Bobby Fischer - ANYTHING to WIN - Stapanul inelului

"Now aged 23, Fischer would win every match or tournament he completed for the rest of his life"

ANYTHING to WIN (2006) - documentar,

episodul "The mad genius of Bobby Fischer"

.

INTRODUCERE

.
Nota: daca o parte din informatii par similare cu pagina lui Fischer din Wikipedia, tin sa mentionez o parte din acel continut tot eu l-am introdus si acolo :).
.

Cateva documentare scoase in anii 2000 despre Fischer printre care si acesta sunt realizate destul de bine, dar mi-au atras atentia nu fiinca ar fi extraordinare dar surprind ceva din "enigma" Fischer si puncteaza cateva elemente cheie.

In plus, acest titlu "ANYTHING TO WIN" , comun mai multor episoade ale unui serial tv, i se potriveste cel mai bine lui Fischer. Ce este sahul pentru el: un "alter ego" ! Sau poate invers: Bobby Fischer este jucatorul de sah in stare pura.
Prezint mai jos cateva citate din documentar, dar in final este doar un PRETEXT pentru a-l comemora pe Bobby Fischer.

Toti campionii modiali ("undisputed") la sah au fost deosebiti. In plus , si cativa jucatori care nu au fost campioni, sau pe vremea lor nu exista titlul oficial, au fost , la fel, personalitati speciale. Aproape nici unul insa nu se poate compara cu Robert James Fischer. Campionii cei vechi (Steinitz, Lasker) , au beneficiat de concurenta mai slabasi mai putin pregatita si s-a gasit intotdeauna unul mai bun. Alehin a ramas campion si neinvins pentru ca l-a ocolit mereu pe Capablanca. Botvinik a fost ca si Steinitz , o minte foarte discplinata si a folosit acest avantaj. Karpov a fost un timp indelungat campion nedisputat, dar in plina forta si glorie si-a gasit "nasul", pe Kasparov.

Singurii straluciti si fara rival au fost Paul Morphy si Garry Kasparov.

Paul Morphy, a fost campion neoficial, a "zdrobit" mai toti jucatorii europeni intr-un turneu pe continent. Apoi s-a retras in State si ca orice geniu care se respecta (sic!), a inebunit.

Ramane Garry Kasparov. La 22 de ani a reusit sa nu fie batut de Karpov (Karpov nu a reusit punctul victoriei ,de la 5-1, in zeci de partide pina la intreruperea meciului la 5-3), apoi la invins de mai multe ori pe acesta si pe urmatorii pretendenti. A pierdut titlul in fata lui Kramnik in 2000, dar oarecum la o varsta apropiata de retragere. Oricum, a fost jucatorul nr. 1 in turnee (coeficient ELO) si inainte de a castiga titlul in 1985 si dupa ce a pierdut titlul in 2000 , pina s-a retras in 2005!! In plus a avut rezultate mult mai bune dacat jucatorii actuali de top in partidele contra computerelor: a castigat meciul cu IBM Deep Blue in 1996 , apoi a pierdut in 1997 in fata unui Deep Blue imbunatatit, apoi doua meciuri egale in 2003 cu Deep Fritz si X3D Fritz. In aceeasi perioada , ceilalti jucatori umani , printre care si Kramnik pierdeau meciurile cu computere si programe similare.

.

De ce este totusi Fischer, poate, un mai mare jucator decat Kasparov si decat toti ceilalti ? Incercam sa vedem in mai jos.

.
JUCATORUL DE SAH
.

"If you put all your time, and all your effort to become a Master to a thing like …, to an art, like chess, you sacrifice … and the question is what exact your sacrifice? The next question is of course , if is worth it?"

(Gudmundur Thorarinsson - Former President Icelandic Chess Federation )
"His sister, Joan, bought a chess set, in the candy store above which they live.He is pretty soon obsess by it . So much so his mother took him to a psychiater and the psychiater said : well…there are more things to worry than chess.. Relax."

.

"Relax" ? Bobby va ramane legat numai de sah , cel putin pana dupa castigarea titlului.

.

"By eleven was a regular in New York chess club"
.

Care este diferenta majora intre Fischer si cei din scoala Sovietica de sah? Acestia din urma (Spasski, Karpov, Kasparov) au invatat sah organizat , cu maestrii drept profesori. Fischer a trebuit , practic, sa DESCOPERE sahul singur. A frecventat clubul de sah unde a asimilat ad-hoc din partide, citit si sfaturi. Trebuie sa traga de maneca pe cate unul , ceva de genul "nene, nene, facem o partida ?". Aceasta "descoperire" a sahului de catre tanarul Fischer se va reflecta in stilul lui de joc.

.

"It was a wonderful little boy"
"By his late teens, Bobby Fischer is the top chess player in the United States and is already using tactics of intimidation. Chess is not for him a form of play, is much of sport. His trains himself to win: physically, psychologically, and in terms of the chess knowledge. […] Mark Taimanov said “It's like a wall that is advancing on you”. You just felt helpless."

"He didn't have many friends, his life became chess, chess became his life" [...]
"Chess is my alter-ego"
.

Din momentul in care primeste de la sora sa drept cadou , o tabla de sah, va fi total absorbit de acesta, fara ca vreun adult sa-l influenteze in acest sens. Sahul L-A FURAT, de la prima intalnire si nu i-a mai dat drumul niciodata. "ANYHING TO WIN" : Fischer a inteles, odata cu jocul de sah, tot contextul care face ca acest joc sa fie un sport, adica sa fie competitiv: partea de forma si rezisenta fizica, jocul psihologic si chiar modul in care se prezenta (incepand de la sfarsitul adolescentei, a devenit foarte elegant si bine imbracat).

Cine este Bobby Fischer? Este insasi definitia jucatorului de sah.

.

REMIZA NU EXISTA

.

"ANYHING TO WIN"... Jocul de sah are trei rezultate posibile: victorie, remiza si infrangere. Remiza este o arma redutabila in mainile marilor maestrii. Numai daca ne amitim seria incredibila de remize fortata de Kasparov in primul meci cu Karpov (dupa 4-0, 5-1, pentru Karpov au urmat remizile si intreruperea la 5-3 ). O remiza te scuteste de riscuri si in plus poate anihila un avantaj al adversarului.

Pentru Bobby Fischer, REMIZA NU EXISTA! El prefera sa piarda meciuri sau puncte pretioase , urmarind doar victoria cu orice pret. In partea de inceput a carierei, acest lucru a fost un handicap , rezultand cateva partide pierdute in fata unor adversari redutabili (Tal, Spasski). In final , va reusi insa imposibilul: sa-si satisfaca aceasta dorinta nestavilita de victorie fara limite...

.

UN OM IMPOSIBIL SAU...

.

Un om infernal pentru organizatorii de turnee... Suparacios... Suspicios ... Incapatanat ... Pretentios.

Este aceasta singura fateta a lucrurilor?
1962 - Castiga Interzonalul cu 17,5/22 (+13=9). Urmeaza Turneul Candidatilor unde invinsii Geller , Petrosian, dar si Paul Keres termina inaintea sa (Petrosian avea sa ajunga campion mondial in 66) . Fischer ii va acuza pe maestrii sovietici de "blat" in meciurile directe dintre ei , cu scopul de a se menaja. Mai tarziu , participantii au inceput sa recunoasca...
Fischer avea sa se refere mai tarziu la acst titlu ca la "MY TITLE": "atunci cand mi-au luat titlul meu..."
FIDE (federatia) a reactionat si a schimbat formatul turneului din meciuri fiecare cu fiecare intr-un tuneu KO stil cupa. Fischer in schimb pare ca a "tinut suparare" cum se spune si nu a mai participat la turneul Interzonal din 64 si a ratat asfel sansa de a juca pentru titlu in 66. In 67, la urmatorul Interzonal a castigat 8,5/10 puncte apoi a abandonat intrucat era dezavantajat la zilele de repaus.
Era dificil?
Da, daca ne gandit ca nu accepta nici o nedreptatire sau greseala din partea organizatorilor, care in acele vremuri nu erau obisnuiti cu oferirea unor servicii adecvate si corecte. Da, daca ne gandim ca cerea rezultatele sahiste sa fie platite substantial. Da , daca ne gandim ca a PIERDUT PRIN NEPREZENTARE UNUL SAU DOUA TITLURI MONDIALE la care era principalul favorit. Da , daca ne gandim ca nimic nu era negociabil pentru el.
Pe de alta parte...
Atitudinea sa a facut ca: Turneul Candidatilor sa-si schimbe formatul intr-unul mai corect, sahistii sa primeasca premii mai substantiale, conditiile din turnee si meciuri sa fie mai bune. Era sfidator cu oficialitatile si niciodata cu oamenii obisnuiti, fata de care era mult mai politicos.
Cat despre bani, jucatorii din vest nu erau subventionati de stat, ei chiar traiau din castiguri, spre deosebire de cei sovietici. El dorea de fapt sa-i fie rasplatita munca din sah , adica bani pentru rezultate , nu pentru reclame sau altceva. A ramas cunoscuta urmatoarea intamplare: "Vreti sa castigati 500000$ (cateva milioane in ziua de azi) daca spuneti ca folositi samponul X?" "As vrea, dar din pacate nu-l folosesc!"
In concluzie, prin refuzurile sale de a face compromisuri , a pierdut mai multe turneee si probabil posibilitea de a ajunge campion cu 6 ani mai devreme, si era cat pe aici sa-l piarda de tot ...
Parea ciudat intradevar, dar greu se poate spune ca a fost incorect.

.

VICTORIE FARA LIMITE

.
In 1966, la 23 de ani participa la ultimul turneu pe care nu il castiga (!), iesind pe locul 2 dupa Spassky. Chiar si in acest turneu , ultima parte este senzationala : 7 puncte din 8 posibile.
Urmeaza , din 1966-1972, o serie incredibila in care castiga orice meci si orice turneu la care participa, si nu in orice fel: zdrobitor de fiecare data. Nu s-a mai intalnit niciodata o sa diferenta intre un jucator si restul maestrilor vremii sale.
> 1967 - US Championship - 9,5/11
> 1967 -Monte Carlo - 7/9
> 1967 -Skopje - 13,5/17
> 1967 -Sousse Interzonal - 8.5/10 - in primele meciuri apoi forfait
> 1968 - Netanya (11,5/13)
> 1968 - Vinkovci (11/13)
> 18 luni de pauza aproape completa !!!
Dupa aceasta pauza se intoarce in competitii, Isi va continua insa sirul de victorii , la un nivel si mai inalt. (Vezi mai jos palmaresul ultilor trei ani)
.
It has to play a series of candidate’s matches, three matches. At first one he play with Mark Taimanov , wonderful , brilliant , soviet grand-master. He beat him six null (n.m 6-0). . The soviets can't believe this.
Then is play Bent Larsen one of the great’s chess players as well, Danish grand master. He beat him six to nothing (n.m 6-0). You know, that's like knocking-out Mohammed Ali with one hand tied behind your back. It can't be done!
Then, is play Tigran Petrosian, smashing him as well. The chess was never sees a series of games quite like this.
.
In turneul candidatilor il invinge mai intai pe Mark Taimanov: 6-0! Nici o remiza. Maestrul sovietic a luptat din rasputeri, a stat la anunite mutari si 2 ore, i-a fost rau la un moment dat din cauza efortului depus pentru concentrare. In zadar; scor alb.
Urmeaza apoi marele maestru danez Bent Larsen, cel mai bun jucator non-sovietic cu exceptia lui Fischer: 6-0!!. "E ca si cum l-ai bate la box pe Ali cu o mana legata la spate. Nu se poate face asa ceva!" spune biograful in documentar.
Petrosian , pina de curand campion modial, nu poate face fata si pierde cu 1-5 si 3 remize. Ce reuseste insa Petrosian este sa opreasca o serie incredibila de 20 victorii la zero, fara nici o remiza: 7-0 ultimele in Interzonal, 6-0 cu Taimanov, 6-0 cu Larsen si 1-0 la debutul cu Petrosian. Ceva asemanator a mai reusit doar Wilhelm Steinitz, dar asta se intampla in secolul XIX, cand teoria apararii nu era pusa la punct. In plus acest 20-0 (fara remiza) obtinut de Fischer a fost obtinut in dauna primilor jucatorii din lume.
Meciul pentru titlu cu Boris Spassky are si el o istorie aparte. S-au descoperit documente oficiale sovietice in care ceilalti jucatori de top sovietici (care formau si elita sahului mondial) trebuiau sa-i acorde sprijin lui Spassky inainte si in timpul meciului. Urmarea? 2-0 pentru Spassky dupa primele doua partide (In prima Fischer era inca preocupat de "certurile" sale cu oficialii; in a doua nu s-a prezentat !!). A avut Spassky vreo sansa? Nici una! 7-1 pentru Fischer pina la final si meciul se termina cu 7-3 (11 remize).
Ce se poate spune despre aceste realizari?
Statiscianul Jeff Sonas care a realizat metoda de rating la nivel istoric spune ca "for about a year, Bobby Fischer dominated his contemporaries to an extent never seen before or since". De fapt , este vorba de mai mult de un an, sunt cel putin 6-7 (66-72) in care a castigat tot!
Despre cele 2 rezultate 6-0, 6-0 cu Taimanov si Larsen (12-0 agregat) , acelasi Sonas o apreciaza ca "highest single-match performance rating ever", iar Gary Kasparov care domina in statisticile lui Sonas cu o perioada de 15 ani de suprematie spune ca "no world champion had ever shown a superiority over his rivals comparable to Fischer's "incredible" 12-0 score in the two matches".
Coeficientul de rating Elo se calculeaza RELATIV tinand seama de proportiile scorului si puterea advesarului. 6-0 sau 12-0 este insa in afara scalei Elo, pentru este un rezultat ABSOLUT, de nemasurat prin aceasta metoda.

.

ANTIMERICAN SI ANTISEMIT?

.
Fischer,a fost, fara a fi autist,concentrat toata viata numai asupra sahului. Daca ceva nu se desfasura conform cu modul pe care el il considera corect , nu se ajungea cu el la nici un compromis, prefera sa se retraga din competitii.
Unul din incidentele care l-au marcat a fost meciul cu Samuel Reshevsky. Meciul s-a intrerupt din cauza neintelegilor dintre organizatori si Fischer la scor egal 2-7-2. Reshevsky a fost declarat invingator in ciuda egalitatii. Desi un meci amical, miza era importanta: erau cei mai buni jucatori ai Americii (de la Paul Morphy), era un fel de titlu neoficial de campion in disputa. Fischer a ramas suparat pe organizatori si sponsor , Jacqueline Piatigorsky. Aceasta (campioana americana de tenis si sah) era din vestita famila Rothschild. In plus a ramas cu o aversiune fata de evreii bogati. Fischer insusi era evreu (amandoi parintii), dar in primul rand el se pare ca se considera american si mai presus de toata jucator de sah.
In 1972, dupa castigarea titlului s-a retras , oficial insa in 75 a pierdul acest titlu. In1992 joaca un amical cu Spassky in Iugoslavia , un rematch dupa 20 de ani. Fischer nu mai jucase de 20 de ani , iar Spassky ramasese jucator activ (cu o clasare pe locul 4 la Cupa Mondiala din 1987). Fischer castiga totusi cu 10-5 si 15 remize! Putea castiga probabil mai usor, dar regula era sa existe 10 victorii! Statul american ii trimite un avertisment lui Fischer sa nu joace in Iugoslavia (sub embargou). Fischer, pentru care aceste lucruri contau mai putin, si care avea multi prieteni iugoslavi refuza si scuipa (!) la conferita de presa pe hartie. Urmarea? Este emis un madat de arestare in SUA pe numele lui. Din aceasta cauza nu va putea sa ajunga la funerariile mamei sale in 1997. Dupa acest moment (!) , atitudinea sa atimericana si antievreiasca se radicalizeza (verbal).
In multe din interventiile sale ceea ce blameaza el sunt oficialitatile americane si faptul ca este urmarit de justitia americana.
In 2004 , este arestat in Japonia pentru ca avea acte americane ne-valabile si va sta 8 luni in detentie (!) intr-o incapere fara lumina naturala. A cerut si a primit cetatenie islandeza (titlu l-a castigat la Reykjavik) si a putut asfel sa plece in acesta tara unde a trait retras pana la moartea sa in 2008.
In 1981 mai fusese inchis 2 zile din greseala (confuzie de identitate cu niste jefuitori de banci!!) de autoritatile din Pasadena.
Criteriile lui Fischer de a judeca lumea erau cu totul altele: pentru el nu contau decat competiile de sah si putinele lui elemente de viata privata (religie sau mama) . Orice il deranja in aceste activitati: de la organizatori de turnee necooperanti sau abuzivi, smecherii ale federatiei sovietice, pina la embargul sportiv impotriva Iugoslaviei , primea un raspuns inflexibil din partea lui.

.

"STAPANUL INELULUI"
.

In 2004 dupa arestarea lui Fischer in Japonia, Boris Spassky va trimite o scrisoare deschisa catre presedintele Statelor Unite (G.W. Bush). In ea Spassky incearca sa-i atraga acestuia atentia ca Fischer este un caz special, cu o posila problema de sanatate. Nu spune asta explicit, dar face trimitere la Paul Morphy "repeated the sad story of Paul Morphy". Mai departe , Spassky face una dintre cele mai lucide caracterizari ale fostului sau adversar:
.
"Bobby is a tragic personality. I realized this at that time. He is an honest and good natured man. Absolutely not social. He is not adaptable to everybody’s standards of life. He has a very high sense of justice and is unwilling to compromise as well as with his own conscience as with surrounding people. He is a person who is doing almost everything against himself."
.
Finalul scrisorii este impresionant si da statura umana a lui Boris Spassky:
.
"I would not like to defend or justify Bobby Fischer. He is what he is. I am asking only for one thing. For mercy, charity.

If for some reason it is impossible, I would like to ask you the following: Please correct the mistake of President François Mitterand in 1992. Bobby and myself committed the same crime. Put sanctions against me also. Arrest me. And put me in the same cell with Bobby Fischer. And give us a chess set.

Boris Spassky
10-th Chess World Champion
08.07.2004"

http://www.chessbase.com/newsdetail.asp?newsid=1843

De altfel, mai de curand, Spassky a spus ca fiind destul de in varsta , se va duce in curand si el , linistit, la cer unde il asteapta Bobby Fischer ca sa i se alature.
.
De ce am insistat atat aspra acestui "personaj" si de ce aici? Vom vedea in continuare si deasemenea legatura cu un film recent (asa cum in cazul lui Michael Jackson am facut o legatura cu "Citizen Kane").

Din pacate, "a beautiful mind" este o povara greu de purtat pentru cel acare o are, dupa cum s-a vazut la Paul Morphy sau John Nash (sau poate chiar Eminescu). Cercetarile mai noi au aflat ca problemele mintale si genialitatea sunt localizate in aceleasi gene. Inca nu se stie foarte clar, dar realitatea a confirmat asta in mai multe cazuri. Fischer nu a "inebunit" niciodata, pentru ca si-a pastrat capacitatea de munci (lui Nash ii disparuse complet, lui Morphy partial).
Dar ce se poate intampla?
O minte stralucita isi gaseste "de lucru" in domenii grele precum sahul sau matematica pura. Omul este "programat" sa-si doreasca si sa-si gaseasca implinirea si succesul. Un geniu va intra intr-un vartej fara scapare de succesele continue in domenii abstracte. Va fi astfel furat din lumea reala. Lucrurile care ar trebui sa-l preocupe cu privire la propria sa persoana, la propriul organism, trec pe un plan secundar. Atunci devine in paralel altcineva: jucator de sah, matematician. Asta nu se poate intampla fara a afecta puternic acea personalitatea si omul cu totul in profunzime.

Ne putem aminti aici de seria fimelor "Stapanul inelelor". Este intersant cat de mult se potriveste aceasta poveste aici. Acel inel reprezenta o forta nemasurata , dar in acelasi timp era o povara imensa pentru cel care il purta, ajungand sa-l distruga. Paul Morphy a reusit sa poarte foarte scurt timp acest inel (metaforic) pina sa fie doborat. Bobby Fischer l-a purtat de la 8 ani, de cand a primit prima tabla de sah ; a reusit fara sa fie parte dintr-o scoala de sah precum cea sovietica sa devina un maestru al acestei arte; a invins de unul singur "masina" sovietica de sah (de la Alehin din anii 30 si cat timp a existat URSS-ul, chiar si dupa aceea nu a existat alt campion din afara spatiului sovietic cu exceptia lui ) si nu oricum, ci categoric.
In 1972 spunea: "tot ce mi-am dorit a fost sa ajung campion mondial la sah. Acum am ajuns, si nu stiu ce sa fac mai departe"
Fara indoiala. Bobby Fischer a fost "stapanul inelului" , a dus pe umerii sai povara celei mai stralucite minti, pentru a arata tuturor cat de departe poate ajunge puterea omului, a mutat departe granita posibilitatilor umane. Toti ii suntem datori pentru ca ne-a aratat cat de departe putem ajunge. El facut acest drum singur - platind toate consecintele - dar pentru noi toti.

.

Un palmares imposibil - Ultimele partide ale lui Fischer

.

Ultimii 3 ani: (+100=36-8)

.

1970 Herceg Novi - Unofficial World Championship of Lightning Chess (Petrosian, Tal Korchinoi)

> 19/22 (+17=4-1)!

1970, Rovinj/Zagreb

> 13/17 (+10=6-1)!,

1970 Buenos Aires,

> 15/17 (+13=4)!

1970 Interzonal - in Palma de Mallorca

> 18½-4½ (+15=7-1)!,

1971 Candidates matches - Mark TAimanov

> 6-0!!

1971 Candidates matches - Bent Larsen

> 6-0!!

1971 Lightning Chess Manhattan Chess Club

> 21½/22 (+21=1)!

1971 Candidates matches - Tigran Petrosian

> 6½-2½ (+5=3−1).!

1972 World Chess Championship , cu Boris Spasski

>12½-8½ (7-3) , de fapt 7-2!, la o partida nu s-a prezentat
Dupa retragere:

1981 - 17 five-minute games with Canadian Grandmaster Peter Biyiasas.

> 17-0!!!

1992 - meci cu Boris Spasski (acesta ramasese jucator activ)

> (+10=15-5)

ALTE REZULTATE
> 1963-64 U.S. Championship
11-0 !!!
> Incepand de la 23 de ani (1966-1972 si dupa) - A CASTIGAT ORICE MECI DIRECT SAU ORICE TURNEU LA CARE A PARTICIPAT PANA LA FINAL....

(aproape terminat)

The third man

Sfat : incepeti sa cititi cu finalul.

http://www.youtube.com/watch?v=te9fqm6rUPY

"I never knew the old Vienna before the war, with its Strauss music, its glamour and easy charm - Constantinople suited me better. I really got to know it in the classic period of the Black Market. We'd run anything, if people wanted it enough and had the money to pay."
.

Prima impresie

Cand am vazut filmul, nu stiam ca a primit un Oscar si multe alte premii; cunosteam doar ca fusese inclus de Constantin Popescu in cartea pe care a semnat-o alaturi de D.I.Suchianu "Drumuri, destine, climate". Fara sa stiu de aceste premii , prima impresie a fost una foarte buna , mai ales in privinta scenariului - Graham Greene - si a regiei - Carol Reed. Se pare ca o influenta puternica a avut in ambele privinte Orson Welles, oficial doar actor in film.

.

Povestea
Viena, 1945. Un scriitor american de romane populare , Holly Martin (Joseph Cotten) vine in oras la invitatia unui vechi prieten din tinerete. Locul de intalnire va fi chiar inmormantarea acestuia. Harry Lime , prietenul disparut , a avut o moarte misterioasa. Scriitorul incearca sa afle adevarul si afla in schimb ceva dureros: in Viena anului 1945, imediat dupa razboi, prietenul sau fura rezervele armatei penicilina si o vindea pe piata neagra. Si nu oricum , ci diluata astfel incat isi dubla castigul iar medicamentul era de doua ori pierdut. In final afla chiar ca Harry Lime (Orson Welles) nu a murit. Nu povestea este partea interesanta ci modalitatea artistica de punere a ei in valoare si cateva idei subliniate in film.
.
Creatorii
Unii critici au primit cu rezerve tehnica lui Reed de a manevra aparatul si scenele iar altii i-au atribuit lui Welles contributii in regia fimului sau in scenariu.

In realitate, colaborarea inspirata a celor 3 mari artisti: romancierul Graham Greene, regizorul Carol Reed si "omul orchestra" Orson Welles avea sa-si spuna cuvantul.

.

Ideea fimului
Sa o luam insa oarecum cronologic. (Sir) Alexander Korda (Sándor László Kellner) - (regizor si) producator il roaga pe Greene sa scrie un scenariu pentru ei. Acesta pleaca de la o idee mai veche a sa: sa intalneasca pe strada un om pe care il stia mort. In final scenariul s-a devinitivat prin lungi discutii intre regizor - Carol Reed - si scenarist. Ideea unui final trist a fost a regizorului.

.

Muzica

Alte doua idei ale lui Reed au fost muzica de titera a lui Anton Karas si implicarea lui Orson Welles. Acesta (Karas) a fost descoperit intr-o cafenea din Viena in timpul cautarii locurilor de filmare. Muzica a devenit apoi un disc best-seller in Anglia.

.

http://www.youtube.com/watch?v=te9fqm6rUPY

.
Filmul pare croit dupa muzica si este ! Imaginile curg in ritmul si in "parfumul" muzicii.
.

Participarea lui Welles

Orson Welles pe de alta parte a facut nazuri: rolul era prea neinsemnat pentru el ("Citizen Kane" era la doar 7-8 ani in urma). L-a "prins" insa filmarea scenei de final (cu ea s-a inceput) in care s-au folosit si ideile sale. Orson Welles: "Tot ce va pot spune este ca eu am fost intr-o mare masura autorul dialogului lui Harry Lime".
.

Predecesorii

Pépé le Moko (1937) cu Jean Gabin. , regizat de Julien Duvivier: povestea unui hot fugit din Franta si ascuns in labirintele formate de cladirile si zidurile orasului citadela "kasbah" din Alger. Scenaristul Graham Greene spunea despre acest film "One of the most exciting and moving filmsI can remember seeing... Raises the thriller to a poetic level!". Conform unui documentar BBC a fost un punct de inspiratie pentru "The third man".

Acest film francez a avut imediat un remake american Alger (1938) cu Charles Boyer in rolul principal. Chiar si acest remake este incantator.

.

Scene - Pisica
 

Intalnirea cu Harry Lime , cel disparut, nu putea fi una obisnuita. Prima fiinta care il vede este ... o pisica. Martins vede ... ca pisica vede pe cineva ascuns intr-o firida din fatada unei case.

Inainte de a disparea in noapte, timp de 1 secunda se intrezareste un zambet, care pare a fi al uni vechi prieten. .

"Dots" Martins: Have you ever seen any of your victims? 

... if one of those dots stopped moving forever?

Harry Lime: "Victims? Don't be melodramatic. (He opens the door to the car.) Look down there. Would you really feel any pity if one of those dots stopped moving forever?

Free of income tax, old man, free of income tax.

Harry Lime: "If I offered you 20,000 pounds for every dot that stopped, would you really, old man, tell me to keep my money? Or would you calculate how many dots you could afford to spare? Free of income tax, old man, free of income tax. The only way you can save money nowadays." 

"The cuckoo clock"

... The cuckoo clock.

Harry Lime: "In Italy for thirty years under the Borgias they had warfare, terror, murder, bloodshed - but they produced Michelangelo, Leonardo da Vinci, and the Renaissance. In Switzerland they had brotherly love, 500 years of democracy and peace, and what did that produce? The cuckoo clock. So long, Holly."

(Va urma-neterminat)

Secretul lui Steve McQueen

In mod surprinzator, un film cu Joe Pesci din 1994 "With Honors" ne spune o poveste care in viata reala este cea a lui Steve McQueen. Nu e vorba ca McQueen ar fi fost vreun vagabond, ci este de o poveste mai dura...
Ca si personajul lui Joe Pesci , S.M. a servit in marina SUA intre 1947-1950. Incepannd din anii 50 si pana in 1980 a fost actor si a cunoscut succesul si gloria. Pe langa filme, a fost un impatimit al curselor de masini si motociclete; a participat la curse alaturi de profesionisti. A avut cateva accidente , dar a scapat cu bine.
In 1979 este diagnosticat cu mesothelioma - asemenea personajului din "With Honors" - un tip de cancer la plamani cauzat de expunerea prelungita la azbest. Dupa ani de glorie si o lunga cariera, vitregiile traite in timpul armatei (expunerea la azbest) l-au prins din urma si l-au rapus.
De multe ori se intampla unor oameni care dupa saracie sau viata grea cunosc succesul sub o forma sau alta, ca ceva din lipsurile sau problemele trecutului sa-i "prinda din urma". Vom vedea asta si la Louis de Funes.
Revenind la Steve McQueen: a fost in generatie cu Clint Eastwood (nascut tot in 1930). Sau daca vreti cu Sergiu Nicolaescu. Deci ar mai fi putut face multe...

Film recomadat: "Junior Bonner" (1972)

Neinvinsul (1983)

In 1983 s-a facut un film sovietic cu urmatoarea poveste:

(Neivinsul/ Nepobedimyy/Непобедимый)
Andrei Hromov este un rus care vrea sa creeze o noua arta martiala pentru a fi folosita in pregatirea armatei. Va calatori in zonele din Asia Mijlocie unde va culege de la un batran maestru tainele unor vechi arte martiale. In final, dupa o verificare in practica, noul (sau vechiul ?) stil va fi admis pentru pregatirea oficiala a trupelor. In film se face demonstratia superioritatii unei arte martiale mai complexe (desi traditionala) in fata unui stil din extremul orient.

Istoria reala a artei martiale SAMBO

Sambo inseamna "auto-aparare" fara arme (prescurtare in rusa). Are radacini in mai multe stiluri asiatice si europene: "Koch" di Armenia, "Chidaoba" din Georgia, "Tranta" dim Moldova, "Köräş" din Uzbekistan, "Khapsagay" din Mongolia , "Gulesh" din Azerbaijani, "akatuy" de la ciuvasi, lupta ruseasca cu pumnul din cele din zona rusa. Inflentele straine sant din stilurile europene de lupta (greco-romane si libere), Jujitsu si Judo din Japonia sau chiar din scoala italiana de scrima. Scopul acestei arte era ca practicantul sa poata dispune de cat mai multe mijloace de a-si dobora adversarul indiferent de forta , marimea si priceperea acestuia.

Personajul real dupa care a fost se pare inspirat filmul "Neinvinsul" a fost Victor Spiridonov (si nu Kharlampiev cum afirma anumite surse).

.

Vasily Oschepkov si Victor Spiridonov au fost adevaratii creataori ai Sambo (SAMozashchita Bez Oruzhiya). Oschepkov a luat 2 Dan chiar de la Jigoro Kano (fondatorul Judo!!). In tinerete a trait intr-o colonie rusa din Japonia si a studiat si absolvit mai apoi "Kodokan Judo". In anii primului razboi modial a servit pentru Rusia in Extremul Orient si a pregatit soldatii in Judo si intrun stil nou derivat din Judo. Viktor Spiridonov a fost veteren al primului razboi mondial si unul dintre primii antrenori de lupte si de auto-aparare. Avea cunostinte de Jiu-jitsu, lupte greco-romane., lupte libere , box, Savate si multe stiluri de lupta slave. Ca un cercetaor in metode de lupta , a calatorit in Mongolia si China pentru a observa stilurile de lupta de acolo. Pentru ca a suferit o rana la umar in primul razboi a dezvoltat un sistem mai "usor" , gen-Aikido numit Samoz (auto-aparare). A fost primul rus care a clasificat tehnicile de lupta si a introdus noi termeni pentru ele. A elaborat principiile de baza ale noului sistem de auto-aparare. Apoi, Oschepkov, Kharlampiev si colegul lor Ivan Vasilyev au petrecut zece ani facand un catalog de tehnici care au format primul cadru pentru sitlul Sambo. Sambo a devenit , sub cateva forme, forma de pregatire pentru armata, politie si servicii speciale in URSS si Rusia mai apoi.

.

Povestea reala a actorului Andrei Rostotsky

Nascut in 57 , tatal: un cunoscut regizor Stanislav Rostotsky (nominalizat de doua ori la Oscar), mama: actrita Nina Menshikova , a avut ocazia sa-si inceapa cariera in anii 70 alaturi de marele Vasili Sukshin (in ultimul film al acestuia). In 1983 a jucat in "Nepobedimyy" intr-o epoca in care dobandise o serie impresionanta de aptitudini cum ar fi: relizarea unor dificile cascadorii calare, practicarea unor diferite stiluri de arte martiale. Pentru personajul istoric-legendar Andrei Khromov a interpretat toate cascadoriile cerute de rol. A regizat si jucat apoi si in filme dupa Fenimore Cooper (precum Sergiu Nicolaescu) cum ar fi "Vanatorul de cerbi". Priceperea lui in calarie a evoluat intr-o forma artistica , devenind directorul artistic al teatrului de cai "Kaskader" (Horse Theatre) din Moscova. In 2002 a decedat dupa un accident petrecut in timpul unei cascade la o filmare.

Un fapt straniu

Andrei Hromov in film, sfideaza inaltimile.
Pentru Andrei Rostotsky insa....

In filmul "Neinvinsul", personajul ajungea, sub indrumarea unui batran maestru la un grad de pregatire si concentrare avansat , "masurat" prin puterea de a sta pe marginea unei stanci , deasupra unui hau adanc, In realitate Andrei Rostotsky a fost ranit grav in 2002 intr-o cascadorie care presupunea catararea pe un un perete stancos...
.

Ziua de azi in artele martiale:Fedor Emilianenko "Ultimul imparat"

In Statele Unite, o noua disciplina lasa boxul pe plan secund in interesul publicului: MMA - Mixed Martial Art - o disciplina in care se imbina lupta in picioare cu lupta la sol, loviturile de picioare cu cele de brat, tehnicile de judo si cele de lupte.

Cel mai tehnic, cel mai bun practicant de MMA este azi (nota-2009) Fedor Emilianenko, un rus , care este multiplu campion national (7 ori) si mondial (4 ori) de SAMBO, campion national de judo. Nu a facut parte din principala organizatie americana de MMA, adica UFC, dar a batut cativa fosti campioni UFC, un campion K1 (Semmy Schilt) si a detinut titlurile in organizatiile PRIDE si WAMMA. Are 31 de victorii , o singura infrangere (prin accidentare) in MMA. Ce pare surprinzator este modul implacabil si de multe ori spectaculos prin care castiga meci dupa meci. Adversarii sant mai inalti (are 1,83 doar; putin pentru categoria grea), mai grei (are "doar" 106 Kg), mai voinici (este foarte bine facut , dar nu are muschii super-reliefatii ca sportivii suspecti de dopaj). De ce e spectaculos ? Pentru ca fiecare lupta a sa pare ca o confruntare a lui David contra Goliat. De fiecare data gaseste o modalitate prin care va infrange aparent mai puternicul adversar. Varietatea de tehnici: box, lupte, judo, SAMBO (acesta este la randul ei o arta martiala de sinteza) ii ofera un avantaj asupra fiecarui adversar pentru ca are un arsenal de proceduri mult mai variat. E cobra si tigru in acelasi timp. Adversari nu stiu de ce sa se fereasca mai intai si nici nu banuiesc cei va lovi in final.

In ceea ce priveste antrenamentul, acesta pare mai degraba foarte clasic, distingandu-se de cel al altora prin exercitii mult mai naturale, cum ar fi ridicarile la bara si pregatirile la altitudine inalta - oarecum aduce cu personajul lui Stallone din "Rocky IV".

Tot ca lui Rocky, i se intampla sa fie ranit in meci. Este normal, pentru ca adversarii sant puternici si orice "atingere" poate avea urmari. Asta nu face decat victoria mai interesanta, pentru ca arata ca nu este o bestie , un supraom, ci doar un sportiv cu pregatire si talent mult superior, daca vreti un fel de Muhammad Ali.

Pe 7 noiembrie 2009 are un nou meci cu un adversar american. Precedentul meci a fost anulat , pentru ca oponentul a fost depistat pozitiv la controlul antidoping...

Un comentator spunea ca ce este cel mai fascinant este linistea de pe chipul lui Fedor, calmul prezent si la inceput de meci si atunci cand cara pumni adversarului. Mike Tyson (Spectator la meciul lui Emilianenko cu Andrei Orlovsky) "Pe rusul acesta cu burta nu poate nimeni sa-l bata".

PS. Meciul din 7 noiembrie l-a castigat prin KO in repriza 2.

PS 2012 - De la acel meci Fedor a pierdut 3 partide, apoi a castigat 3. 2 din cele pierdute au fost oarecum din neatentie, a cazut in "cursa" adversarilor. La o rejucare, probabil ar fi castigat. Oricum, se pare ca din 2008, de cand nu a mai reusit sa castige campionatul modial de Sambo, nu mai avea viteza de reactie dinainte. 32-33 de ani este un apogeu de cariera normal pentru un sportiv care pare, dupa conformatie, a nu se fi dopat, sau oricum mult mai putin decat ceilalti (el era si adeptul controlului de tip olimpic inaintea meciurilor; multi refuza acest timp de control).

Clasa muncitoare merge in paradis

Nume original: "La classe operaia va in paradiso";

R: Elio Petri
Marele Premiu al festivalului de la Cannes 1971


Nu e tezist

Filmul nu este unul de propaganda, nu este unul care sa provomeze o idelogie, dimpotriva (Cu toate ca Elio Petri si Gian Maria Volonte au fost membrii ai patidului comunist italian). El se inscrie in linia care incepe cu "Timpuri noi" al lui Chaplin si va continua cu "Omul de marmura" a lui Wajda. Aceste filme descriu soarta celor din "working class", fara idelogizari si fara tezisme.

Omul care munceste

Sunt pe lume si oameni care cred ca prin munca cinstita isi pot face datoria fata de societate, familie si ca, odata rezolvata aceasta datorie, va fi mai bine si pentru ei. In fond, nu asa ti se spune (sau ar trebui) cand esti mic, apoi la scoala, la biserica, in discursurile politice ?

Personajul nostru (Gian Maria Volonte), lucrator intr-o fabrica , munceste mult , foarte mult , pentru a-i fi lui si famililei sale mai bine. Nu fura, nu da in cap, munceste mult , mult mai mult decat colegii sai.

Rezultatul ?

Colegii sant suparati pe el, pentru ca le strica norma. Patronii sant multumiti, dar primele lor nu sant proportionale cu efortul sau. Acasa, in familie, "plateste" consecintele: vine frant de obosit, seara ii intoarce spatele sotiei si o amana pe dimineata, iar dimineata o amana din nou pentru seara.

Contextul social este destul de tulbure: in alte parti sant greve si miscari ale sindicatelor. Omul nostru, concentrat pe munca, nu vrea sa ia in seama nici unul din acesti factori "perturbatori", cum ar fi propriul sindicat sau studentii agitatori de stanga.

.

Accidentul

Intr-o zi acest echilibru (si asa) fragil din viata sa se rupe brusc: are un accident de munca, este ranit la mana - isi pierde un deget - si nu mai poate lucra. Nici sindicatul, nici patronii nu se grabesc sa-i sara in ajutor. Trezit parca din somn , adopta pozitia mai radicala a agitatorilor din jurul fabricii. Va fi abandonat si de sindicat si de patronaj iar a apoi si de radicali. Pentru acestia - atentie ! - el este un caz particular, nu este cauza clasei muncitoare in sine (ce o fi aceea atunci?).

Rasplata muncii

O scena memorabila (fara dialog): Intr-un moment de ragaz, acasa, vede ca are pe televizor un bibelou, un peste de sticla (da, acelasi care impodobea si casele romanilor inainte de 89, si poate si dupa). In aceeasi camera, pe alta piesa de mobilier, vede prostit, un alt , identic, peste-bibelou. In traducere: muncea ca nebunul ,si pentru ce? Nu avea banii sa-si ia ceva mai valoros, dar putea (culmea inutilitatii) sa-si ia doua bibelouri-peste in loc de unul!! 

Paradisul clasei muncitoare

In final , ni se dezvaluie si "paradisul clasei muncitoare". In vizita la un coleg care se afla ,dupa experienta asemanatoare, intr-un ospiciu, afla: finalul este tot acolo , in nebunie sau dincolo de un zid unde este paradisul clasei muncitoare, al celor ca el, paradis in care nu sant decat cei plecati dintre noi.

Filmul "geaman" (poate si inspirat din acesta) este cel al lui Wajda "Omul de marmura". Aproape acelasi tip de om , asemanator cu stahanovistii din Uniunea Sovietica, este prezentat cu destinul sau intr-o tara din cealalta parte a cortniei de fier (Polonia). Si destinul este asemanator... Dovada ca ambele tipuri de societati, capitalista si comunista au aceeasi "grija" de cei care muncesc (cu adevarat).

Ar fi cu totul gresit sa privim acest film ca fiind legat numai de povestea unui muncitor (din industria grea aici, din constructii in filmul lui Wajda) . Este vorba despre toti cei care muncesc efectiv din greu , munca fizica sau munca "cu capul". Sa ne amintim de boala tipic japoneza "Karoshi" care afecteaza matematicieni si ingineri. La o mare firma franceza, de curand , s-au sinucis 3 ingimeri din sediul central in o singura luna (din cauza regimului impus si necontrolat de munca suplimentara)

Sau putem reveni in Romania: o tanara de la o firma de consultanta (multinationala) a murit de epuizare din cauza muncii suplimentare. Pe atunci au aruncat in seama ei problema (nu a mancat, nu s-a organizat, etc ). Cazul insa este prea asemanator cu cel putin unul de la firma franceza de automobile de care vorbem mai sus, pentru a nu fi un defect in organizarea muncii din companii.

Dar ce spunea la televizor, la o zi de la decesul tinerei, un manager de la o alta firma de cosultanta (tot multi-nationala): "angajatii au un termen, e treaba lor cum se organizeaza , cum si cat muncesc". ???? Daca nu era angajat si era contractor , poate avea dreptate. Daca era angajata, PRIN LEGE, se poate depasi numarul orelor de munca numaipe pe perioade limitate, la cererea firmei, NUMAI cu recuperare , totalul pe an fiind limitat. Altfel este ILEGAL. Daca o companie are nevoie de mai multa munca (ore-om), trebuie sa faca ea efortul si sa mai angajeze resurse.

Altfel ori este MANAGEMENT PROST, ori este pur si simplu HOTIE. Acestea doua , se pare insa ca nu au granite si nici ideologie. (Sic!)

...

Cu ce sant diferite aceste cazuri "capitaliste" de cazurile din stalinism cunoscute sub numele de stahanovism? Nu este acceeasi exploatare (din cinism, prostie sau hotie) a muncii si vietii oamenilor ?

De aceea "clasa muncitoare" va ramane mereu cu "paradisul" , iar ceilalti cu pamantul.

Alfred Hitchcock despre... Alfred Hitchcock

A.H. a avut un al saselea simt: acela al regiei. Simtea filmul si elementele lui , se "juca" cu acestea si cu emotiile spectatorului. Sa-l ascultam in cateva fragmente din convorbirile cu Francois Truffaut ("Le cinema selon Hitchcock", Ed. Robert Laffont , Paris, 1966 - trad. Cristina Corciovescu)

Film versus literatura

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Suspense-ul

FT: "As vrea sa precizati care este diferenta intre suspense si surpriza"

AH: "Diferenta este foarte simpla. Noi stam de vorba si sub aceasta masa este o bomba de care nu stie nimeni. Conversatia decurge obisnuit si, deodata,bum!- explozie. In acest caz, publicul este surprins. Dar daca spectatorii stiu de la bun inceput ca bomba este masa, pentru ca au vazut pe cineva punand-o, si daca mai stiu ca ea v-a exploda la ora unu, acea conversatie devine dintr-o data interesanta si publicul participa la scena. El are chef sa-l avertizeze pe cel de pe ecran...Concluzia este ca publicul trebuie informat de fiecare data..."

MacGauffin-ul

Inainte de al lasa pe A.H. sa definesca McGauffin-ul, sa spunem o anecdota: la o aniversare de familie, pentru care se organizase o masa festiva, pe langa sotie , rude, prieteni , H. a invitat si a pus in capul mesei o tanara si atragatoare domnisoara. Cum nimeni nu o cunostea si nici H. nu facuse prezentarile, oamenii (inclusiv sotia) au fost contrariati si au inceput sa susoteasca. Cineva si-a luat inima in dinti si a intrebat cine este domnisoara. "Este un McGauffin!" a raspuns sec H.

FT: "Ce este un McGauffin?"

AH:"McGauffin este un pretext, un truc, o combinatie , un "gimmick". El are mare importanta pentru personajele filmului, dar nu si pentru mine, povestitorul. ... "

In fiecare film, personajele cauta sau alearga dupa ceva: un diamant, un plan secret, o harta, un "ceva". Toata actiunea , tot suspens-ul sant "catalizate" de preocuparea de acel "ceva". Dar...:

"Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de-a lungul anilor este ca McGauffin-ul nu este nimic. Cel mai bun McGauffin al meu (si prin cel mai bun inteleg cel mai gol, cel mai inexistent) este cel din La nord prin nord-vest. Este un film de spionaj in care nu ne intereseaza ce cauta spionii."

"Pasarile" sau mai rau...

AH: "...N-as fi facut fimul daca ar fi fost vorba despre vulturi sau alte pasari de prada; mi-a placut pentru ca era vorba despre pasari obisnuite"

FT: "Mai ales ca acesta ilustreaza atat de plastic principiul dumeavoastra, cel mic impotriva celui mare. Dupa ce ati aratat niste pasarele dragute care scot ochii oamenilor, ar trebui sa faceti un film despre niste flori parfumate care otravesc oamenii!! "

AH: "Nuuu!! Care ii mananca!!"

Inedit: H. isi "semna" filmele printr-o scurta aparitie ("cameo") de cateva secunde; uneori era vorba doar de silueta lui vazuta printr-un geam.

Vezi: http://www.filmsite.org/hitchcockcameos.html

Inedit: Filmul "The Rope" ("Funia") da impresia ca este realizat , fara taieturi de montaj, dintr-o singura bucata. In fapt , sant folosite filmari mai lungi, de cateva minute fiecare , aproximativ 10 in tot filmul.

(Va urma)

Va urma

 Dead Poets Society (1989)
Ancheta asupra unui cetatean mai presus de orice banuiala
Timpuri Noi
Inceput - Saptesprezece clipe ale unei primaveri
Dictatorul
Cele trei zile ale condorului
Cetateanul Kane
Zile fierbinti (sic!)
Cine este Sergiu Nicolaescu?
In arsita noptii
Andrei Rubliov
Sam Peckinpah
Sergio Leone

Casualties of War
Plutonul
Nascut pe 4 iulie
JFK
I...Come Icar
Inceput - Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
Osanda
L'Aveau (Marturisirea)
Stare de Asediu
The Natural , The Way We Are , Out of Africa, The Sting
Jeremiah Johnson

Barefoot in the park


(Va urma)

Principiul Dominoului

.

1974
Regia: Stanley Kramer;
Cu: Gene Hackman
Cum se poate executa un asasinat politic ca acela asupra lui JFK (sau apoi a fratelui sau RFK)? Cum se poate face asta fara a lasa urme, fara ca cei implicati sa poata vorbi?

Folosesti o "self-organized team", o mica echipa, o mica organizatie efemera si privata. Mai intai angajezi planificatorii (Richard Widmark si Edward Alberts) si cativa oameni "de incredere" (Mickey Rooney). Apoi cauti un om de actiune - lunetist - (Gene Hackman) pe care il poti manevram, folosindu-te de antecedentele lui (veteran, inchis pentru crima) si de studierea profilului sau psihologic.

Bineinteles, vor exista - independent unul de celalalt - mai multi lunetisti pentru aceeasi sarcina. Dupa finalizarea actiunii propriu-zise, echipa isi va duce treaba pina la capat... Manevrati din afara, fara stirea lor, se vor anihila unul pe celalalt - Principiul Dominoului.

Succesul limitat al acestui film (fata de cat ar fi meritat), se datoreaza scenariului foarte bun ! Ideea este prezentata atat de bine, cu mijloace cinematografice, asa cum ii sta bine unui film de elita, incat, spectatorul, obisnuit cu povesti simple, naroade si explicite, digera mai greu acest film.

De ce ne sunt prezentate la inceputul filmului poze (autentice) din copilaria lui Gene Hackman ?

...

In filmele mai noi s-a preluat obiceiul. Totusi aici au un sens aparte, mai ales ca sunt insotite (pozele) de piese de domino... Cei care l-au "utilizat" pe Hackman, au studiat omul-piesa de domino pana la "adancimea" copilariei, pentru ca sa poata avea controlul perfect asupra acestei "piese", sa o poata prabusi cand trebuie si cum trebuie, pentru a darama si a fi daramata de alte piese...

Un singur personaj scapa... Va amintiti? Cine si de ce?

Conversatia

1974 - Regia: Francis Ford Coppola Cu: Gene Hackman

http://www.youtube.com/watch?v=vrhRsZ56b4g (Trailer)

.

Filmul are mai multe dimensiuni in care exceleaza: interpretare, scenariu, regie.In primul rand santem introdusi in lumea microfoanelor si ascultarilor. Un scriitor brazilian spunea cu mai multi ani in urma: "In ziua de azi, sub fiecare frunza se ascunde in microfon". Deja in anii 70, tehnica era suficient de avansata pentru ca un specialist (Gene Hackman) sa poata inregistra si reproduce apoi in laboratorul sau o conversatie purtata intr-o piata publica , plina de oameni.

..

Un lunetist pe o cladire ? Nu , doar un profesionist care realizeaza o ascultare de la distanta.

Epoca specialistilor siguratici a trecut insa, a venit vremea companiilor si serviciilor de profil. O scena extraordinara este aceea a zilei de nastere a personajului principal (Gene Hackman) . Vine acasa, deschide usa (operatiune complicata, pentru ca are 10 chei diferite si tot atatea broaste). deschide usa ... supriza: in pragul usii o sticla de bautura cu felicitari.

. Pe unde au intrat? Pe usa ? Aproape imposibil. Pe geam ? Le tinea sigilate.

Ca sa fie tacamul complet , primeste un telefon unde aude o inregistrare a ceea ce cantase la saxofon, in camera sa cu cateva secunde mai devreme. Are deci un microfon in casa ! Se apuca si cauta; desface tot, scoate parchetul , tapetul , distruge apartamentul.

Si? ...Nimic. Nu gaseste nimic. In era spionajului "industrial", profesionistul singuratic, "artistul", este depasit.
.

http://www.youtube.com/watch?v=SEo7FGkmRx0&feature=related

.

Cetateanul Jackson... de Orson Welles

Am vazut "Cetateanul Kane" inainte de 1989. Ce am inteles in linii mari din film (nu din cronici):

.

Unu: Un copil este smuls din universul copilariei, de langa parintii lui. Toate acestea intr-o zi de iarna in care ningea cu fulgi mari , iar el se juca cu sania langa casa parintilor. Pentru ca a mostenit o avere , va smuls de familie si crescut de un consilu de administratie.

Doi: Pentru ca vrea sa recupereze ceva pierdut de la viata, se va avanta cu curaj si succes in industria ziarelor si apoi in politica. Nimic nu-i sta in calea setei sale de succes (prima dereglare).

Pina cand...

Trei: Un scandal sexual ii frange ascensiunea politica si visurile de marire. Va ramane un actor important in viata publica , dar nu asa cum voia el. Urmeaza a doua dereglare (dupa setea de succes): daca nu poate cuceri lumea, o va cumpara: cladeste domeniul Xanadu si strange acolo toate "minunile" lumii.
Patru: Kane moare cu glob de cristal in mana. In el este o casuta in miniatura si praf alb care imita caderea zapezii cand este miscat, adica ... exact imaginea la care s-a intrerupt copilaria pierduta.
.

"Cetateanul Jackson" din realitate:

.

Unu: Copilaria ii este furata de cariera artistica timpurie si gestionata cu pumn de fier de un tata ambitios.

Doi: Incepe sa aiba succes si in 1992 acesta ajunge la culmi aproape nemaivazute (poate la Elvis si Beatles).

Pina cand...

Trei:Tot un scandal sexual ii provoaca caderea. Are propriul lui Xanadu: Neverland; face cumparaturi nechibzuite si lipsite de sens (statuete aurite de sute de mii de dolari , etc.). Dorinta de a avea succes il va distruge ca si pe Kane. Nu suporta sa ca lumea intreaga sa nu fie a lui dupa ce lumea proprie s-a spart in copilarie.
Patru: Jackson va incerca toata viata sa-si retraiasca copilaria. Nu are un glob de cristal ca Kane, dar insusi Neverlandul este construit ca un parc de copii.
.

Potrivirea celor doua povesti peste timp nu face decat sa valideze geniul lui Orson Welles, creatorul lui Kane. Atunci se considera ca "Cetateanul K" este inspirat din viata magnatului de presa Hearst. Asa era, Welles si filmul au avut de suferit apoi de pe urma supararii lui Hearst.

Filmul a avut un inceput incredibil: realizatorul a avut mana libera sa faca exact ce isi doreste. Rezultatul a fost prea bun si pentru public si pentru critica si pentru magnatul de presa pentru a putea fi digerat. Totusi Kane nu era o copie exacta a lui Hearst. Se doveste in final ca Welles a reusit nu doar sa descrie un personaj oarecare ci sa extraga trasaturi general umane