duminică, 22 martie 2015

House M.D. - Raspunsul


Puzzle? 

But you don't find life interesting anymore.
Ceilati il banuiesc pe House ca gaseste viata interesanta pentru jocurile mintii. Dupa cum am spus si in postarea precedenta, pentru el provocarea era lupta cu moartea. Iata insa ca boala lui Wilson face toate acestea neinteresante. 

"Kutner": You exist for what's interesting. Puzzles, ideas, analysis. Death is the opposite of a cool puzzle. It's eternal nothingness. But you don't find life interesting anymore.

In ce mai crede House, daca nu in puzzle-uri si lupta pentru viata?  Care este opusul neantului si al eternului nimic?

Raspunsul 

Isn't that what life is?
Tot ce a contantat pentru House si Wilson a fost prietenia. Cea mai de baza legatura intre doi oameni.

Foreman: You are responsible. The past 20 years you've had three wives, hundreds of colleagues,
thousands of patients. But you've kept that one best friend. [...]
Chemo won't make your life any better. But caring will. Enduring pain to do some good for someone you care about... Isn't that what life is?

Ce e prietenia adevarata? Sa-ti pese, sa duci grija, sa te simti mai bine indurand durere pentru a face bine pentru de cineva de care iti pasa.
Spre cinstea lui, House considera ca acesta era lucrul principal pentru care merita sa traiesti. 

Ceilalti

♪ keep me in your heart for a while

Dupa presupusa moarte a lui House, ne sunt aratati "ceilalti", cei care traiau alaturi de el intr-un fel sau altul. Nefiind cei mai buni prieteni, cum ar trebui sa treaca ei aceasta perioada? Aici avem ceva mijloace "cinematografice" care ne sugereaza asta: poza de grup pe care o pastreaza Cameron si cantecul de fundal: 

"♪ keep me in your heart for a while"

E un minim care defineste omenescul, daca acesta exista.

Raspunsul - cum se face

How do you want to spend your last five months?
Ce face House intr-o situatie imposibila: trebuie sa mearga la inchisoare 6 luni , iar prietenul lui mai are de trait 5 luni? 

Wilson: You're destroying your entire life. You can't go back from this. You'll go to jail for years.
You can never be a doctor again.
House:  I'm dead, Wilson. How do you want to spend your last five months?

Isi insceneaza moartea cu pretul a unor viitori ani de inchisoare si a pierderii dreptului de a mai profesa. In schimb, va fi alaturi de Wilson in ultimele sale luni.

Cancer is boring
Ce conteaza? Daca moartea e mai departe, sau dimpotriva, mai aproape? Raspunsul final al lui House: eternul nimic e plictisitor. Singurul lucru care conteaza sunt momentele deosebite pe care le traim alaturi de cei la care tinem. ... Daca putem face asta. Daca nu, suntem mai degraba deja o parte a eternului nimic.

Wilson: When the cancer starts getting really bad...
House: Cancer's boring.

sâmbătă, 28 februarie 2015

Tinutul uraganelor (Havana)

"Dar nu mai e acelasi lucru" (Robert Redford)

"Uneori, vin cu masina aici, de la Miami. Nu cã as astepta-o. 
Feribotul acela nu mai merge.
Dar, uneori, vãd un iaht în larg si parcã inima îmi bate mai repede.
E speranta, cred.
Ce naiba? Fidel Castro apare la emisiunea lui Jack Paar.
Asa cã orice e posibil.

Acum chiar citesc ziarele. Nu doar titlurile de dimineatã, ci subiectele de interes uman.
Câteva rânduri despre ce s-a întâmplat la un colt de stradã în Indianapolis. Sau despre gemeni identici care s-au gãsit dupã 30 de ani si care fumau aceeasi marcã de tigãri. Si s-au însurat amândoi cu fete pe care le cheamã Shirley.
Chestii de genul ãsta.

Cineva a venit din Havana...
Mi-a spus cã Baby Hernandez a fost marele câstigãtor din seara aceea. Acum, locuieste în Jersey.
Si am primit o ilustratã de la Joe Volpi. Din Santo Domingo. Cred cã încã are vechea ocupatie. E aghiotantul lui Meyer.

E un nou deceniu. Lucrurile s-au schimbat. Avem propriul nostru gen de revolutie. 

Mã descurc bine. Chiar foarte bine. 
Dar nu mai e acelasi lucru.

Stau cu spatele la perete, cu ochii pe usã. 
Nu stii cine o sã intre. Cineva care s-a abãtut de la drumul lui.
Doar suntem în tinutul uraganelor."

miercuri, 31 decembrie 2014

House MD - matematica vietii

House viseaza ca are de rezolvat probleme de matematica....

Probleme... matematice

In episodul "No Reason" House este impuscat si, in coma fiind, are de rezolvat si acolo o enigma. Cum in vis lucrurile sunt mai ciudate, enigma este o problema matematica scrisa cu creta pe o tabla transparenta (vezi foto). 

De unde si pana unde matematica?

Asa cum spuneam si in comentariul la pilot problemele medicale sunt pentru el ca niste jocuri de sah, in care poate vedea mult mai multe mutari in avans fata de ceilalti. Dintre acestea el se ocupa numai de cele foarte complicate. Miza jocului? Viata unui om.
Jocul de sah sau orice activitate care poate fi modelata prin "mutari" alternative intre un "rezolvator" si "adversar" sunt pana la urma probleme matematice (exista matematici specializate pe domeniu, precum Teoria Jocurilor). 
Visul lui House ne arata seriozitatatea cu care trateaza el enigmele medicale: este o lupta la fel de dura si complexa precum rezolvarea problemele matematice complicate. 

Blackboard

"Blackboard" ....
Metoda preferata de lucru a lui House impreuna cu echipa este tabla - whiteboard-ul. Pe tabla sunt trecuta simptomele si ideile (diagnostice candidate) celor din echipa. Aceste idei sunt discutate de catre grup si apoi verificate prin analize, investigatii, tratamente incercate etc.

Blackboard pattern
In realitate, acest mod de rezolvare este tot o abordare cvasi-matematica. In dezvoltarea de software exista modelul arhitectural numit "Blackboard pattern". A fost folosit mai intai in problemele complexe legate de inteligenta artificiala. Cei care scriau programele aveau la dispozitie mai multi algoritmi inteligenti, dar niciunul nu putea rezolva problema complet. Metoda rezultata a fost urmatoarea: fiecare algoritm prelucra o parte din informatii si punea rezultatul la dispozitia celorlalte. Adica - metaforic vorbind - lua informatii de pe tabla - blackboard - si punea rezultatele inapoi, tot pe tabla, sa le "vada" si ceilalti. 
Inlocuiti datele initiale cu simptomele, algoritmii inteligenti cu doctorii din echipa lui House, rezultatele algoritmilor cu diagnosticarile candidate si ....schimbati tabla neagra cu una alba. Avem in fapt aceeasi metoda.

Puzzle? 

House nu vrea niciodata sa se vada ca ii pasa. Ii lasa pe ceilalti sa creada ca tot ce il intereseaza si tot ce il pasioneaza este sa rezolve "puzzle-uri" complicate, in cazul nostru cazuri medicale grave.

Este insa acest lucru si adevarat?

P:  I just want to die with a little dignity. 
H: THERE'S NO SUCH THING. Our bodies break down. Sometimes when we're 90. Sometimes before we're even born. But it ALWAYS HAPPENS, and THERE'S NEVER ANY DIGNITY IN IT. I don't care if you can walk, see, wipe your own ass. IT'S ALWAYS UGLY. ALWAYS.  We can live with dignity. We can't die with it.

Daca il "urmarim" pe House il vedem ca nu crede in nimic: nici in religie, nici in politete, ci intr-un singur lucru: in viata si in salvarea ei. De ce puzzle-uri? Pentru ca acolo poate el sa faca diferenta dintre viata si moarte. Avand o capabilitate mult mai buna, nu are rost sa piarda timpul cu cazurile pe care le pot rezolva si altii, ci trebuie sa se ocupe cu cele in care ceilalti nu au nici o sansa. Cum face asta? Cu precizie si strategie aproape matematica, folosind la maxim munca in echipa prin "calculul paralel" dat de modul de lucru la tabla ( "blackboard pattern" ). 
In matematica exista "calcul", orice alt considerent fie el si o emotie umana, nu face decat sa compromita rezultatul, in cazul nostru salvarea unei vieti.  In lupta cu moartea nu-ti poti permite decat sa fi un "matematician" perfect, pentru a maximiza orice sansa a vietii.

Civili si militari 

Spuneam in alta postare ca personajul din "Hurt Locker", genistul militar, este "House in Irak", si in acelasi timp pierdut definitiv pentru viata civila.  Intr-adevar, House nu este nici el civil prin modul lui de a fi: este un general aflat in razboiul pentru viata, care foloseste orice strategie si orice metoda pentru victorie. 
Ceilalti nu il inteleg din doua motive: sunt "civili" in acest razboi si nu stiu atata "matematica". 

duminică, 9 noiembrie 2014

Cu gandul la LeFors ... (Butch Cassidy and the Sundance Kid - 1969)

Jesus, who are those guys?

Doi spargatori de banci simpatici (daca nu ma credeti, uitati-va la interpreti), au o mica mare problema: dupa cateva spargeri, o "potera" le-a luat urma si nu pot scapa de ea orice ar face.


How can they do that? Who are those guys?

Sundance Kid: They're following our path. Dead on it.
Butch Cassidy: I couldn't do that. Could you do that? How can they do that? Who are those guys?


That's how you tell it's Joe LeFors, 'cause he wears a white straw hat. Look at that guy out front.

Intrucat situatia parea incredibila, orice faceau nu scapau de potera, au ajuns sa creada ca erau urmariti de cel mai bun om a legii, un anume Joe LeFors.

Butch Cassidy: Who's the best lawman?
Sundance Kid: Best? How?  You mean toughest or easiest to bribe?
Butch Cassidy: Toughest.
Sundance Kid: Joe LeFors.
Butch Cassidy:  Gotta be.
Sundance Kid: LeFors never leaves Wyoming. Never. You know that.
Butch Cassidy: He always wears a white skimmer. That's how you tell it's Joe LeFors, 'cause he wears a white straw hat. Look at that guy out front.




Cei doi scapa, ca prin urechile unei ... prapastii (celebrul salt in gol), dar nu inainte de a simti privirea sefului cu palarie alba, probabil LeFors. Inainte de a sari, fac un legamant: sa fuga acolo unde nici LeFors, nici altul ca el sa nu-i mai gaseasca.
Zis si facut...In Bolivia insa este si mai greu, pentru ca doi banditi "gringo" ajung sa atraga atentia tuturor, inclusiv a armatei. 


Raniti, inconjurati de sute de militari bolivieni, obsesia lor ramane tot trecutul si implacabila urmarire a lui LeFors. Situatia lor era acum insa mult mai rea: in loc de cativa oameni ai legii, aici erau sute de oameni inarmati, care probabil nici nu intetionau sa-i ia prizonieri.

You didn't see LeFors out there, did you?
Butch Cassidy: You didn't see LeFors out there, did you?
Sundance Kid: LeFors? No.
Butch Cassidy: Oh, good. For a moment there, I thought we were in trouble.

Oh, good. For a moment there, I thought we were in trouble.
Morala: Daca esti obsedat de greutatile trecutului cand acestea au apus demult... asta inseamna ca puterea de adaptare ti s-a tocit, si in timp ce te lupti cu fantomele, noile probleme te vor dobora cu siguranta ...

In traducere ... doar un alt cognitive bias.

In practica.... mai la est, politicienii iti spun ca  te apara acum, in sec XXI, de fascistii din WWII, iar mai la vest putin, alti politicieni, iti spun ca  te apara de comunistii de acum 25 de ani... Tu ii crezi, si intr-un caz si in altul, iar ei in vremea asta iti mananca tie si altora impozitele, iar statului resursele ...

Si acesta e doar un exemplu la indemana.

duminică, 5 ianuarie 2014

Buni si rai (1)

A good day to Die hard - "Dansatorul"
"Bad boys" (1995, cu Will Smith si Martin Lawrence) erau ... evident niste baieti buni, politisti, care doar aveau metode ceva mai putin ortodoxe. Pare benign, nu? De multe ori este. Dar sa vedem cat de bine redau filmele si cartile aceste notiuni - bine si rau. 
Cele mai suparatoare mi se par niste meta-clisee (clisee care se gasesc in structura cliseelor - sic!). Cel mai vizibil este urmatorul: "bunul" ajunge in mana raului care ... il bate! il leaga! il batjocoreste! dar... de cele mai multe ori il lasa in viata. Asta in timp ce spectatorul are timp sa-si zica "ce rau e asta!". Deci am stabilit: este un tip rau, am inmagazinat  si ceva resentimente in privinta lui. Urmeaza Happy End-ul:  "cel bun" are o fractiune de timp liber pe care nu o iroseste, nu il bate, nu il leaga, nu-l batjocoreste... doar il impusca pe loc si apoi saruta eroina principala in timp ce corpul neinsufletit al "raului" este inca in cadru. Si noi plecam fericiti si impacati acasa.

???

Pai eu vad asa: nu avem bun si rau (in acest cliseu), ci invingator si invins. Unde primul este o specie mai periculoasa, mai adaptata la jungla vietii. 

Bineinteles, exista ceva variatii in utilizarea acestor clisee. Un exemplu: "Dansatorul", baiatul rau din "A good day to Die Hard". Acest super-killer ce face? E "sentimental": nu-i poate elimina pe cei doi McClane fara sa le explice frustrarea sa fata de nenorocul rusilor ca el fata de americani, ii leaga, ii cearta, ii bate .. ca sa aiba timp cei buni sa scape. 
Alt exemplu de "ineficienta": in Pulp Fiction,  Jules Winnfield tine o predica de doua minute celui pe care avea sa-l impuste. De ce? Tarantino stie. Sau dupa ce am vazut in "Ïnglorius Basterds", probabil ca nu: sunt momente cand naratiunea nu are logica, e doar scena pentru efect. Nostim este ca unii spectatori gusta asa ceva, acesta "mancare" cu gust aparent si zero calorii (continut).

Pulp Fiction: "predica"
E bine? E rau? E rau! Pentru ca nu facem diferenta intre ele. Invingatorul e bun pentru ca este invingator, sau pentru ca face ceea ce trebuie?

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Filmul lipsa - Viata lui JFK


Despre John Fitzgerald Kennedy s-au facut multe filme si probabil se vor mai face. Sunt doua mari categorii: cele despre viata sa si cele despre moartea sa. Cateva filme foarte bune s-au facut legat de acest subiect: Executive Action (1973-David Miller), JFK (1991-Oliver Stone) , deasemenea altele doar inspirate. Cele despre viata lui au fost insa foarte sterse, retinand numai aspectele de tabloid - subiectele legate de sotie si amante.

Ce nu s-a facut, cu adevarat, este un film despre viata sa, mai precis asupra ceea ce conteaza din aceasta. Faptul cel mai putin important este acela ca a demarat programul Apollo (http://er.jsc.nasa.gov/seh/ricetalk.htm).

"We choose to go to the moon. We choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win, and the others, too. "

La fel, gestionarea crizei rachetelor, din  1962, nu  a fost nici ea cea mai importanta contributie a acestui presedinte. Importante au fost cele din domeniul drepturilor civile si cele din viziunea asupra pacii si relatiilor  dintre tari.

Si-a mai permis vreun presedinte american sau de alta natie sa spuna asa ceva, in conditiile in care razboiale mai mari sau mai mici, mai reci sau mai calde ascund o gramada de interese?

“What kind of peace do we seek? Not a Pax Americana enforced on the world by American weapons of war. Not the peace of the grave or the security of the slave. I am talking about genuine peace, the kind of peace that makes life on earth worth living, the kind that enables men and nations to grow and to hope and to build a better life for their children–not merely peace for Americans but peace for all men and women–not merely peace in our time but peace for all time.” 
“Too many of us think [peace] is impossible. Too many think it unreal. But that is a dangerous, defeatist belief. It leads to the conclusion that war is inevitable–that mankind is doomed–that we are gripped by forces we cannot control. We need not accept that view. Our problems are manmade–therefore, they can be solved by man. And man can be as big as he wants. No problem of human destiny is beyond human beings. Man’s reason and spirit have often solved the seemingly unsolvable–and we believe they can do it again.”

"Genuine peace", "peace for all time" ... ce profit sa scoti din asta? In plus, cum ar fi posibil?
JFK a avut un raspuns : "And man can be as big as he wants. No problem of human destiny is beyond human beings"

A mai trait 5 luni dupa acest discurs. Acum 50 de ani.

(Un exemplu de efect al acestei pozitii ... conducerea Romaniei de atunci a transmis conducerii SUA ca nu se v-a implica in nici un conflict initiat sau provocat de Uniunea Sovietica)

luni, 16 septembrie 2013

De ce (NU) imi place MASH?


Cui nu-i place Radar (Gary Burghoff) sau "Captain Pierce" (Alan Alda)?
Cele de mai jos sunt valabile si pentru film si pentru serial. Serialul e mai cunoscut, asa ca puteti sa-l luati ca referinta. 

Imi place MASH! 

Cui nu-i place Radar (Gary Burghoff) sau "Captain Pierce" (Alan Alda)? Nu atat ca joc cat ca exemplare nobile ale umanitatii. Intr-o situatie ingrozitoare, in razboi, exista si personaje absolut pozitive: doctorii si tot personalul spitalelor. Sunt mandru, de exemplu, ca un strabunic al meu care a cazut in 1916 era sanitar. Si ca nasul meu a fost chirurg in al doilea razboi mondial.
Mai mult decat atat, tot dialogul serialului este incantator, plin de umannitate (ma repet, dar merita) si caldura sufleteasca. Cei care fac exceptie de la asta sunt permanenti luati peste picior.

NU imi place MASH! 

De ce? E simplu. Tocmai pentru ca este un film incantator despre un razboi ingrozitor. Ca sa nu fiu partinitor, ma raportez la o pozitie care ar trebui sa fie echilibrata - un documentar american de pe Discovery - si nu la cine stie ce lucrari extremiste sau obscure.
Razboiul din Vietnam a fost intr-un fel prezentat "in direct". Mass-media era pe faza si a prezentat publicului american si mondial "mersul razboiului". Opinia publica a putut afla, a putut apoi reactiona si apoi influenta politicul. Cel din Koreea, a fost mai putin cunoscut "acasa", cu toate ca a mers mult mai departe, a facut mult multe victime pe unitatea de de timp decat celalalt. De fapt cel din Vietnam nu a escaladat mai mult pentru ca se stia urmarea: la fel ca in Koreea se puteau implica direct chinezii si rusii, iar mai departe ... o alta escaladare era groaznica.
Un film frumos despre un razboi ingrozitor. Chiar daca presupunem ca toate personajele ar fi existat cu adevarat, din pacate, acest frumos film "cosmetizeaza" fara sa vrea una din cele mai mari grozavii din acel secol (XX).

joi, 29 august 2013

12 Angry Men (4) - Cum judecam? - Gresit!


"Jurat" sau "Furios"?

De ce furiosi?

Aici era vorba de ai judeca pe altii. Fiecare avem o "furie", o problema sau o preocupare personala. Aceasta ne impiedica pana la urma sa fim buni "jurati". Ce presupune a fi jurat, pana la urma? Sa-ti iei un timp, sa discuti cu altii si abia apoi sa judeci.

Film?

Povestea din "12 Angry Men" este mai mult decat un scenariu. Ii judecam pe altii zi de zi, ora de ora. Fara sa vrem suntem "investiti" cu functia de jurati in orice moment, pentru ca judecata noastra asupra altora are consecinte. Intrebarea este: suntem cu adevarat jurati sau doar niste oameni furiosi?

"Cognitive bias"

"Cognitive biases are tendencies to think in certain ways. Cognitive biases can lead to systematic deviations from a standard of rationality or good judgment, and are often studied in psychology and behavioral economics." (Wikipedia - List of cognitive biases)

In fapt judecata noastra este afectata permanent si manifesta aceste "cognitive bias". Cauzele sunt diverse. Iata cateva prezentate in film: nu vrem sa "pierdem" timpul nostru si preferam "judecati sumare", suntem rasisti, suntem nepasatori, suntem timizi, suntem prea influentati de experiente personale, suntem bigoti si nu suntem neaparat prea destepti. Judecam prea mult dupa exterior ("e dragut(a)!") si prea putin dupa interior, pe care nu-l percepem si pana la urma nici nu ne intereseaza.

Ar trebui sa fim constienti de aceste probleme si in consecinta sa avem grija cum judecam.

12 Angry Men (3) - Cum judecam? - He's somebody else...


Juror 3: You're not goin' to intimidate me - I'm entitled to my opinion! (Lee J. Cobb)
Din varianta veche (cea din 1957), e mai greu sa ne deam seama de problema juratului cu numarul 3. E o realizare frumoasa, dar o parte din informatie se afla in imagine, nu in text.

Juror 3
Rotten kids, you work your life out...!
[He grabs the picture and tears it to pieces. He suddenly realizes what he's doing and breaks down]: ...no. Not guilty. Not guilty.

In versiunea TV din 1957, scenaristul ne face un serviciu si ne explica:

Juror 3
God damn rotten kid!
I know what it's like, I know what they can do, I know how they can...kill you... every day!
My god...don't you see?
Why am I the only one who sees?
Jesus...
I can feel the knife going in...
   
Juror 8
He's not your boy...He's somebody else...
Let him live.
   
Juror 3
Alright...
Not guilty.
In fapt acesta este un "cognitive bias" cunoscut si destul de des intalnit. Un exemplu din viata reala: unii oamenii se tem sa aiba copii si familie pentru ca nu au vazut o reusita in famila creata de parintii lor. Dar acestia era "somebody else". Se intampla si daca ne judecam pe noi insine, si daca ii judecam pe altii. Este o similitudine "mecanica" facuta intre un caz de viata si altul. Ceea ce este gresit! Statisticile au un dram de adevar in ele, dar nici de acolo nu poti deduce direct un caz particular. Cu atat mai rau este sa proiectezi un caz particular in altul. 
De ce se intampla asta? De ce acest "bias"?
Experientele personale ne marcheaza, "ne dor" si le dam o pondere mai mare decat trebuie in suma experintelor si cunostintelor noastre. "Mi s-a intamplat mie" sau cuiva apropiat. De acord, dar 1 ramane 1 chiar daca este aproape de mine.

Juror 3: "Rotten kids, you work your life out...!" ("mi s-a intamplat mie")

12 Angry Men (2) - Cum judecam? - In timp, cu grija

Juror 8 - primul care voteaza nevinovat (Henry Fonda)
Grija si Timp

"Juror 8" este primul care voteaza nevinovat si indeamna la a avea GRIJA inainte de a trimite pe cineva pe scaunul electric. Pentru asta cere rabdare si studierea atenta a detaliilor. Ori asta inseamna TIMP. . De ce timp? Dupa cum spuneam, si dupa cum vedem si pe parcursul filmului, e greu sa ajungi la adevar. Orice rationament are in compozitie acest factor. Este valabil, de exemplu si pentru sahisti, si pentru masinile care joaca sah: mai mult timp de gandire sau calcul inseamna un rezultat mai bun.
Acest timp este insa rupt din timpul tau personal si acordat altuia, doar pentru a judeca cum trebuie. Suntem dispusi sa facem asta?

Juror 7 - un om care nu vrea sa piarda timpul "judecand"
Il avem pe juratul numarul 7, imaginea multora dintre noi. El nu este dispus sa dea timpul lui pe o "judecata", Nu vrea in fapt sa piarda timpul judecand, atunci cand judeca.