Defiance

O surpriza placuta

Multa lume a vorbit despre "Inglorius Basterds" din 2009 , si ma intreb de ce. Dupa cum spuneam in afara de partea care apartine personajului negativ , restul e ne-glorios. "Defiance" din 2008 , realizat de Edward Zwick ("Legend of the falls", "The Siege", "The Last Samurai") este un film cu tema oarecum similara dar despre care merita vorbit, chiar si contoversele fiind mai viabile in cazul sau.
In primul rand Daniel Craig, are aci un rol greu si reusit. Poate daca ar fi fost antrenat in mai multe realizari de acest gen si in mai putine Bond-uri, am fi avut un actor de un mare calibru. Personaujul lui , Tiuva Belski (personaj real, ca si mare parte din poveste) are de realizat o sarcina mult mai complicata decat orice agent 007: sa tina in viata civili evrei in plin teritoriu ocupat de nazisti pe in Bielorusia si Polonia.
Interesante in acest film sunt cateva intamplari, care chiar daca nu s-au intamplat exact acestor personaje, s-au intamplat altor oameni in alte epoci mai apropiate sau mai departate. Iata mai departe aceste "coincidente".

Inamic la pamant

O recunoastere probabila a unor fapte reale este scena in care soldatul german prizonier este linsat de o multime de evrei refugiati, care , atentie , sunt civili. Personajul Tiuva (Craig) nu intervine in acest caz, apasat parca de povara imensa a durerii fiecaruia dintre civilii care isi pierdusera pe cei apropiati fara sa aiba posibilitatea sa-i apere sau sa-i razbune.
Intr-un documentar BBC (unul din cele mai mari si mai importante de acest gen), despre al doilea razboi mondial, o scena aparte se petrece in Parisul insurectional din august 1944. Orasul se revolta, la initiativa partizanilor (multi comunisti). De Gaulle ar vrea sa le sara in ajutor , dar va ajunge (prin Lecrerc) destul de tarziu. In planurile strategice ale lui Ike (Eisenhower), Parisul nu era un obiectiv militar important. Asa ca, zile intregi, raman in conflict partizanii si alti parizieni contra garnizoanei germane. Ce ne prezinta acea parte de documentar: pe o strada larga si necirculata, un soldat german singur , ratacit de ai sai , este lovit de gloante si cade ranit la pamant. Ceea ce urmeaza este destul de greu de privit: din cand in cand civilii care trec grabiti si in fuga prin zona , se opresc sa loveasca fiecare in soldatul german ranit si cazut la pamant. Santem in Paris, inima civilizatiei, secolul XX...

Flavius Josephus a avut dreptate

Alta scena prezentata cu mare curaj in "Defiance": cativa din "soldatii" grupei de refugiati evrei profita de avantajul de a detine arme si is creeaza privilegii in dauna civililor: fura din proviziile stranse din fermele din jur , isi stabilesc singuri ratii mai mari decat batranii , femeile, copiii si restul civililor. Mai mult: agreseaza alti soldati si incearca sa rastoarne conducatorul bolnav de plamani. Spre lauda lui, Tiuva cel din film (poate si cel real) va executa pe unul din turbulenti si va pune capat revoltei si nedreptatii.
Vom vedea cum astfel de lucruri se mai intamplasera mai inainte si s-au mai intamplat dupa aceea si vor mai fi iarasi...

Anul 74 era noastra.
Evreii se revolta impotriva stapanirii romane. Intr-o prima faza, Flavius Josephus se afla printre liderii care ii organizeaza pe ai sai si conduce lupta. Va cadea prizonier odata cu asediul si caderea cetatii Tiberiada. Dupa aceea, pentru ca ramane in tabara romana si devine apropiat al Vespasienilor, va scrie despre acele intamplari si va fi numit chiar "Evreul Romei". Si totusi... Multe din relatarile sale de martor ocular se vor confirma prin repetare peste multi ani in diverse alte locuri si vremuri. Ce spune el, pe scurt; in cetatile asediate timp indelungat, aparatorii inarmati profita de pozitia si puterea lor, mai precis, cand toata lumea ajunge sa sufere de foame, ei vor strange ultime farame de mancare de la cei fara forta: femei, copii, batrani si alti civili, astfel incat acestia vor muri de foame , chiar inainte de terminarea asediului. Ce mai spune: inca din start, luptatorii nu isi asuma lupta deschisa cu romanii si prefera lupta din spatele zidurilor. Dar tot acolo, in anumite cazuri se aflau si mii, zeci de mii si chiar mai mult decat atatia civili; si dupa cum am vazut militarii nu isi asuma si apararea vietii acestora, ba dimpotriva.

Irak 2004, adica ceva mai tarziu in era noastra.
Avand experienta razboiului din 1991, regimul irakian stie ca nu poate face fata in camp deschis fortelor americane, asa ca aleg o noua tactica: se apara in orase. Adica pun intre ei si armata atacatoare un scut uman: proprii civili. Spera probabil ca victimele civile sa starneasca oprobiul opiniei publice internationale si astfel ei sa aiba o sansa sa-si pastreze puterea.

Concluzia: un razboi ale legile lui aspre; pune oamenii in situatii limita, de supravietuire. Si atunci omul poate deveni fiara chiar si pentru cei din jurul sau, nu se pastreaza conventiile de prieten sau inamic. Ca sa supravietuiasca isi poate sacrifica conationalul, aliatul , co-religionarul, prietenul si asa mai departe. Un razboi nu are limitele pe care le cred cei care il pornesc, merge mai departe , e un foc scapat de sub control...

Controversele - cu sau fara lupte

O controversa mai putin importanta este aceea daca refugiatii evrei chiar au avut ocazia sa lupte direct cu soldatii germani, ca in film, sau doar au fugit si s-au ferit cat au putut mai bine. Nu cred ca e important, cu cat au reusit sa evite luptele, cu atat mai bine. Ce pare in film cam tras de par sunt mult prea dinamicele lupte cu soldati germani (sunt doua). Nu pare plauzibil sa poti misca atati civili atat de repede ca sa scapi de urmaritori.

Controversele - masacrul polonezilor

Au fost cateva cazuri in care zeci si sute de locuitori polonezi au fost ucisi, se pare, de partizani sovietici pornind de la conflicte create de aprovizionare (era mai greu pentru partzanii sovietici sa gaseasca sprijinul populatiei peste granita virtuala, in teritoriul polonez). Sunt voci , numite "istorici amatori" care implica gruparea lui Bielski in astfel de evenimente. Totusi investigatiile oficiale poloneze si istoricii profesionisti polonezi nu au putut gasi argumente in acest sens.