Ce am mancat la ... Paris?

Torn Curtain (1966 - Alfred Hitchcock)

Plot: Profesorul Michael Armstrong (Paul Newman) - specialist in rachete - pare ca defecteaza din tabara americana in cea estica (nu va mirati: in realitate au contribuit cu informatii despre bomba atomica pentru sovietici sute de specialisti sau alti indivizi implicati). Si odata "ramas" in Germania de Est ii este data o escorta, un individ din serviciile lor specializate numit Gromek

"I went to night school, Professor. Special night school. And they taught us all about Pi."

Acesta si-a facut "studiile" in regim fortat in regim intensiv. Poate istet, dar ramas oarecum rudimentar sau cel putin cam necioplit, doar cu scoala rapida de noapte pentru agenti. O surpriza: omul acesta a stat o vreme in America. Sa vedem ce a inteles si ce a retinut de acolo...

Professor: What did you say your name was?

Gromek: Gromek. G-R-O-M-E-K.

Professor: Thank you very much, Mr Gromek.

Gromek: Quite a reception, huh? Big deal. You still have that expression, 'big deal'?

Professor: Yeah, we've got it.

Gromek: Eighty-eighth and Eighth I used to live. Do you know around there? There was a pizza shop right on the corner. Is it still there? Corner of Eighty-eighth and Eighth? Pete's Pizza Parlour.

Professor: I wouldn't know.

Gromek: Some city. Hot dog. Do you still say that? Hot dog.

Deci "Big Deal", "A pizza shop right on the corner" si Hot Dog. America deifinita in trei dimensiuni...mai precis doua. Dar sa analizam putin....

"Corner of Eighty-eighth and Eighth" - e caraghios , cum ar fi putut un american sa cunoasca (fara aportul unei mari coincidente) un colt oarecare de strada? Pai ar fi trebuit! De ce? Ca sa poata cunoaste punctul ingust de vedere sub care Gromek vedea America, caci despre acest lucru e vorba... Perspectiva lui e foarte concreta si foarte ingusta. Concretetea nu ajuta sa intelegi ceva decat daca e legata de o experienta mai vasta. Iar pentru o adevarata intelegere trebuie sa poti face o analiza si o sinteza... adica o abstractizare, sa poti vedea de sus.

Se pare ca un simbol universal al incapacitatii de a trece peste concretul ingust este redarea experientei unei vizite in strainatate sau aiurea numai (!) prin experientele gastronomice/culinare mai mult sau mai putin elaborate.  

"A pizza shop right on the corner" si "Hot Dog". Asta e America - viziune cu atat mai caraghiosa cu cat este povestita unui american mai evoluat.

Profesorul de filozofie

Vazusem deja filmul si aveam ore de filozofie la facultate. Profesorul isi stia bine lectia in domeniul lui, in altele tangente mai putin, dar macar le prezenta bine. O discutie relaxata putin deviata de la curs a dus catre povestea unei excursii in Spania, cred (pe vremea cand nu toti romanii umblau pe acolo). Cu uimire, am aflat despre experienta spaniola numai enumerarea unor feluri de mancare delicioase... Putin! Prea putin! Chiar nu mai era nimic de vazut acolo? Parca ar fi un serial prost frantuzesc pentru tineret in care singurul , unicul subiect de conversatie sunt relatiile.
Am mai trait istoria asta de nenumarate ori de atunci...Greu de suportat ca logica (lipsa).

Cand e voie...

Stai putin! Adica daca avem chiar o pasiune personala pentru anumite mancaruri si specialitati nu avem voie sa spunem nimic???

Ba da! Normal ca "e voie". Daca...

Daca subiectul conversatiei e mancarea spaniola si nu Spania...

Sau daca subiectul este Spania si vorbim PRINTRE ALTELE si despre mancare..

In loc de concluzie...

Deci... ce ati mancat la Paris?