In rolul lui Hamlet, Ion Luca Caragiale

Lumea lui Caragiale si 11 februarie

Lumea si personajele lui Caragiale isi au inceputul in data "mitica" ( puteti pune accentul unde vreti, sic! ) de 11 FEBRUARIE (1866). Azi e la moda sa fie considerata epoca lui Carol I - caci asta inseamna aceasta data: abdicarea lui Cuza si putin mai tarziu venirea lui Carol. Tot atunci insa incepe si epoca Cetateanului Turmentat a lui Leonida si a Eftimitei , a "republicancei"  Mita.
Cu sarcasm si cu repetitie, Caragiale nu scapa prilejul sa creioneze legatura dintre personajele sale si faimoasa data istorica.

Cetăţeanul

"O noapte furtunoasa" - 1953, de Sica Alexandrescu, Victor Iliu,
Cu Costache Antoniu

Dupa cum vedem in "O noapte furtunoasa", democratia a inceput la 11 februarie cu venerabilul Conu' Zaharia si alegatorul model, "Cetateanul Turmentat".

Cetăţeanul:  Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană Joiţico... Las' că ne cunoaştem... Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ţinem de d. Nae Caţavencu... e din Soţietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (şovăie.)

Cetăţeanul: Ce trebuie să mai spui cum mă cheamă? Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie! Iacă un cetăţean şi eu... 

Leonida si "Galibardi"

"Conu Leonida față cu reacțiunea ", de Nae Cosmescu,
Cu Radu Beligan si Draga Olteanu

Leonida (...cel atotstiutor fata de consoarta dumisale Eftimita) are o certitudine pe care i-o da "Galibardi". Faptul ca pronunta numele revolutonarului italian pocit, in stilul unui copil de sub 5 ani, ne da si masura intelegerii pe care personajul lui Caragiale o are fata de personajul istoric (adica nu pricepe nimic). 

Leonida - Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o diminează, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe 'Aurora Democratică', să văz cum mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: '11/23 Făurar... a căzut tirania! Vivat Republica!'

Eftimita - Auzi colo!

Leonida -Răposata dumneaei - nevastă-mea a d-întâi - nu se sculase încă. Sar jos din pat şi-i strig: 'Scoală, cocoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit libertatea la putere!'

Eftimita -(afirmativ) Ei!

Leonida -Când aude de libertate, sale şi dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi... hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân' la teatru... (Cu gravitate:) Ei, când am văzut... ştii că eu nu intru la idee cu una cu două...

Eftimita - Ţi-ai găsit!... dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

Leonida - Ori să zici nu ştiu ce şi nu ştiu cum, că adicătele 'acu, unde eşti tu republican, ţii parte naţiunii...'

Eftimita - Aş!

Leonida - Dar, când am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului!... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, şi lume, lume,... de-ţi venea ameţeală nu altceva.

Eftimita - Bine că n-am fost în Bucureşti pe vremea aia! Cum sunt eu nevricoasă, Doamne fereşte! Păţeam alte alea...

Leonida - Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (Schimbând tonul:) Ei, cât gândeşti c-a ţinut toiul revuluţiei?

Eftimita - Până seara.

Leonida - (zâmbind de aşa naivitate, apoi cu seriozitate)  Trei săptămâni de zile, domnule.

Eftimita - (minunându-se) Nu mă-nnebuni, soro!

Leonida - Ce te gândeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră naţiunea română.

Eftimita - (cu interes) Zău?

Leonida - Mai e vorbă!

Eftimita - Adică cum?

Leonida - Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească...

Eftimita - (curioasă) Da'... ce spunea în scrisoare?

Leonida - (cu importanţă) Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: 'Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!' Şi jos iscălit în original 'Galibardi'.

Eftimita - (satisfăcută) Apoi, atunci dacă-i aşa, a vorbit destul de frumos omul!

"Halal sa-ti fie" - asta da felicitare pentru 11 faurar....

Mita si "martirii de la 11 februarie"

"D'ale carnavalului", de Gheorghe Naghi, Aurel Miheles
Cu Jeana Gorea

 MIȚA: Da, (ridicându-se) vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabilă) ai uitat că sunt ploieșteancă — da, ploieșteancă! — Năică, și am să-ți torn o revuluție, da' o revuluție... să mă pomenești!...

Mita e republicanca "de la Ploiesti"... Da, a fost candva o "Republica de la Ploiesti". Care e legatura dintre 11 februarie - detronarea lui Cuza - si miscarea anti-Carol de la Ploiesti? Este vorba de Candiano Popescu: capitan participant activ la 11 februarie 1866, "Prezidentul" rebeliunii de la Ploiesti, combatant in razboiul de la 1877 ... apoi adjutand regal al aceluiasi Carol I.

"Martirii de la 11 februarie" -  iar vedem sarcasmul autorului legat de acel moment - Cuza a abdicat pasnic in fata conspiratiei, cu toate ca ar fi putut opune rezistenta, nici vorba de vreun martir (altul decat insusi Cuza).

De ce "Hamlet"?

Pentru ca el, Ion Luca Caragiale, le aducea si inca ne mai aduce aminte de faptul ca ceva era si este putred in mitizarea acelei democratii si a inceputurilor ei "glorioase" - acea democratie s-a nascut in urma "uciderii" unei alte democratii anterioare.
Pentru fanii neconditionati si mai putin docti ai lui Carol I, dau numai doua exemple.
In 6 ani de domnie Cuza a dat mult mai mult pamant taranilor decat s-a dat in urmatorii aproape 60 de ani pana la reforma agrara din anii 1920. Cata inima aveau acei conducatori din partidele lui Tipatescu si Catavencu (conservator si liberal) astfel incat tineau in saracie 80% din populatie? Poate vedeam asta in "Arendasul roman".
Al doilea exemplu este votul censitar: pragurile de avere pentru votul in colegii au crescut dupa 1866, ceea ce inseamna nimic altceva decat mai putina democratie...
Din pacate urmasii inca nu inteleg mai nimic din ce scrisa Nenea Iancu.

"Love story" - film, literatura, realitate ...adica fictiune (2) - qed

Vezi si prima parte "Love story" - film, literatura, realitate ...adica fictiune (23 August 2011)

"Do you really love someone, or are you just sexually attracted to them?
Scientists have found a way to tell the difference between the two in the brain.

Researchers from Concordia University, the University of Geneva, West Virginia University and Syracuse University have found that when a person is experiencing love and sexual desire, a part of the brain called the striatum is activated. However, different parts of this brain region are activated by these two emotions.
Specifically, sexual desire activates a part of the brain region typically activated by pleasurable things like food or sex.
Meanwhile, love activates a part of the brain that plays a role in pairing value with these rewarding or pleasurable things."

Din - http://www.huffingtonpost.com/2012/06/21/love-brain-striatum-sexual-desire_n_1613544.html 

Dupa cum ziceam, dorinta si dragostea nu vin la pachet. Dragostea are si "TVA" adica implica in plus perceptia unei valori asociate cu acel subiect. Desigur, nu este doar atat, dar bine ca este o parte demonstrabila.

Egoistul

N-am avut norocul sa prind perioada de aur a teatrului romanesc.  Nici nu ne-a ramas de atunci filmari ale pieselor decat doar in putine cazuri. O tara vecina are, de exemplu, de cinci ori mai multe inregistrari de piese de teatru din aceeasi perioada.

Am avut norocul sa-i vad totusi pe cativa din actorii acelori timpuri. Nu e nici o discriminare fata de prezent sa spunem ca acele vremuri au fost "de aur". Acesti actori de care spuneam mi s-au parut din alta lume fata chiar de cei mai buni din generatiile mai noi. Asadar am putut vedea: "Tache, Ianche si Cadar" cu Gheorghe Dinica, Radu Beligan si Marin Moraru, "Egoistul" cu Beligan, "Ultima ora" cu Dinica si Moraru, "Cotletele" cu Dinica si Beligan. Unele dintre ele le-am vazut de doua sau chiar trei ori si nu mi se pare suficient.

In "Egoistul" , Radu Beligan este tot timpul pe scena si are poate mai mult de jumatate din replici. Prima data l-am vazut cand era ceva mai "tanar", acum cativa ani, Si atunci aveam o strangere de inima pentru efortul depus de el, avea probabil mai mult de 84 de ani. Dar actorul era in forma - silueta era mai firava decat inainte dar vocea inca puternica. 

Am revazut acum, de curand, piesa. Domnul Beligan avea probabil 93 de ani. Era "mutat" dintr-un loc in altul al scenei odata cu intunericul lasat pentru schimbarea decorului. Era ajutat sa se ridice sau sa stea jos. Vocea era mai slaba - noroc ca sala este mica si stateam aproape. La final nu a putut decat asa apara in cadrul usii de la scena pentru aplauze. 

Dar... jocul lui avea aceeasi forta, sutele de replici le spunea fara probleme, el era insusi personajul. N-am vrut initial sa ma mai duc la piesa , imi era mila de efortul pe care stiam ca trebuie sa-l depuna. Vazand piesa, acest sentiment a disparut si pentru un forte bun motiv: "Egoistul" Beligan era cel mai fericit om din sala, el se bucura si traia cel mai mult acesat spectacol din mai multe motive: stia ca face ceva extraordinar si stia ca ii face pe ceilalti fericiti.

Delon?

Alain Delon?

 Nu, Robert Mitchum.

Eu cred ca seamana putin.

 Sau mai mult!

"Nu-i as ca puteam juca si eu in Borsalino?"

Person of interest - "Interesting !"

Ce are deosebit - ca idee - serialul "Person of interest"? Sa fie masina care supravegheaza totul? Eu zic ca nu, ci mai degraba ea este un McGauffin a la Hitchcock. Si atunci, ce?

<< "Person of interest" is a phrase used by law enforcement when announcing the name of someone involved in a criminal investigation who has not been arrested or formally accused of a crime. The phrase was adopted by the media and widely disseminated, thus most law enforcement agencies have picked up the term. It has no legal meaning, but it is a "catchy" term. "Law enforcement officials say that the term simply reflects the new tactics required to fight terrorism. But some legal scholars say officials are trying to create a more benign public image, even as their power expands."[1] While terms such as suspect, target, and material witness have clear and sometimes formal definitions, person of interest remains undefined by the U.S. Department of Justice. It is often used as a euphemism for suspect, and can sometimes result in a trial by media. >>  (WIKIPEDIA)

 Ce idee principala folosesc toate povestile politiste, fie ele filme, seriale, carti sau altele? Are loc o infractiune, mai mult sau mai putin grava, si apoi cineva - autoritati, detectivi, persoane private - "investigheaza" in cautare de suspecti si de probe (pentru a le dovedi vina). In prima faza, inainte de a fi suspecti, persoanele din "peisajul" infractiunii sunt "persons of interest".
Oricat ar fi de diferite intre ele, toate povestile "politiste" au partea aceasta comuna. 

Sa vedem insa care este ideea principala din serialul amintit: "Se da" - ca la matematica - o "persons of interest" si sa se afle: infractiunea (care va urma!)  si daca acea persoana de interes este victima sau agresor. Povestea politista clasica este "deja investigata" de masina, care isi face treaba ca orice McGaufiin care se respecta. 

Avem deci un model de poveste intors pe dos.

"INTERESANT!" - cum ar spune Sherlock, House sau Patrick Jane.

Why do people drink? - QED

"House M.D. Why do people drink?"

Ce spuneam intr-o postare anterioara ("House M.D. Why do people drink") , legata de un episod din House MD 

Dintre cei care beau pentru motivele enuntate mai sus si nu sunt alcoolici, doar pentru un procent mic "Killing pain" este motivul. Si nici cantitatea care o beau nu ofera IN SINE, prin cantitate, "fericirea de sinteza" cautata.
Deci ce are bautura, mai degraba in context si nu direct, care sa aduca fericire?
Bautura are VALOARE si RESPECT! Suna ciudat nu?
Cand isi beau vinisorul sau bauturica oamenii simt ca SE RESPECTA, ca AU GRIJA DE EI INSISI. De ce numai bautura este "impachetata" frumos si "inzorzonat"? De ce numai bautura intra intr-un ritual? Este ritualul "respectului de sine".

Am avut dreptate!

Iata insa ce spune un studiu facut de Pierre-Mendes France University (citat dupa AFP):

In the second phase, 94 men were invited to taste-test a new fruit cocktail on behalf of a research firm that was in fact a bogus company set up for the purposes of the experiment.
They were told that half of the volunteers would be given an alcoholic version of the cocktail and the others would be given a non-alcoholic version. No-one knew which was which.
They were then asked to write and deliver a filmed message that was supposed to be used in advertisements for the new "brand."
Each volunteer was asked to watch his film and rate his own performance for attractiveness, brightness, originality and humour.
But the data showed up a curiosity.
Those who believed they had drunk alcohol gave themselves high self-assessments, regardless of whether they had imbibed any booze or not.
And those who had believed they had not drunk any alcohol gave themselves a low assessment, even when there had been a hefty shot of pure alcohol in their drink.
"Our study shows that the mere fact of believing that you have drunk alcohol makes you feel more attractive," Begue told AFP. "The alcohol dose has no effect in itself."

"Elementar draga Watson!": imediat dupa efectuarea "ritualului" de "respect al sinelui", normal ca acesta creste (respectul de sine creste). 

QED

Homo sapiens sapiens, nu?

House M.D. - Quotes (2)

House: "God doesn't limp."

Wilson: "Something like that. More that if we told you the truth that you'd solved a case based on absolutely no medical proof, you'd think you were God. And I was worried your wings would melt."
House: "God doesn't limp."

Patient: I just don't see much use in complaining.
House: Seriously? It's a pretty useful tool. You complain, make people miserable. Then they do what you want, to make the misery go away. We probably should say something. Maybe I can call one of doctors...
Patient: They're doing their best.
House: [They smile at each other. House stamps his cane on Jeff's foot.] Ow! 

Patient: I'm sure it was an accident.
House: Is he Canadian?
Cameron: He's a low priority.
House: Is that a yes?
House: He's just... Happy. I've got to stop this, before it spreads. 

House: She's the anti-Wilson. She's a force for evil.
Wilson: She has an annoying quality. Perhaps even two. If I was perfect, I would date perfect.
House: You like that!
Wilson: It's annoying, but she's good at it.
House: Wait a second. This isn't just about the sex. You like her personality. You like that she's conniving. You like that she has no regard for consequences. You like that she can humiliate someone if it serves-oh, my god.
You're sleeping with me!!! 

(Later)
House: She's not me. Well, she is me. But that's not why she's attractive. She's a needy version of me.
Wilson: Hard to imagine such a mythical creature. You'll never lose your friend, House. You're the long-distance runner of neediness.

 .
Foreman: He's annoyed by her, doesn't respect her as a doctor, constantly insults her.
Wilson: That's House's version of courtship. 

Foreman: Oh, God. He's been wooing me for years. 

Wilson: She's the perfect woman for him. Willing to literally go to the end of the earth (South Pole) for her career, making her unavailable for a real relationship. And she's afflicted with a mysterious illness.

Wilson: You don't like her because she's a psychiatrist.
House: (No,) I'm a complicated man. I loathe her for many reasons.
Wilson: Never before has a profession been so decried by someone who needed it so badly

Kutner: Who's that from? (a gift)
House: Santa, obviously. 'Cause you know i worship him. No, wait, i mean Satan. I always get 'em confused.

House: Send Foreman and Taub. They're better liars. More likely to get to the truth.

Dr. Remy (to House)
You spend your whole life looking for answers... Because you think the next answer will change something, maybe make you a little less miserable. And you know that when you run out of questions, you don't just run out of answers. You run out of hope. You glad you know that?

Cameron: "How do you test someone's response to pain."
House: "Easy. Hurt them."
House: (To Leona) It’s not going to hurt at all. We just need to make sure you don’t move.
Leona: Yeah. [House sticks her finger with a needle.] OW!

John Reese - Patrick Jane - Sherlock Holmes

(Nefinisat-neterminat)

Ce le leaga pe cele trei personaje principale, din cele trei seriale: Person Of Interest - The Mentalist - Sherlock ?

Varianta simpla ar fi ca sunt personaje iesite din comun - da, asa este, dar aceasta trasatura o impart cu multe altele din seriale si filme mai vechi si mai noi. Mai degraba ar trebui luate doua cate doua (personajele).

John Reese - Patrick Jane

Cei doi au abilitati concrete oarecum diferite, dar sunt seamana mult. Amandoi sunt "broken", au un trecut care parea sa le fi distrus complet viitorul: si-au pierdut pe cei dragi intr-un mod tragic, iar dupa aceasta ajuns "jos", cu psihicul avariat grav: Reese devine om al strazii, Jane ajunge intr-o institutie psihiatrica. Pe amandoi ii va ridica si ii va "tine in viata" un singur lucru: sa faca bine semenilor, ceea ce va fi "profesia" lor de atunci incolo.

Patrick Jane - Sherlock Holmes

Evident, draga Watson! Mai intai a fost Sherlock, restul sunt epigoni, inclusiv "The Mentalist". Patrick Jane nu e cu mult diferit de personajul inventat de Doyle. Sa ne amintin ca nici Sherlock nu era politist, era un fel de "detectiv consultant". In plus Sherlock era si el, intr-un fel, "broken" - dar nu in urma unui incident, nici a unui accident ci ...prin destin. Sa ne amintim de personajul Obelix, singurul din satucul antic galez care nu avea dreptul la potiunea magica dadatoare de puteri. Motivul? Unul simplu, cazuse cand era mic in butoiul cu potiune, nu mai avea nevoie de alte evenimente care sa-l faca puternic. Destinul lui Sherlock a fost sa fie, prin nastere, intr-un anumit fel, altfel - dupa cum am mai spus - poate precum Bobby Fischer. Nu avea nevoie de un motiv, se nascuse cu abilitatea necesara in investigatii si tot prin nastere cu orientarea de a pune asta in slujba binelui. Mai mult - la fel ca in cazul personajului real Fischer - el este "broken" de la inceput: se naste cu abilitati si cu decontul pentru acestea inclus.

Diferenta vizibila si permanenta intre ei este de "fatada" : zambetul  lui Patrick Jane si raceala lui Holmes. Un alt punct comun (impartasit si de "epigonul" House) sunt nelipsitele exclamatii: "Boring!" sau "Interesting!"

Si...
Pana la urma avem un Sherlock si in "Person of Interest" - este format din trei entitati, care reunite aproape il re-compun pe acesta: John Reese, Harold Finch si ... super-programul lui Finch.

Si...

... totusi cele trei personaje au ceva in comun: sunt trei "cruciati" care lupta pentru normalitatea lumii , fara ca ei insisi sa aiba o viata normala, spre deosebire, de exemplu, de Columbo, care avea in privat cea mai normala si mai echilibrata viata cu putinta. Reese si Jane au avut candva aceasta viata. Sherlock nu.  "Geamanul", de fictiune, al lui Bobby Fischer doar ne arata dimensiunea la care un om poate ajunge, daca nu ar avea timp pentru el insusi si anumite trasaturi ar functiona la maximum...

Si...

Am vazut si intruchiparea reala a unor astfel de personaje. Exista, dar nu avem abilitatea sa le bagam in seama: au exact acelasi efect asupra celor din jur (ca cele de fictiune metionate), mai putin cateva elemente de spectaculos trivial: nu bat pe nimeni, probabil nu lucreaza in politie sau la sectia de urgenta a unnui spital. Doar la sectia de urgenta a vietii. Revin. 

Sherlock (BBC 2010) - Marea problema a unui Sherlock

No-one feels inadequate, Sherlock's an ordinary man.

Un personaj "infernal"

O surpriza foarte placuta: Serialul "Sherlock" produs de BBC, incepand din 2010. A fost primit bine si de critici, obtinand printre altele 2011 BAFTA Television Award for Best Drama Series. Dar nu asta m-a impresionat, ci faptul ca a reusit sa dea viata acestui personaj infernal - infernal de greu de intruchipat si realizat. Personajul Sherlock este o reusita a lui Conan Doyle mult mai mare decat chiar scrierile lui despre Sherlock! E ca si cum ai fi vrut sa-l inventezi pe Bobby Fischer cu toate plusurile si "minusurile" lui, daca acesta nu ar fi existat. De ce e greu? Pentru ca Sherlock , ca si Bobby pare real si ireal in acelasi timp, nu este o doar o plazmuire "plata". E un personaj fantastic si veridic in acelasi timp.

Cea mai veridica problema a lui Sherlock

Daca ar exista cu adevarat, care ar fi cea mai mare problema a lui Sherlock? Cazurile complicate? Riscurile meseriei? Nu!

Cea mai mare, sau mai bine zis cea mai veridica, problema a unui Sherlock real ar fi urmatoarea - iat-o descrisa chiar in seria BBC, episodul "The Reichenbach fall":

Sherlock Holmes:  Everybody wants to believe it, that's what makes it so clever. A lie that's preferable to the truth. My deductions were a sham. No-one feels inadequate, Sherlock's an ordinary man.

Oamenii ar vrea ca el sa nu fie adevarat, sa fie o frauda. De ce? Pentru ca daca ar fi "adevarat", toti s-ar simti "inadecvati". Este ceva adanc inscris in instincte: daca genele noastre sunt inferioare, tot ce credeam despre noi, ca suntem semeni egali in cadrul celei mai inteligente specii, pur si simplu nu ar mai fi adevarat. Iata ca exista cineva, care este, in raport cu noi, cum suntem noi in raport cu copiii pre-scolari. Cat de crunta inconfortabilitate!

Casablanca - Quotes

Major Strasser: What is your nationality?
Rick: I'm a drunkard.
Captain Renault: That makes Rick a citizen of the world.

Cititi scenariul. Tot! Un singur mare citat. 
Si tot o sa va scape mult si multe - o buna parte se gaseste, ca intr-un film ce se respecta cu adevarat, in vizual. Asa ca revedeti filmul! Fiti atenti la jocul actorilor, fiti atenti la replici, fiti atenti la poveste.
Si peste un timp, din nou...

Major Strasser: What is your nationality?
Rick: I'm a drunkard.
Captain Renault: That makes Rick a citizen of the world.

Senor Ferrari: As the leader of all illegal activities in Casablanca, I am an influential and respected man.

Captain Renault: What in heaven's name brought you to Casablanca?
Rick: My health. I came to Casablanca for the waters.
Captain Renault: The waters? What waters? We're in the desert.
Rick: I was misinformed.

Captain Renault: I've often speculated why you don't return to America. Did you abscond with the church funds? Run off with a senator's wife? I like to think you killed a man. It's the Romantic in me.
Rick: It was a combination of all three.

Rick: And remember, this gun is pointed right at your heart.
Captain Renault: That is my least  vulnerable spot.

Annina: Monsieur Rick, what kind of a man is Captain Renault?
Rick: Oh, he's just like any other man, only more so.