea multi decibeli. Am ajuns insa sa suferim cumva de un sindrom gen Stockholm si a ...inceput sa ne placa. Cum asta? Pai tot asa este muzica agreata acum: zgomot, decibeli, violenta sonora, lipsa de armonie.
Sunetul timpului nostru este urat. Cum poate fi atunci muzica?

Imposibila iubire

That she loved Mozart and Bach...
What can you say about a 25-year-old girl who died?
That she was beautiful and brilliant?
That she loved Mozart and Bach...
The Beatles... and me?

Asta spune personajul din Love Story despre iubita lui. Ce poate fi doar fantezie in aceasta poveste? O mare dragoste? Nu! Asa ceva , rar , e adevarat, dar mai se intampla. 
Fantezie este mai degraba ca ea gasit pe cineva care sa o aprecieze pentru ca iubea Mozart si Bach. De ce spun asta? Pai din cate am vazut la cei de varsta mea, sau mai tineri, nu se asculta deloc Mozart, Bach sau Beethoven. Poate rar Anotimpurile de Vivaldi sau Sonata Lunii. Dar cam atat. Bineinteles, oamenii acestor zile mai ajung si ei la un concert de muzica clasica...dar! Nu nimeresc muzica de dinainte de 1830, ci pe cea de dupa, din epoca industriala, a trenurilor, cand armonia deja murise si zgomotul incepe sa devina rege.