Moirai

 Water for Elephants

.

Filmul Water for Elephants (Francis Lawrence, 2011) are si bune si rele. In reclamele filmului apar mai mult mai tinerii Robert Pattinson si Reese Witherspoon. Ceea ce mi-a retinut atentia insa a fost rolul lui Christoph Waltz. Aproape ca in "Inglorious Bastards" , personajul sau si povestea din jurul lui, sunt un film in film mult mai interesant.

Dar care e legatura intre atotputernicul director si proprietar de circ August, ....

 

 Si maleficul colonel SS Hans Landa?

Moirai

.

Water for Elephants... Santem in plina criza economica (1929-1933); oamenii care nu gasesc de lucru ajung sa sufere de foame. Ca un binefacator, August, stapanul circului, mai alege cate unul din acesti nenoriciti si ii da cate o slujba dura, umila , dar salvatoare pentru moment. Circul, "the greatest show on earth", chiar daca poate aduce si ceva lumina cu frumusetea lui in vietile spectatorilor si in cele ale circarilor, nu este crutat de efectele crizei. "Viata" circului este mereu pe muchie de cutit, oricand putand da faliment. Dar stapanul lui  vrea sa-si tina circul "in viata", cu orice pret. Ar putea sa nu-si plateasca salariatii o vreme (si o face), ar putea sa-i concedieze. Da, dar acestia ar putea sa inceapa sa murmure, sa protesteze, sau orice alceva ce ar pune "viata circului" in pericol. Asa ca August, stapanul (are numele primului imparat roman), arunca cand vrea si pe cine vrea din trenul in mers si totodata din viata circului si din viata reala (cei aruncati mor in multe dintre cazuri). La fel, colonelul SS Hans Landa, poate hotari , arbitrar , cine traieste si cine moare. Ei isi asuma rangul suprem de  Moirai (zeitele mitologiei grecesti care pot taia oricand si oricui - chiar si lui Zeus- firul vietii). Ce avem in fapt: un om (sau mai multi) isi asuma puterea nemarginita nu numai de a decide cine are dreptul sa fie om cu drepturi depline sau om second-hand, ci mai mult decat atat: cine nu mai are dreptul sa-i "incurce" pe cei alesi si trebuie pur si simplu sa dispara ca un balast ce este...

Intrebare

.

Tu cititorule, de cate ori ai fost tentat, macar in gand, sa fi Moirai?

Prolog real nefericit 
.
Se pare ca elefantul din film a fost cumva chinuit de firma de dresaj (bastoane electrice si altele) cel putin in 2005, perioada de cand exista niste dovezi video in acest sens. Colonelul traieste printre noi, doar nu va indoiati?

The Best Man

 

The Best Man (1964) - "Then may the best man win."
.

In 1964 apare acest film , care pare "cuminte"  in raport cu realitatea acelor vremuri - cu cateva luni in urma fusese asasinat presedintele John F. Kennedy (JFK). Este adevarat, probabil ca filmul era deja filmat in noiembrie 1963.
.

  

.

"Does the best man always get to the White House?" este intrebarea la care filmul incearca sa dea un raspuns. Sunt urmasii lui George Washington ce ar trebui sa fie? Se pare ca nu. In film, "The Best Man" candidatul William Russell (Henry Fonda), se "sacrifica" in favoarea unui om mediocru, pentru a nu risca sa ajunga presedinte oportunistul fara scrupule Joe Cantwell (Cliff Robertson).
.

. 

.

Poate chiar o femeie!

.

O replica foarte interesanta ii apartine personajului interpretat de Lee Tracy, presedintele in functie. Acesta ar vrea sa para un om deschis si liberal, dar daca se poate sa nu se angajeze cu nimic. Asa ca face urmatoarea declaratie:

"In anul 2000 presedintele Statelor Unite ar putea fi negru... sau poate chiar o femeie!"  
Magnific! Cata deschidere! ... pentru zeci de ani dupa..

 .
Anul 2008 - "Negrul" sau femeia?
.

In campania pentru alegerile prezedentiale , batalia pentru candidatura democrata la presidentia Statelor Unite se da intre un "negru" (de fapt numai pe jumatate) Barack Obama si o femeie , Hillary Clinton. Aceasta semifinala democrata este de fapt o adevarata finala, pentru ca , datorita crizei si a impresiei lasate de W. , candidatul republican (va fi John McCain) nu va avea prea multe sanse.

Care a fost insa istoria luptei dintre cei doi? 

Obama pornise binisor, dar cu sanse reale minime. In sistemul de vot al pentru investitura democrata, numai o parte din electori sunt alesi. O alta parte, probabil 200 din peste 1000 sunt electori de drept directi ("super-delegati"), mai precis toti congresmenii si senatorii democrati. Si din aceste voturi initiale,  Hillary Clinton detinea o mare parte, plecand in avantaj. Pe de alta parte. Obama era un cvasi-necunoscut. Practic, pana sa devina cunoscut ar fi pierdut alegerile in cateva state la inceput (se voteaza aproximativ in secventa, stat dupa stat), ramanand cu un handicap imposibil de remontat. Iar ca sprijin , in afara de prietenii personali, nu avea pe nimeni... in afara lui Oprah. Era "candidatul lui Oprah". Sansele lui matematice erau aproape zero.

In 26 ianuarie 2008, a primit sprijinul senatorului Ted Kennedy, fratele supravietuitor al celor doi politicieni asasinati JFK si RFK (Robert Kennedy). In 5 februarie are loc un vota hotarator in care Obama castiga 13 state fata de Clinton 10 si deja roata incepe sa se intoarca.
.

.
Probabil si in memoria celor doi frati ai sai si a politicii lor care a scos SUA din "inapoierea" legata de drepturile civile, asigurari medicale si altele, Ted Kennedy a ales "negrul", crezand poate ca semnifica o schimbare mult mai puternica pentru societatea americana (in afara de posibile motive personale, vezi mai jos). 

.

 .
De ce nu femeia?
.

Chiar si asa, Hillary Clintona avut sansa ei , pe care si-a jucat-o pana la capat. Se pare insa ca in alegerea negru versus alb sau barbat versus femeie, diferenta de sovinism e in defavoarea femeilor. Iata de ce: afro-americanii au votat mai mult cu Obama, dar albii nu l-au discriminat in egala masura. Iarasi: de ce? Femeile albe au votat mai mult cu Hillary, dar nu in proportie covarsitoare, iar barbatii albi , nu mai tin minte exact in ce procent, dar multi au preferat sa voteze mai degraba un barbat negru decat o femeie alba.

 .
Cand cel care renunta se poate "razbuna"
. 

.

Cumva o situatie asemanatoare cu personajul William Russell (Henry Fonda) din film, a trait real Ted Kennedy in alegerile in 1980. Candidata la investitura democrata impotriva lui Jimmy Carter. Carter era omul mediocru al democratilor, iar Kennedy era omul "stralucitor" al acelauiasi partid.
Avea sanse (Kennedy), si ar fi avut probabil si mai departe in lupta cu Reagen, pe care Carter a pierdut-o fara drept de apel. S-a dezgropat insa o poveste veche de mai multi ani, cand a fost implicat intr-un accident auto in care a murit secretara sa (era cu el in masina). Ted Kennedy poate nu ar fi renuntat, dar a fost trimis cineva sa-l convinga sa renunte si a reusit. Acel cineva era ...mai tanarul Bill Clinton, atunci guvernator de Arkansas, functie in care primise sprijin de la Carter. Si cum roata istoriei se intoarce, sotia lui va rata sansa  presedentiei din cauza aceluiasi Edward Kennedy.

.

Limitless?

.
"Limitless" 2011
.

Ce mi-a placut la acest film? In partea de regie, felul in care Eddie Mora (Bradley Cooper) calatorea prin spatiul real sau virtual ca printr-un tunel fara sfarsit (nu e o idee noua, dar aici e folosita cu o semnificatie). In partea de scenariu, cele mai interesante lucruri sunt cele legate de tema propriu-zisa, adica de cresterea extraordinara a puterilor cognitive cu ajorul unei substante-drog si toate beneficiile si problemele care decurg din aceasta. Intr-o prima faza , asta m-a entuziasmat cel mai mult, si tot asta, a sfarsit prin a ma dezamagi.

.

Dar ce ne spune filmul, pe scurt? Un scriitor ratat se agata de o ultima "solutie" disperata: ia o pastila dintr-un drog nou, cu efecte inca necunoscute , provenit dintr-o sursa mai mult decat dubioasa (un distribuitor de driguri). Efectul promis si apoi manifestat? Cea mai buna versiune posibila a ta. Presupunand adevarata teoria ca nu ne folosim decat 20% din potentialul creierului, aceasta substanta creste acest "randament" la 100%.

Practic ce va poate face acum cea mai buna versiune a lui Eddie Mora? Isi va scrie cartea in cateva zile, va invata mai mullte limbi straine in timp foarte scurt, va invata sa cante la pian si va avea revelatia ca adevaratul succes inseamna putere, adica bani. Urmeaza calatoria proaspatului geniu in lumea bursei, pe Wall Street.

Oarecum "realist" ni se prezinta efectele adverse ale substantei-drog, pentru ca apoi sa vedem ca Mr. Mora cel cu ochi albastrii (cand era sub efectul drogului avea acest principal semn distinctiv) va gasi o cale de a reduce efectele adverse si a maximiza eficacitatea substantei. Sunt toate acestea plauzibile , macar ca elemente de anticipatie sau de science-fiction? In mare parte, eu cred ca nu.  
Sa vedem de ce.

(Un singur lucru pare plauzibil: o minte inteligenta isi aminteste mult mai bine si mult mai repede, face conexiuni mai repede si mai bine)

.
"Super Homo Sapiens"
.

In cazul aceleesi specii (cazul nostru, Homo Sapiens), exista indivizii cu dotarea cognitiva sub-medie, medie (cei mai multi), peste medie (ceva mai putini) si foarte mult peste medie ("genii").  Atentie, este vorba de capacitatea relativa, in cadrul speciei. Cum se manifesta cei peste medie sau mult peste medie? Au , cel putin in cazul oamenilor doua mari directii de evolutie: cea "echilibrata", cu predominanta altruista, empatica si oarecum "dezechilibrata" cu predominanta pe adancirea unuia sau mai multor domenii ca fiind unice zone de interes. Cei din urma, dar si o parte din cei dintai sunt "fragili" in dimensiunea psihica uneori degenerand spre boala.

.

Efectele adverse ale inteligentei "naturale"

.

John Nash

Unul din cei mai straluciti matematicieni ai secolului XX. A avut o contributie fundamentala in "Teoria jocurilor" pentru care a luat si Premiul Nobel in 1994.  Multi ani dupa 1959 a suferit de o boala psihica, dar a facut remisie si si-a revenit (in 1994 era deja intr-o stare buna).
.

 

Russell Crowe in "Beautiful Mind" si John Nash cel real

Grigori Yakovlevich Perelman

Printre altele ,a rezolvat una din problemele clasice de matematica - cojectura Poincaré. Pentru aceasta i s-a decernat cel mai inalt premiu in matematica "Fields Medal". Cu toate ca nu avea venituri materiale importante si ducea o viata modesta, aproape somer, a refuzat acest premiu care venea insotit de 1 milion de dolari. Traieste oarecum izolat si retras, cufundat in matematica.

Paul Morphy 

Cel mai puternic jucator de sah al secolului XIX, a incetat sa joace sah in culmea gloriei, la 22 de ani, iar stilul de viata din ultimii ani in care era mai degraba izolat, excentric si cu credinta ca este persecutat pot induce prezenta unor probleme psihice.

Bobby Fischer

Spre deosebire de Morphy a reusit sa-si duca la capat visul de a ajunge campion mondial, a infrant pana la urma zdrobitor masinaria sahului sovietic. Singurul sahist care a reusit sa atinga punctul de "victorie fara limite" in ultimii ani de joc, pierzand la cei mai mari jucatori numai accidental. Dupa un parcurs incredibil in ultimii 3 ani in care a avut la un momendat o serie consecutiva incredibila de 20-0 , fara remiza, in jocul cu cei mai buni jucatori din lume, si un total general de 100 la 8, s-a retras fara sa-si apere titlul si fara sa mai joace meciuri oficiale. Vezi http://cinematecamea.blogspot.com/2010/01/bobby-fischer-anything-to-win.html

Ce au in comun toti acesti oameni? 

Dupa cum spuneam in comentariul pe larg despre Bobby Fischer, o minte prea stralucita este de multe ori o povara prea greu de purtat pentru proprietarul ei, precum inelul din "Lord of the Rings": prinsa in succesul si vartejul conexiunilor mintea nu isi mai slujeste stapanul, nu-i mai ofera sprijin pentru viata de zi cu zi. Ca rezultat, pot avea rezultate remarcabile in anumite domenii dificile iar in viata privata sunt mai degraba izolati, excentrici, dificili, "autisti" (numai ca impresie, sau real). In plus sunt predispusi la depresii si boli psihice.  

.

Efectele benefice ale inteligentei "naturale"

Cel mai intalnite semne generale ale inteligentei, in afara de capicitatile "problem-solving", sunt cele care tin de altruism si empatie. Ca sa dau un exemplu din film, in scena finala , Mora ii pune mana pe pieptul lui Van Loon (De Niro) si ii pune pe loc un diagnostic cardiologic. Un om cu adevarat inteligent ar fi simtit ce este in sufletul si in mintea acelui om - empatie - si nu neaparat cat colesterol are pe arterele coronore.

Multi din oamenii cu adevarat inteligenti nu pretuiesc puterea si banii ca scop in in sine, ci mai degraba sunt "ocupati" cu rezolvarea problemelor pe care altruismul le face vizibile. Cu alte cuvinte, daca capeti enorm de multa minte nu "vezi" neparat conexiunile de la bursele de capital, ci mai degraba problemele si suferintele din jurul tau. Sau chiar daca le vezi pe amandoua, dai prioritate celor din urma. Mai multa inteligenta reala avea Maica Teresa, nu Madoff!

.

Ideea filmului

Eddie Mora avea poate un plan. Dar printre altele spunea: iti dai seama ce viata putem sa ducem dupa un an de castiguri la bursa?. Avea de gand sa doneze acei bani? Nu cred. in fapt , dupa ce a devenit si mai "destept" nu-i mai ajungeau banii, incepuse urcusul, pentru putere, pe scena politica. E adevarat ca face asta ca un "iluminat" (vezi titlul cartii lui). Acesta este se pare sablonul tipic din filme si din viata publica americana. Orea aceasta este calea?

O tratare mult mai buna a subiectului este in filmul "Calauza" (foto) al lui Tarkovski , unde "Zona" ofera puteri fara limite, dar cele trei personaje de acolo, care ajung in "zona", recunosc insa ca nu stiu sa foloseasca acele puteri.

Adevarul mi se pare mult mai simplu. Daca intrebi niste oameni mai putini inteligenti care sunt ,in opinia lor, cei "destepti" , o sa-ti arate imediat spre cei puternici si cei cu bani, necontand cum au facut acei bani (legal sau nu, moral sau nu).
Deci ce ne ofera filmul?  
Opinia despre cum s-ar comporta o super-inteligenta, data de niste nerozi...
.
Homo X?
.

Dupa cum spuneam mai sus un super creier in specia Homo Sapiens are numai doua cai:  geniu pierdut in altruism si geniu pierdut in autism (exprimandu-ne exagerat si plastic). Blue-Eyes-Mora nu este nici una nici alta. Deci nu este probabil Homo Sapiens, ci mai degraba, un Homo X, un individ dintr-o specie superioara, mai inteligenta.  O singura mentiune: in cadrul acelei noi specii superioare, Blue-Eyes-Mora este un individ mediocru. De ce? Simplu , indivizii geniali sunt si in acel caz pierduti in altruism sau pierduti in autism...

A fost odata un zambet...

.
Once Upon A Time In America - 1984 (Sergio Leone)

Unul dintre cele mai frumoase filme cu unul dintre cele mai bine facute finaluri... Sergio Leone a marcat arta cinematografica prin jocul ochilor-personaje. Sa ne gandim numai la "The Good, The Bad and The Ugly" sau "Once Upon A Time in West". Nimeni nu a mai facut asa ceva. Iar aici Robert De Niro este fara pereche...

 

Si totusi...

Atunci i-am condamnat pe toti la moarte - 1972 (Sergiu Nicolaescu , dupa "Moartea lui Ipu")

.
Coincidenta? Nicolaescu sigur a vazut filmele lui Leone, dar invers? Ceea ce este sigur este ca cei doi s-au cunoscut la cateva festivaluri, au vorbit si au ajuns la confidente in care Leone se plangea de Clint Eastwood.(se pare chiar prin comparatie cu Robert De Niro, deci probabil dupa acest film) .Daca sunteti atenti, primele trei cadre sunt similare. Poveste de final este deasemenea similara ("salvare" adusa de opiu pentru  personajul lui de Niro sau cea adusa de glont pentru Ipu). Rolul lui Amza are un cadru in plus si o poveste in plus: nu termina in acel zambet "fals", ci intr-o expresie mult mai greu de caraterizat, un zambet care exprima o durere veche cat lumea.

Nu cred ca exista ceva sau cineva peste Amza.

UPDATE
.

Acum, in 2011, se filmeaza o re-ecranizare dupa "Moartea lui Ipu". Regizorul este roman , Bogdan Dumitrescu, Ipu este jucat de Depardieu, iar preotul de Harvey Keitel. Scenaristi sunt Piero De Berdnardi si Anusavan Salamanian. Aceste din urma a fost scenarist pentru cateva filme , dar de obicei realiza partea de sunet si de coloana sonora. Printre altele si pentru "Atunci i-am condamnat...".

.

Dar cine este Piero De Berdnardi (din pacate s-a stins la 83 de ani, in ianuarie 2010)?

Este unul din scenaristii filmului "Once Upon A Time In America"...
QED

I am Tosk

"I am Tosk."

"That's your name, or your species?"

"I am Tosk." 

(Tosk and O'Brien)

"How about you... are you an explorer, or scientist?"

"I am Tosk."  

(O'Brien and Tosk)

I am Tosk the hunted. I live to outwit the hunters for another day to survive until I die with honor.  

(Tosk)

.

Episodul din Deep Space Nine (Star Trek)

.

Primul calator aparut prin gaura de vierme, pazita de statia DP9, venit din cvadrantul Gamma este un ciudat humanoid-reptilian, cu o nava avariata in urma unor anterioare atacuri. Este dat in grija inginerului sef O'Brien pentru a i se repara nava. Foarte laconic, dar si foarte direct strainul Tosk evita sa spuna prea multe despre el in afara obsesivului "I am Tosk". De fapt, numai doua lucruri aflam despre el inainte de deznodamant. Pus in fata ispitelor din clubul ferengului Quark va spune:

"I am sorry. I have no vices for you to exploit." [...]

"I have no use for fantasy adventure. I live the greatest one could ever desire. "

(Tosk) 

.

Ce era cu acest Tosk?

Ei erau creati si crescuti pentru a fi vanati de cei din specia Vanatorului. Cu cat faceau vanatoare mai grea si mai palpitanta isi castigau  respectul lumii lor. Daca erau prinsi prea usor si mai mult de atat, daca mai erau si crutati , dezonoarea era maxima. Ei traiau pentru ai pacali pe Vanatori inca o zi in plus , si a supravietui pana vor reusi sa moara cu onoare.

.

Un alt Tosk

.

E interesant ca am vazut acest episod cu putin inainte de a revedea finalul ecranizarii dupa "Moartea lui Ipu" . Nu o sa "dezvalui" aici finalul acetui film, dar taranul roman a fost mult timp doar un Tosk.  In aproape cei 60 de ani scursi de la finalul domniei lui Cuza pana in 1921, societatea romaneasca a crescut fantastic sub regii Carol si Ferdinand. Cu exceptia ... lui Tosk. Taranul roman. In acesti aproape 60 de ani s-a dat mai putin pamant taranilor (80% din populatie) , decat in cei cativa ani ai domniei lui Cuza. Cata inima au avut pana la urma acei mareti (fara ghilimele) politicieni si capete incoronate? In 1921 au primit pamant...pentru ca au reusit sa moara cu onoare in razboi cu zecile si sutele de mii. 1921-1947 (aproximativ), putin peste 25 de ani, atat a avut "viata" taranul roman intr-o istorie intreaga. Cei din vechime , care au avut pamant, plateau acelasi impozit: sange varsat la nevoie (plateau prin serviciu militar obligatoriu). Multe din necazurile istoriei urmatoare se vor trage din aceasta "uitare".
.
Poate era inteligent, poate ar fi putut sa fie profesor sau inginer sau doctor, dar nu avea incotro, avea o singura varianta: era mereu doar taran ,cu prea putin pamant, si isi aduceau aminte de el numai cand il chemau la razboi: avea dreptul sa moara cu onoare.
Era Tosk.

.

Doua filme deosebite surprind acea perioada "Osanda" (dupa "Velerim si Veler Doamne" de Victor Ion Popa) si "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" (dupa "Moartea lui Ipu" de Dumitru Radu Popescu - in cazul acesta filmul e mai bun decat cartea). In amandoua rolul principal este al lui Amza Pellea. Acum in 2011 se re-ecranizeaza cel dela doilea cu Gerard Depardieu in rolul lui Ipu. Ma indoiesc ca va putea fi mai bun decat Amza. E greu: Amza este Ipu, acolo.

.

In amandoua , taranul este vanat si are dreptul sa se sacrifice...

.

(Vor urma -cele doua)

Un tip numit Vasili Arkhipov

 

.
1995 - Film , Crimson Tide
Regia: Tony Scott. 
.

Poveste:  In Rusia trupele loiale unui ultranationalist iau in stapanire niste instalatii militare cu arme nucleare , amenintand atat guvernul rus cat si pe cel american. Un submarin nuclear strategic american primeste misiunea de a fi gata sa lanseze atacuri preventive asupra acestora. Submarinul primeste prima parte a uui ordin de a lovi acele instalatii. In acelasi timp este atacat de un submarin rusesc rebel si nu poate receptiona confirmarea mesajului, strict necesara conform protocolului militar. Capitanul (Gene Hackman) se hotaraste sa lanseze si fara a avea acea confirmare. Ofiterul principal (Denzel Washington) refuza sa-si dea acceptul necesar conform aceluiasi regulament militar.

.

 

Cei doi intra in conflict , fiecare incercand sa-l inlature pe celalalt. Ofiterul reuseste cu ajutorul catorva colegi sa-l aresteze pe comandant si sa previna lansarea. Dealtfel, mai tarziu, vor primi oficial anularea primului ordin si nu confirmarea lui.

In fapt , e un fel de remake a povestii din "Dr. Stragelove".

.

Adevarata problema

.

Acesta nu era lansarea unei singure bombe - cu toate posibilele pagube, ci escaladarea necontrolata a unui conflict nuclear care ar fi putut urma. Cel mai bine este prezentata in "Dr. Strangelove", unde primul atac nu mai putea fi oprit ("...Well, it happened"), iar sefii celor doua state nu mai puteau opri consecintele. Iata secvente din dialogul lor la telefon:

.

Hello?.[...]
You know how we've always talked about the possibility of something going wrong?...With the H-bomb...uh-huh...that's right...Well, it happened...Hello?...Can you still hear me?... What?...Not missiles - planes...that's right... B-90's...That's right...Thirty-four of them... Well, we've got our fingers crosses...we're hoping...[...]  We're doing everything we possibly can...
.
What's that?...Yes, I'm listening...Uh-huh...Uh-huh...a hundred thousand megatons...Cobalt-Thorium-G casing?... What's that for?...Uh-huh..Uh-huh...Irrevocable and automatic?.
[...]
The Premier (nm: sovietic) says that've got a Doomsday Machine that can kill all human life on earth- is that true?

.

In film ("Dr. Strangelove"), se vorbeste despre un tip de raspuns rusesc, care existat si in realitate , dar din fericire doar in forma de plan: in cazul in care ar fi fost atacati nuclear, o mega-incarcatura nucleara  (Doomsday Machine) ar fi fost lansata si s-ar fi detonata "irevocabil si automat" cum se spune in film. Oricum ideea este ca odata primul pas facut , nu era nici o garantie ca cineva ar mai fi putut opri escaladarea.

1962-Criza rachetelor din Cuba

In 1962 a fost criza declansata de amplasarea rachetelor rusesti in Cuba. SUA a raspuns prin blocada navala imediata. Mai multe incidente au avut loc. Intr-unul dintre ele au ajuns foarte aproape navele si aviata americana , de submarine nucleare rusesti. Gaz langa foc, sau de fapt si mai rau. Ce s-ar fi putut intampla?

Despre aceasta criza ,in general , Arthur M. Schlesinger Jr. consilierul de atunci al lui Kennedy spunea: ''This was not only the most dangerous moment of the Cold War. It was the most dangerous moment in human history.''

Octombrie 27 1962 - "Un tip numit Vasili Arkhipov"

Exact in toiul crizei un submarin nuclear sovietic este incoltit si atacat de vasele militare americane (nu voiau sa-l scufunde , ci sa-l sileasca sa iasa in "bataia pustii", ca sa-l poata apoi "evacua" din zona; Sovieticii nu aveau insa de unde sa stie adevaratele lor intentii).   Situatia de la bordul submarinului se deteriroeraza, temperatura creste continuu, pierd oxigen, mebrii ai echipajului isi pier cunostinta. Daca tot e sa piara, capitanul vrea sa lanseze inainte de asta rachetele, "sa-si faca datoria fata de marina". Are nevoie de aprobarea ofiterului politic si a adjunctului. Ofiterul politic este de acord, insa secundul (era insa si comandantul flotei, secund insa pe vas) Vasili Arkhipov se opune, motivand ca nu se intrunesc conditiile pentru lansare. Pana la urma , ii va convinge si pe cellati doi. Vor iesi la suprafata si situatia se va linisti...

Inregistrarile de pe submarin s-au publicat abia la conferinta organizata dupa 40 de ani  de la criza, in 2002 . Robert MacNamara, secretarul apararii din acele vremuri spunea despre criza "how much closer to nuclear war we had been than anyone had imagined."

Directorul Arhivelor Nationale de Securitate Thomas Blanton a recunoscut si el ca ''The lesson from this is that a guy called Vasili Arkhipov saved the world''

Vasili Arkhipov a fost promovat ca contra-amiral in 1975 si a devenit seful Academiei Navale Kirov. In 1981 a fost facut viceamiral si sa retras la milocul anilor 80. A murit in 1999, la 73 de ani.

Friends and Lords.... seamana

Defiance

O surpriza placuta

Multa lume a vorbit despre "Inglorius Basterds" din 2009 , si ma intreb de ce. Dupa cum spuneam in afara de partea care apartine personajului negativ , restul e ne-glorios. "Defiance" din 2008 , realizat de Edward Zwick ("Legend of the falls", "The Siege", "The Last Samurai") este un film cu tema oarecum similara dar despre care merita vorbit, chiar si contoversele fiind mai viabile in cazul sau.
In primul rand Daniel Craig, are aci un rol greu si reusit. Poate daca ar fi fost antrenat in mai multe realizari de acest gen si in mai putine Bond-uri, am fi avut un actor de un mare calibru. Personaujul lui , Tiuva Belski (personaj real, ca si mare parte din poveste) are de realizat o sarcina mult mai complicata decat orice agent 007: sa tina in viata civili evrei in plin teritoriu ocupat de nazisti pe in Bielorusia si Polonia.
Interesante in acest film sunt cateva intamplari, care chiar daca nu s-au intamplat exact acestor personaje, s-au intamplat altor oameni in alte epoci mai apropiate sau mai departate. Iata mai departe aceste "coincidente".

Inamic la pamant

O recunoastere probabila a unor fapte reale este scena in care soldatul german prizonier este linsat de o multime de evrei refugiati, care , atentie , sunt civili. Personajul Tiuva (Craig) nu intervine in acest caz, apasat parca de povara imensa a durerii fiecaruia dintre civilii care isi pierdusera pe cei apropiati fara sa aiba posibilitatea sa-i apere sau sa-i razbune.
Intr-un documentar BBC (unul din cele mai mari si mai importante de acest gen), despre al doilea razboi mondial, o scena aparte se petrece in Parisul insurectional din august 1944. Orasul se revolta, la initiativa partizanilor (multi comunisti). De Gaulle ar vrea sa le sara in ajutor , dar va ajunge (prin Lecrerc) destul de tarziu. In planurile strategice ale lui Ike (Eisenhower), Parisul nu era un obiectiv militar important. Asa ca, zile intregi, raman in conflict partizanii si alti parizieni contra garnizoanei germane. Ce ne prezinta acea parte de documentar: pe o strada larga si necirculata, un soldat german singur , ratacit de ai sai , este lovit de gloante si cade ranit la pamant. Ceea ce urmeaza este destul de greu de privit: din cand in cand civilii care trec grabiti si in fuga prin zona , se opresc sa loveasca fiecare in soldatul german ranit si cazut la pamant. Santem in Paris, inima civilizatiei, secolul XX...

Flavius Josephus a avut dreptate

Alta scena prezentata cu mare curaj in "Defiance": cativa din "soldatii" grupei de refugiati evrei profita de avantajul de a detine arme si is creeaza privilegii in dauna civililor: fura din proviziile stranse din fermele din jur , isi stabilesc singuri ratii mai mari decat batranii , femeile, copiii si restul civililor. Mai mult: agreseaza alti soldati si incearca sa rastoarne conducatorul bolnav de plamani. Spre lauda lui, Tiuva cel din film (poate si cel real) va executa pe unul din turbulenti si va pune capat revoltei si nedreptatii.
Vom vedea cum astfel de lucruri se mai intamplasera mai inainte si s-au mai intamplat dupa aceea si vor mai fi iarasi...

Anul 74 era noastra.
Evreii se revolta impotriva stapanirii romane. Intr-o prima faza, Flavius Josephus se afla printre liderii care ii organizeaza pe ai sai si conduce lupta. Va cadea prizonier odata cu asediul si caderea cetatii Tiberiada. Dupa aceea, pentru ca ramane in tabara romana si devine apropiat al Vespasienilor, va scrie despre acele intamplari si va fi numit chiar "Evreul Romei". Si totusi... Multe din relatarile sale de martor ocular se vor confirma prin repetare peste multi ani in diverse alte locuri si vremuri. Ce spune el, pe scurt; in cetatile asediate timp indelungat, aparatorii inarmati profita de pozitia si puterea lor, mai precis, cand toata lumea ajunge sa sufere de foame, ei vor strange ultime farame de mancare de la cei fara forta: femei, copii, batrani si alti civili, astfel incat acestia vor muri de foame , chiar inainte de terminarea asediului. Ce mai spune: inca din start, luptatorii nu isi asuma lupta deschisa cu romanii si prefera lupta din spatele zidurilor. Dar tot acolo, in anumite cazuri se aflau si mii, zeci de mii si chiar mai mult decat atatia civili; si dupa cum am vazut militarii nu isi asuma si apararea vietii acestora, ba dimpotriva.

Irak 2004, adica ceva mai tarziu in era noastra.
Avand experienta razboiului din 1991, regimul irakian stie ca nu poate face fata in camp deschis fortelor americane, asa ca aleg o noua tactica: se apara in orase. Adica pun intre ei si armata atacatoare un scut uman: proprii civili. Spera probabil ca victimele civile sa starneasca oprobiul opiniei publice internationale si astfel ei sa aiba o sansa sa-si pastreze puterea.

Concluzia: un razboi ale legile lui aspre; pune oamenii in situatii limita, de supravietuire. Si atunci omul poate deveni fiara chiar si pentru cei din jurul sau, nu se pastreaza conventiile de prieten sau inamic. Ca sa supravietuiasca isi poate sacrifica conationalul, aliatul , co-religionarul, prietenul si asa mai departe. Un razboi nu are limitele pe care le cred cei care il pornesc, merge mai departe , e un foc scapat de sub control...

Controversele - cu sau fara lupte

O controversa mai putin importanta este aceea daca refugiatii evrei chiar au avut ocazia sa lupte direct cu soldatii germani, ca in film, sau doar au fugit si s-au ferit cat au putut mai bine. Nu cred ca e important, cu cat au reusit sa evite luptele, cu atat mai bine. Ce pare in film cam tras de par sunt mult prea dinamicele lupte cu soldati germani (sunt doua). Nu pare plauzibil sa poti misca atati civili atat de repede ca sa scapi de urmaritori.

Controversele - masacrul polonezilor

Au fost cateva cazuri in care zeci si sute de locuitori polonezi au fost ucisi, se pare, de partizani sovietici pornind de la conflicte create de aprovizionare (era mai greu pentru partzanii sovietici sa gaseasca sprijinul populatiei peste granita virtuala, in teritoriul polonez). Sunt voci , numite "istorici amatori" care implica gruparea lui Bielski in astfel de evenimente. Totusi investigatiile oficiale poloneze si istoricii profesionisti polonezi nu au putut gasi argumente in acest sens.

Numele trandafirului…

Filmul fara carte

Daca ar fi existat numai filmul , fara sa existe cartea? Ce valoare absoluta ar fi avut el? Pai sa trecem in revista: interpretari bunicele pentru rolurile lor ale lui Sean Connery (William of Baskerville, aka Gugliemo), Cristian Slater (Adso of Melk) , Farid Murray Abraham (Bernardo Guy). Altele par bune , dar sunt bizare , fara a fi mai nimic in spatele acestei ciudatenii: Ron Perlam (Salvatore), William Hickey (Ubertino da Casale). O succesiune de elemente expresioniste , fara adancime , o dezbatere foarte scurta asupra unei teme interesante: rasul este o blasfemie? Si mai presus de toate o succesiune epica superficiala, cvasi-politista cu accent pe un bizar ne-fundamentat.

Cartea – lumea

Lumea din carte este cu mult mai vasta decat cea din film. In primul rand , pentru fiecare val epic avem un ocean de povestiri istorice in spate – legate in primul rand de istoria bisericii si rolul ei. Marele merit al scriitorului este ca a nascocit o poveste unde fiecare personaj are radacinile intr-un filon faptic profund, iar abatia (manastirea) devine un nod, un vartej unde toata acceasta istorie se strange pentru o vreme la un loc.

Cartea – stilul

Eco s-a documentat enorm pentru acest roman, realizand o imagine multi-dimensionala asupra acelei epoci: de la istoria bisericii (ordine calugaresti, Inchizitie, papalitate), literatura contemporana (epocii) si accea mai veche, arta, stiinta otravurilor si a plantelor si multe altele. Si cu toate acestea ideile sunt convergente, lucru greu de realizat intr-un roman si mai degraba potrivit pentru un film. Era deci un rar caz cand romanul era deja pregatit pentru a fi transpus intr-un film. Iar filmul de fata , va rata aceasta ocazie cu o mare lipsa de gratie.

Cartea – ideile

Grija fata de carti – Abatia strange carti pentru a fi o biblioteca adevarata sau o inchisoare a cartilor, o cenzura pe vecie a anumitor idei? Atunci cand ideile antichitatii grecesti si romane sau ale lumii arabe (mostenitoarea de atunci a celor doua) se puteau gasi numai in cateva carti, pentru ceva vreme , trezorierul acestei cunosteri au fost manastirile, unde se adunau si se transcriau carti, unde exista stiinta de carte necesara pentru toate acestea. Daca acestea oaze se transformau in inchisori , pazitorii lor aveau de fapt putere de viata si de moarte asupra ideilor din vechime.

Discutia din capitolul “Ziaua a treia-Sexta” dintre Guglielmo si Adso (de fapt o serie de intrebai si raspunsuri) este o geniala pagina virtuala (in sensul ca de fapt sunt mai multe pagini fizice de carte) de filozofie a istoriei , de sociologie, cu explicatii pentru multe din problemele de atunci dar si dintotdeauna. Cat poate un sistem social-politic-religios sa aiba grija de oameni si cat nu, ce se intampla cu cei ramasi pe dinafara, cum se consuma revoltele indreptatite prin indrumari gresite. Si mai mult de atat , prin vocea lui Gugliemo ni se prezinta si o frumoasa solutie pentru viitor (ratata partial de prezentul nostru).

“Daca arta deraderii ar deveni acceptabila” si nobila nu prin gura unui pacatos plebeu ci prin cea a unui savant , cum ar fi prin scrierea lui Aristotel, blasfemiile nu vor mai putea fi stavilite … asta era grija intunecatului Jorge de Burgos. (In ziua de azi , cand exista atatea canale de informative, “pacatul plebeu” ramane insa sursa principla a unei “deraderi” foarte putin nobile)

Saracia lui Iisus a fost sau nu adevarata? Pot biserica si conducatorii ei sa fie bogati , daca Iisus a fost sarac? Pot anarhistii si talharii sa conduca cu dreptate oamenii nemultumiti si saraci?

Gasim ideile in carte, mai putin in film…

Filmul – ce ramane

Ce avem in film? Mai nimic din toate acestea: nu reseie de ce era Salvatore un personaj asa ciudat, nu intelegem care este viziunea despre viitor a lui William of Baskerville, nimic din stilul elevat , cult si rafinat al lui Umberto Eco. Ideile principale dispar aproape complet intr-un decupaj simplist care contine numai o succesiune de evenimente golita de continut. E ca si cum ai fi pus un copil sa citeasca cartea si apoi sa-l pui sa o povesteasca. O poveste cvasi-politista simpla, peste care se pune un capac de bizar si grotesc gratuit. Are si parti bune … vorba lui Dumitru Solomon. Se reface oarecum parfumul epocii (daca extragem grotescul) si avem cei trei actori care isi fac datoria, lasand impresia ca nu sunt folositi la potentialul lor.

Inedit – Jorge de Burgos

Se pare ca numele eminentei din umbra a biliotecii “Jorge de Burgos” este inspirat din numele scriitorului-bibliotecar , fascinat de carti si de lectura, Jose Louis Borges (in final orb si el ca si Jorge).

Concluzia

Cititi cartea!!

300?

La ce ar fi bun filmul 300?

Fata de cateva filme anterioare, a reusit sa atraga atentia (si emotia) asupra unui eveniment istoric iesit din comun, de rascruce in istoria omenirii. Daca acea batalie ar fi avut alt deznodamant, daca regele Leonidas, spartanii si thespienii ar fi avut alta optiune in acea zi, toata istoria ce a urmat ar fi fost altfel si toata lumea pe care o vedem si o cunostem ar fi fost altfel ... si fara noi (e adevarat, ar fi fost altii). Altfel...in sensul ca probabil mai putin civilizata.

Glosar de termeni:
Hoplit - soldat grec de infanterie grea
Spartani, tebani, thespieni - locuitori din orasele grecesti cu acelasi nume.

Filmul

In film 300 de supra-oameni (spartani) , alaturi de 1000 de alti greci, se lupta trei zile cu oastea nenumarata a regelui persan. De ce supra-oameni ? Pentru ca par a avea de 3 ori forta si de 10 ori viteza unui om obisnuit. In final sunt invinsi , dar numai prin tradare.

Lupta reala

In realitate avem tot trei zile de lupta. Grecii sunt insa peste 5000 (din care si cei 300 hopliti din Sparta). Rezista cu succes doua zile atacurilor persane. In a treia , in urma unei tradari, sunt atacati si din spate. Pentru a scapa mica armata, Leonidas ramane in urma cu cei 300 de compatrioti, 700 de thespieni si 400 de tebani. In lupta ce urmeaza spartanii si thespieni mor pana la ultimul luptand mai intai cu sulitele, apoi cu sabiile si apoi dupa cum spun istoricii si cu mainile si cu dintii. In acea zona arheologii au gasit o cantitate mare de varfuri de sageti persane ... O parte din tebani se predau. Persii sufera pierderi grele, inclusiv cativa dintre comandanti , printre care si fratele regelui Xerses. De remarcat ca cei 700 thespieni reprezentau toti hoplitii pe care putea sa-i adune acel oras. De altfel tot lor se pare ca li se aplica chiar mai bine decat spartanilor regula "cu scut sau pe scut".

Pana la urma ce e mai impresionant? Ca 300 de supra-oameni sa infrunte o armata sau ca 1000 de soldati buni, dar oameni obisnuiti sa faca acelasi lucru? Eu as inclina spre cei din urma...

Adevaratul Leonidas

Imaginea adevaratului rege Leonidas, se spune ca este cea reprezntata de bustul sculptat unui hoplit spartan cazut la Termopile. Hoplitul are zambetul enigmatic intalnit la statuile arhaice grecesti sau etrusce.

"Calatorule, du-te si spune cetatenilor nostri din Lacedemonia ca, supunandu-ne legilor lor, zacem aici" (epitaf de pe monumentul inchinat spartanilor cazuti in acea lupta, atribuit lui Simonides din Ceos).

Are de ce sa zambeasca... Intr-un fel, este bunicul nostru, al tuturor...