17 clipe ale unei primaveri (1)

Semnadtsat mgnoveniy vesny / Семнадцать мгновений весны / 17 Moments Of Spring - este un serial rusesc (sovietic) din 1973.  L-am vazut , nu la vremea aceea, ci in anii 90'. Acceptand conventia ca sovieticii sunt cei "buni" (nemtii, fiind oricum "raii"), este un film foarte interesant, mai ales pentru un serial, fie el si mini-serie, scenariul , regia si jocul (mai ales Tihonov), fiind de o mare finete si subtilitate. Aici vreau sa dau doar unul din cele mai bune exemple: finalul filmului.

Ofiterul german de informatii Strilitz este de fapt spion rus, mai precis colonelul Maksim Isayev. Dupa ani in care a fost infiltrat in inima organizatiilor de informatii si contrainformatii germane, spre finalul razboiului ajunsese sa fie "mirosit" de cativa sefi , printre care si de cel al Gestapo-ului. Viata lui atarna de un fir de par, si nu este arestat doar pentru faptul ca sefii germani se pandeau unul pe celalalt, se urau de moarte si nici unul nu voia sa fac nici cel mai mic pas gresit (si sa ajunga prada celorlalti). Nici macar daca acesta "paralizie" insemna ne-arestarea unui spion. 

Dar sa vedem finalul... 

"Azi, pe 24 martie, Stirlitz se intoarce la Berlin."

Stirlizt se deconspira aproape de tot , cand, salvandu-si sotia, si ea spioana, reuseste sa o duca in Elvetia neutra. Ar fi putut ramane si el in Elvetia - pentru ca  in Germania era aproape "prins".

Dar , gandind ca i-a mai ramas o sansa cat de mica sa continue, sa-si faca datoria de fata de ai sai, in ce mai ramasese din razboi  ... "Azi pe 24 martie, Stirliz se intoarce la Berlin".

 

Cu 200 de kilometri inainte, se opreste...

  

Se uita la indicator...

Se da jos din masina si se aseaza pe iarba , langa niste mesteceni. Mai are un ragaz se se gandeasca la ce a fost, la ce va fi in viitor, pentru el si pentru ai sai...

Aici creatorii filmului se joaca putin cu noi , si vedem finalul razboiului...si poate al filmului...

"Marele Razboi Patriotic se va sfarsi in 45 de zile. Razboiul care a salvat lumea de hitlerism, razboiul in care Uniunea Sovietica a pierdut 20 de milioane de vieti. Se va intampla pe 9 mai, 1945."

"Pe 20 noiembrie,  in Nuremberg va fi primul procesul impotriva criminalilor de razboi."

"Pe 24 iunie in Moscova, in Piata Rosie va fi o parada a Fortelor Armate Sovietice, dedicata victoriei asupra Germaniei fasciste" ....

"DAR ... in prezent nici Stirlitz, nici nimeni altcineva din lume nu putea sti despre asta."

   

 "Azi, pe 24 martie, lumea nu fusese inca eliberata. De aceea colonelul Maksim Isayev se intoarce in Berlin. Se duce acolo la munca."

...

"Durere, durerea mea, lasa-ma
  Macar pentru putin!
  Ca un nor bleu-gri,
  Du-te acasa, De aici pana acasa.
  Tara mea, arata-te in departare.
  Tara mea, dulcea mea tara,
  Mi-ar place atat de mult sa ajung la tine,
  macar candva.
  Foarte departe, foarte departe
  Ploua in timp ce soarele straluceste.
  Chiar langa rau in gradina
  Ciresele s-au copt in copaci.
  Undeva departe in amintirea mea,
  E cald, ca in copilarie,
  Desi memoria imi e acoperita
  Cu atat de multe straturi de zapada.
  Ploaie, alina-mi setea,
  Pana voi fi beat, dar nu mort.
  Acum iar, ca si cum pentru ultima oara
  Ca si cum as cauta un raspuns...

  Durere, durerea mea, lasa-ma,
  Macar pentru putin.
  Ca un nor bleu-gri,
  Du-te acasa,
  De aici pana acasa."

The Great Gatsby (1974)

 

Introducere

Am vazut si auzit tot felul de comentarii despre acest film: ca varianta veche cu Cary Grant (...nu era el saracu' chiar Cary Grant...) ar fi mai buna, sau, poate ca ar avea cartea lui Fitzgerald subtilitati care ii scapa filmului. Bine!

Eu zic asa: mai intai trebuie sa incercam sa intelegem personajul , povestea lui si apoi sa vedem daca filmul si interpretarea lui Redford se potrivesc cu acestea.
Sa ne amintim de metoda maestrului Hitchcock care spunea ca citea cartea, isi facea o parere, apoi lasa cartea deoparte si facea filmul dupa ideea care ii si-o facuse. In plus, reiau motivul film versus roman din "Secretele lui H." sau din prima postare din blog:

"Nu trebuie sa comparam niciodata un film cu o piesa sau cu un roman. El se apropie mai mult de nuvela, a carei regula generala este sa contina o singura idee, care se exprima atunci cand ajunge in puctul culminant." (nota - in postarea introductiva am ajuns la acceasi concluzie; nu cred ca mai imi aminteam acest text citit in 1985)

Raspunsul pe care mi-l dau eu cu privire la acest film e simplu: Redford ESTE Gatsby.

Descoperindu-l pe Gatsby

Precum in filmele lui Spielberg (vezi "Secretul lui Steven Spielberg - (1)" , atentie, nu (2)) aici nu il cunostem pe G. direct, ci prin ochii altui personaj - vecinul lui -  Nick Carraway (Sam Waterston). Acesta are casa langa "palatul" alb al unui acestui personaj misterios , "Gatsby", un imbogatit din anii 20 ai prohibitiei , care da zi de zi petreceri fabuloase. Avand ocazia sa-si satisfaca curiozitatea si sa-l cunoasca pe acest vecin ciudat, Nick descopera un om tanar, stralucitor, inteligent si charismatic (Redford!) , care are doua mari preocupari: afacerile lui misterioase si o tanara doamna din "lumea buna" si bogata...

O poveste cu tineri
Inainte de afaceri a fost insa o poveste mai veche...Tanarul ofiter Jay era indragostit de tanara Daisy. Ceea ce conteaza este ca razboiul (Primul Razboi Mondial) il tine departe de Daisy, ea nu-l asteapta si se casatoreste cu un milionar, Tom Buchanan (Bruce Dearn). End of story?

Revederea

Dupa multi ani, Jay, acum Jay Gatsby , ajunge si el milionar. In epoca prohibitiei si a afacerilor cu alcool de contrabanda, o avere facuta repede trebuia sa fie legata cumva de aceasta zona subterana. Se pare insa ca norocul banilor nu ii este nici pe departe indeajuns, el vrea sa fie vizibil - casa somptuasa , peterecerile extravagante prin luxul lor, stralucirea afisata. Prin vecinul sau (Nick) , va reusi sa se intalneasca cu vechea dragoste, Daisy. Ii prezinta palatul, chiar si dulapul cu zeci de camasi si costume. Imi amintesc parerea cuiva care a vazut filmul: "Cand iti revezi marea dragoste dupa douazeci de ani, in loc sa spui lucruri mari , ii arati camasile? Stupid!"

Oare? Este Gatsby-Redford stupid? Este scenariul aiurea?

Gatsby este doar dereglat, precum o scoica de un fir de nisip: a ajuns sa para din afara o perla alba , stralucitoare, dar... Tot efortul lui, toata splendoarea afisata este doar pentru a recrea un moment pierdut: daca el nu era chemat la razboi si daca ar fi fost milionar, ar fi fost Daisy a lui? Sa vedem: cumva a recreat acel moment: este la fel de bogat ca sotul ei si in plus totul este mai frumos la el: de la masina, casa , pana la aspectul sau exterior si cel sufletesc... Se intoarce Daisy la el? 

La o prima vedere, ea pare incantata de re-intalnire, ii plac si palatul si masina si luxul... Pe de alta parte, pe toate acestea ea deja le are. Ramane doar alegerea dintre Gatsby si Tom. Daca ii pui unul langa altul, comparatie nu exista. Si totusi nu asta conteaza, conteaza ce fel de om este Daisy. Doar o singura scena este pe deplin edificatoare: intalnirea cu copiii. Ea este doar o doamna bogata care isi viziteaza copiii, ii saluta, le zambeste doua secunde si apoi trece mai departe, lasandu-i in grija bonelor. Chiar daca sotul,Tom , o insala, ei sunt un cuplu perfect, se potrivesc perfect: bogati, superficiali si mai degraba amorali decat imorali. Rezultatul: nu-l poate trata pe G. mai bine decat pe copii, ea se simte bine langa sotul amoral, lui G. ii poate doar zambi doua secunde.

O viata de doua ori furata

Gatsby este traieste deci intr-o iluzie perfecta, tot ce a facut el pentru a rescrie trecutul este zadarnic. Ghinion? Viata pierduta in van? Nu, se poate si mai rau: va plati scump apropierea de cei doi (Daisy-Tom) - pur si simplu cu pretul vietii sale pentru consecintele firii si comportarii amorale a celor doi.

Morala?

Omul e vulnerabil atunci cand se ataseaza orbeste si are ghinionul ca subiectul afectiunii sale sa fie ales gresit. Si pe de alta parte, orice ai face, oricum ai fi , nu poti impresiona un om care e de ne-impresionat. Tot ce a facut Gatsby e inutil: urmareste o fantasma, ceva care nu exista - iar ceea ce exista ii va face doar rau.

(Va urma)

The Candidate - "What we do now?"

Avatarii lui Kennedy

.

Scenaristul filmului a fost implicat in campania reala a unui candidatului pentru nominalizarea democrata la presedentie din 1968 (impotriva lui Nixon). Toate frustrarile sale din campanie le-a pus cumva in acest scenariu (apreciat foarte mult de critici prin Oscar si multe alte premii).  In acea epoca , toti candidatii democrati erau mai mult sau mai putin mostenitorii politicii initiate de John F. Kennedy. Mai putin fratele sau Robert F. Kennedy , care era poate originalul : el a fost sursa , creierul si inima multor actiuni ale lui JFK. Oricum, Robert a sfarsit asasinat , chiar in acea campanie, chiar in ziua cand devenise clar ca va castiga nominalizarea democrata.

Bill McKay (personajul interpretat de Redford) are multe in comun cu JFK: este tanar, inteligent, din familie bogata, democrat cu vederi liberale si are un tata cu mare influenta. Ce e interesant este faptul ca incercand sa creeze un personaj in genul lui JFK, au reusit unul care aduce si cu viitorul presentinte Clinton:  pe langa faptul ca il cheama tot Bill , este la fel de charismatic, are aceleasi mici “accidente” si ceea ce este cel mai interesant , adversarul sau are acelasi discurs (vom vedea mai departe).
Plot: Tanarului McKay, neimplicat in politica, i se propune de catre partidul democrat, prin vocea unui manager profesionist de campanii, sa candideze pentru un post in Senat, impotriva unui puternic contracandidat conservator.

.

Inevitabilul compromis

.

Dupa ce la inceput – cand nu avea sanse -  i se spusese ca poate sa faca ce vrea si cum vrea, in momentul cand a inceput sa aibe o sansa, i s-a explicat ca este obligatoriu pentru a materializa acea sansa sa castige bunavointa si acceptarea unor personaje puternice dar controversate. A reactionat dur prima data:

Floyd J. Starkey: I think you'll find we have a lot in common.
Bill McKay: I don't think we have shit in common

Dar a trebuit sa faca inevitabilul compromis: era o decizie “go / no go”.

.

Conservatorism pentru eternitate

.

Iata discursul lui Crocker Jarmon (foarte sugestiva sonoritatea numelui), contracandidatul conservator:

For me this country has never been so strong. The test of a strong is how he faces the difficulties. 
 When I hear the barking and the hooting of those ...  who want to destroy our system...I remember the days the great Roman Empire.  They talked to know what vice legalize.  The result ... was a massacre that took near-end nearest civilization. I'm not saying that's what ... happens if the people do to me not return to the Senate.
I promise you this: 
I will continue ... to upholding the philosophy which made the greatness of this country... which is more necessary than ever ... if we consider the future with hope and confidence.  I hope this because I believe in America. I think our greatest moment lies in the future.

Pe scurt; avem o tara mare, frumoasa si puternica, asa ca nu vom schimba nimic, pentru ca alfel , nu-i asa, ii vom afecta fumusetea si puterea... " to upholding the philosophy which made the greatness of this country": o fraza asematoare a fost folosita in campania din 1992 de George Bush Sr. , in timp ce candida impotriva lui Bill Clinton. Unele lucruri nu se schimba !!!

.

"There must be a better way!" 
.

Iata ce raspunde McKay discursului conservator de mai sus:

It is important to know the subjects we have not discussed. We have ignored the fact that the company ... is divided by fear, hatred, and violence. If we do not speak of what the company ... we cannot change it. For example, decay that destroys cities.  We have the means to stop it and do not use them. 
Why? 
We have not talked about race, poverty.  Briefly, we talked none of these diseases ... which may ignite this country.  And it would be better to do. Get it out in the open air and confront ... before it is too late.  It was necessary that you do, eh?

Frumos, nu? Oare cate s-au realizat din 1972 si pana azi? Decaderea oraselor - a continuat, la fel si celelalte.

.

Increderea

Interesant este deasemenea ca McKay isi pune la indoiala propriul program si propria viziune (sau in fapt legatura acestora cu ce va face).

Iata discursul lui public:

Remember that unemployment is 8% and only ... the official figure. In reality, it is 12%.  Think about it, the country's largest, The most powerful country ... does not ensure full employment ... do not feed the hungry ... lives out its poor. We can no longer play young against old, black against white! Not newspapers who will decide, but you!There is a better way!  The time is past. There is a better way.

Si iata o parodie amara pe care o face, tot el, in particular:

I tell you!

Can more ... can play the black against the old ... young against the poor. This country can not house its homeless ... feed the hungry.They want a government the people ... populated by the people.Our faith ... compassion ... courage on the gridiron. Indifference basic ... which made the greatness of this country. And election day ... Election Day ... we do not run away.  Vote one time ... Vote twice ... for Bill McKay you middle-class honkies ! [and he begins making gaga noises].

.

"What we do now?" - "You lose"

.

Iata primul dialog dintre managerul de campanie si posibilul candidat Bill McKay.

Bill McKay: I can say, do what I want,  want to go where I am, eh?

Lucas: Yes, voila your warranty. 
Lucas: YOU LOSE (nota mea:  scrie aceste cuvinte pe o cutie de chibrituri si i-o da)

Bill McKay: I lose?

Lucas:  Yes.  So why worry?  You're free,  you have no chance, then say what you want. It's just between you and the public. 

Iata si ultimul dialog dintre cei doi - McKay castigase, dar ... il scoate din aglomeratia serbarii victoriei pe managerul de campanie si il intreaba:

.

Bill McKay: What do we do now?

Lucas:  What?

Sa recapitulam: partidul democrat isi trimite un manager de campanie profesionist la tanarul McKay sa-i propuna partcipirea la cursa pentru senat. McKay, oarecum nedumerit, vrea sa stie ce o sa faca el in politica - atentie (!) deocamdata nu vede din asta decat campania . Managerul are un truc magic drept raspuns: oricum n-ai sanse, YOU LOSE! , asa ca poti sa spui ce vrei , poti sa faci ce vrei , e numai intre tine si public. Si asa a fost...in campanie! Odata aceasta castigata, ce va face McKay? Ce vom face "NOI", intreaba el. Bineinteles, managerul nu are nici un raspuns, sarcina lui era doar sa castige alegerile. 

Putem sa ne intrebam noi: ce va putea face Bill? Pai sunt doua cai; daca vrea sa se integreze si sa fie reales, trebuie sa uite propriile idei si sa tina minte toate datoriile si compromisurile facute inca din campanie. Daca vrea sa ramana cu discursul si ideile sale, ce poate face? E adevarat, a castigat, dar cei care l-au sprijinit, ii vor retrage acel sprijin si va fi izolat. Nu numai ca nu va mai fi ales a doua oara, dar in afara de functie, el nu a castigat nimic... s-a alaturat doar unor compromisuri vechi de cand lumea...Deci...

What do we do now? 

Raspunsul e cel de la inceput, chiar daca , aparent, ai castigat:  YOU LOSE!

(Va urma)

Moirai

 Water for Elephants

.

Filmul Water for Elephants (Francis Lawrence, 2011) are si bune si rele. In reclamele filmului apar mai mult mai tinerii Robert Pattinson si Reese Witherspoon. Ceea ce mi-a retinut atentia insa a fost rolul lui Christoph Waltz. Aproape ca in "Inglorious Bastards" , personajul sau si povestea din jurul lui, sunt un film in film mult mai interesant.

Dar care e legatura intre atotputernicul director si proprietar de circ August, ....

 

 Si maleficul colonel SS Hans Landa?

Moirai

.

Water for Elephants... Santem in plina criza economica (1929-1933); oamenii care nu gasesc de lucru ajung sa sufere de foame. Ca un binefacator, August, stapanul circului, mai alege cate unul din acesti nenoriciti si ii da cate o slujba dura, umila , dar salvatoare pentru moment. Circul, "the greatest show on earth", chiar daca poate aduce si ceva lumina cu frumusetea lui in vietile spectatorilor si in cele ale circarilor, nu este crutat de efectele crizei. "Viata" circului este mereu pe muchie de cutit, oricand putand da faliment. Dar stapanul lui  vrea sa-si tina circul "in viata", cu orice pret. Ar putea sa nu-si plateasca salariatii o vreme (si o face), ar putea sa-i concedieze. Da, dar acestia ar putea sa inceapa sa murmure, sa protesteze, sau orice alceva ce ar pune "viata circului" in pericol. Asa ca August, stapanul (are numele primului imparat roman), arunca cand vrea si pe cine vrea din trenul in mers si totodata din viata circului si din viata reala (cei aruncati mor in multe dintre cazuri). La fel, colonelul SS Hans Landa, poate hotari , arbitrar , cine traieste si cine moare. Ei isi asuma rangul suprem de  Moirai (zeitele mitologiei grecesti care pot taia oricand si oricui - chiar si lui Zeus- firul vietii). Ce avem in fapt: un om (sau mai multi) isi asuma puterea nemarginita nu numai de a decide cine are dreptul sa fie om cu drepturi depline sau om second-hand, ci mai mult decat atat: cine nu mai are dreptul sa-i "incurce" pe cei alesi si trebuie pur si simplu sa dispara ca un balast ce este...

Intrebare

.

Tu cititorule, de cate ori ai fost tentat, macar in gand, sa fi Moirai?

Prolog real nefericit 
.
Se pare ca elefantul din film a fost cumva chinuit de firma de dresaj (bastoane electrice si altele) cel putin in 2005, perioada de cand exista niste dovezi video in acest sens. Colonelul traieste printre noi, doar nu va indoiati?

The Best Man

 

The Best Man (1964) - "Then may the best man win."
.

In 1964 apare acest film , care pare "cuminte"  in raport cu realitatea acelor vremuri - cu cateva luni in urma fusese asasinat presedintele John F. Kennedy (JFK). Este adevarat, probabil ca filmul era deja filmat in noiembrie 1963.
.

  

.

"Does the best man always get to the White House?" este intrebarea la care filmul incearca sa dea un raspuns. Sunt urmasii lui George Washington ce ar trebui sa fie? Se pare ca nu. In film, "The Best Man" candidatul William Russell (Henry Fonda), se "sacrifica" in favoarea unui om mediocru, pentru a nu risca sa ajunga presedinte oportunistul fara scrupule Joe Cantwell (Cliff Robertson).
.

. 

.

Poate chiar o femeie!

.

O replica foarte interesanta ii apartine personajului interpretat de Lee Tracy, presedintele in functie. Acesta ar vrea sa para un om deschis si liberal, dar daca se poate sa nu se angajeze cu nimic. Asa ca face urmatoarea declaratie:

"In anul 2000 presedintele Statelor Unite ar putea fi negru... sau poate chiar o femeie!"  
Magnific! Cata deschidere! ... pentru zeci de ani dupa..

 .
Anul 2008 - "Negrul" sau femeia?
.

In campania pentru alegerile prezedentiale , batalia pentru candidatura democrata la presidentia Statelor Unite se da intre un "negru" (de fapt numai pe jumatate) Barack Obama si o femeie , Hillary Clinton. Aceasta semifinala democrata este de fapt o adevarata finala, pentru ca , datorita crizei si a impresiei lasate de W. , candidatul republican (va fi John McCain) nu va avea prea multe sanse.

Care a fost insa istoria luptei dintre cei doi? 

Obama pornise binisor, dar cu sanse reale minime. In sistemul de vot al pentru investitura democrata, numai o parte din electori sunt alesi. O alta parte, probabil 200 din peste 1000 sunt electori de drept directi ("super-delegati"), mai precis toti congresmenii si senatorii democrati. Si din aceste voturi initiale,  Hillary Clinton detinea o mare parte, plecand in avantaj. Pe de alta parte. Obama era un cvasi-necunoscut. Practic, pana sa devina cunoscut ar fi pierdut alegerile in cateva state la inceput (se voteaza aproximativ in secventa, stat dupa stat), ramanand cu un handicap imposibil de remontat. Iar ca sprijin , in afara de prietenii personali, nu avea pe nimeni... in afara lui Oprah. Era "candidatul lui Oprah". Sansele lui matematice erau aproape zero.

In 26 ianuarie 2008, a primit sprijinul senatorului Ted Kennedy, fratele supravietuitor al celor doi politicieni asasinati JFK si RFK (Robert Kennedy). In 5 februarie are loc un vota hotarator in care Obama castiga 13 state fata de Clinton 10 si deja roata incepe sa se intoarca.
.

.
Probabil si in memoria celor doi frati ai sai si a politicii lor care a scos SUA din "inapoierea" legata de drepturile civile, asigurari medicale si altele, Ted Kennedy a ales "negrul", crezand poate ca semnifica o schimbare mult mai puternica pentru societatea americana (in afara de posibile motive personale, vezi mai jos). 

.

 .
De ce nu femeia?
.

Chiar si asa, Hillary Clintona avut sansa ei , pe care si-a jucat-o pana la capat. Se pare insa ca in alegerea negru versus alb sau barbat versus femeie, diferenta de sovinism e in defavoarea femeilor. Iata de ce: afro-americanii au votat mai mult cu Obama, dar albii nu l-au discriminat in egala masura. Iarasi: de ce? Femeile albe au votat mai mult cu Hillary, dar nu in proportie covarsitoare, iar barbatii albi , nu mai tin minte exact in ce procent, dar multi au preferat sa voteze mai degraba un barbat negru decat o femeie alba.

 .
Cand cel care renunta se poate "razbuna"
. 

.

Cumva o situatie asemanatoare cu personajul William Russell (Henry Fonda) din film, a trait real Ted Kennedy in alegerile in 1980. Candidata la investitura democrata impotriva lui Jimmy Carter. Carter era omul mediocru al democratilor, iar Kennedy era omul "stralucitor" al acelauiasi partid.
Avea sanse (Kennedy), si ar fi avut probabil si mai departe in lupta cu Reagen, pe care Carter a pierdut-o fara drept de apel. S-a dezgropat insa o poveste veche de mai multi ani, cand a fost implicat intr-un accident auto in care a murit secretara sa (era cu el in masina). Ted Kennedy poate nu ar fi renuntat, dar a fost trimis cineva sa-l convinga sa renunte si a reusit. Acel cineva era ...mai tanarul Bill Clinton, atunci guvernator de Arkansas, functie in care primise sprijin de la Carter. Si cum roata istoriei se intoarce, sotia lui va rata sansa  presedentiei din cauza aceluiasi Edward Kennedy.

.

Limitless?

.
"Limitless" 2011
.

Ce mi-a placut la acest film? In partea de regie, felul in care Eddie Mora (Bradley Cooper) calatorea prin spatiul real sau virtual ca printr-un tunel fara sfarsit (nu e o idee noua, dar aici e folosita cu o semnificatie). In partea de scenariu, cele mai interesante lucruri sunt cele legate de tema propriu-zisa, adica de cresterea extraordinara a puterilor cognitive cu ajorul unei substante-drog si toate beneficiile si problemele care decurg din aceasta. Intr-o prima faza , asta m-a entuziasmat cel mai mult, si tot asta, a sfarsit prin a ma dezamagi.

.

Dar ce ne spune filmul, pe scurt? Un scriitor ratat se agata de o ultima "solutie" disperata: ia o pastila dintr-un drog nou, cu efecte inca necunoscute , provenit dintr-o sursa mai mult decat dubioasa (un distribuitor de driguri). Efectul promis si apoi manifestat? Cea mai buna versiune posibila a ta. Presupunand adevarata teoria ca nu ne folosim decat 20% din potentialul creierului, aceasta substanta creste acest "randament" la 100%.

Practic ce va poate face acum cea mai buna versiune a lui Eddie Mora? Isi va scrie cartea in cateva zile, va invata mai mullte limbi straine in timp foarte scurt, va invata sa cante la pian si va avea revelatia ca adevaratul succes inseamna putere, adica bani. Urmeaza calatoria proaspatului geniu in lumea bursei, pe Wall Street.

Oarecum "realist" ni se prezinta efectele adverse ale substantei-drog, pentru ca apoi sa vedem ca Mr. Mora cel cu ochi albastrii (cand era sub efectul drogului avea acest principal semn distinctiv) va gasi o cale de a reduce efectele adverse si a maximiza eficacitatea substantei. Sunt toate acestea plauzibile , macar ca elemente de anticipatie sau de science-fiction? In mare parte, eu cred ca nu.  
Sa vedem de ce.

(Un singur lucru pare plauzibil: o minte inteligenta isi aminteste mult mai bine si mult mai repede, face conexiuni mai repede si mai bine)

.
"Super Homo Sapiens"
.

In cazul aceleesi specii (cazul nostru, Homo Sapiens), exista indivizii cu dotarea cognitiva sub-medie, medie (cei mai multi), peste medie (ceva mai putini) si foarte mult peste medie ("genii").  Atentie, este vorba de capacitatea relativa, in cadrul speciei. Cum se manifesta cei peste medie sau mult peste medie? Au , cel putin in cazul oamenilor doua mari directii de evolutie: cea "echilibrata", cu predominanta altruista, empatica si oarecum "dezechilibrata" cu predominanta pe adancirea unuia sau mai multor domenii ca fiind unice zone de interes. Cei din urma, dar si o parte din cei dintai sunt "fragili" in dimensiunea psihica uneori degenerand spre boala.

.

Efectele adverse ale inteligentei "naturale"

.

John Nash

Unul din cei mai straluciti matematicieni ai secolului XX. A avut o contributie fundamentala in "Teoria jocurilor" pentru care a luat si Premiul Nobel in 1994.  Multi ani dupa 1959 a suferit de o boala psihica, dar a facut remisie si si-a revenit (in 1994 era deja intr-o stare buna).
.

 

Russell Crowe in "Beautiful Mind" si John Nash cel real

Grigori Yakovlevich Perelman

Printre altele ,a rezolvat una din problemele clasice de matematica - cojectura Poincaré. Pentru aceasta i s-a decernat cel mai inalt premiu in matematica "Fields Medal". Cu toate ca nu avea venituri materiale importante si ducea o viata modesta, aproape somer, a refuzat acest premiu care venea insotit de 1 milion de dolari. Traieste oarecum izolat si retras, cufundat in matematica.

Paul Morphy 

Cel mai puternic jucator de sah al secolului XIX, a incetat sa joace sah in culmea gloriei, la 22 de ani, iar stilul de viata din ultimii ani in care era mai degraba izolat, excentric si cu credinta ca este persecutat pot induce prezenta unor probleme psihice.

Bobby Fischer

Spre deosebire de Morphy a reusit sa-si duca la capat visul de a ajunge campion mondial, a infrant pana la urma zdrobitor masinaria sahului sovietic. Singurul sahist care a reusit sa atinga punctul de "victorie fara limite" in ultimii ani de joc, pierzand la cei mai mari jucatori numai accidental. Dupa un parcurs incredibil in ultimii 3 ani in care a avut la un momendat o serie consecutiva incredibila de 20-0 , fara remiza, in jocul cu cei mai buni jucatori din lume, si un total general de 100 la 8, s-a retras fara sa-si apere titlul si fara sa mai joace meciuri oficiale. Vezi http://cinematecamea.blogspot.com/2010/01/bobby-fischer-anything-to-win.html

Ce au in comun toti acesti oameni? 

Dupa cum spuneam in comentariul pe larg despre Bobby Fischer, o minte prea stralucita este de multe ori o povara prea greu de purtat pentru proprietarul ei, precum inelul din "Lord of the Rings": prinsa in succesul si vartejul conexiunilor mintea nu isi mai slujeste stapanul, nu-i mai ofera sprijin pentru viata de zi cu zi. Ca rezultat, pot avea rezultate remarcabile in anumite domenii dificile iar in viata privata sunt mai degraba izolati, excentrici, dificili, "autisti" (numai ca impresie, sau real). In plus sunt predispusi la depresii si boli psihice.  

.

Efectele benefice ale inteligentei "naturale"

Cel mai intalnite semne generale ale inteligentei, in afara de capicitatile "problem-solving", sunt cele care tin de altruism si empatie. Ca sa dau un exemplu din film, in scena finala , Mora ii pune mana pe pieptul lui Van Loon (De Niro) si ii pune pe loc un diagnostic cardiologic. Un om cu adevarat inteligent ar fi simtit ce este in sufletul si in mintea acelui om - empatie - si nu neaparat cat colesterol are pe arterele coronore.

Multi din oamenii cu adevarat inteligenti nu pretuiesc puterea si banii ca scop in in sine, ci mai degraba sunt "ocupati" cu rezolvarea problemelor pe care altruismul le face vizibile. Cu alte cuvinte, daca capeti enorm de multa minte nu "vezi" neparat conexiunile de la bursele de capital, ci mai degraba problemele si suferintele din jurul tau. Sau chiar daca le vezi pe amandoua, dai prioritate celor din urma. Mai multa inteligenta reala avea Maica Teresa, nu Madoff!

.

Ideea filmului

Eddie Mora avea poate un plan. Dar printre altele spunea: iti dai seama ce viata putem sa ducem dupa un an de castiguri la bursa?. Avea de gand sa doneze acei bani? Nu cred. in fapt , dupa ce a devenit si mai "destept" nu-i mai ajungeau banii, incepuse urcusul, pentru putere, pe scena politica. E adevarat ca face asta ca un "iluminat" (vezi titlul cartii lui). Acesta este se pare sablonul tipic din filme si din viata publica americana. Orea aceasta este calea?

O tratare mult mai buna a subiectului este in filmul "Calauza" (foto) al lui Tarkovski , unde "Zona" ofera puteri fara limite, dar cele trei personaje de acolo, care ajung in "zona", recunosc insa ca nu stiu sa foloseasca acele puteri.

Adevarul mi se pare mult mai simplu. Daca intrebi niste oameni mai putini inteligenti care sunt ,in opinia lor, cei "destepti" , o sa-ti arate imediat spre cei puternici si cei cu bani, necontand cum au facut acei bani (legal sau nu, moral sau nu).
Deci ce ne ofera filmul?  
Opinia despre cum s-ar comporta o super-inteligenta, data de niste nerozi...
.
Homo X?
.

Dupa cum spuneam mai sus un super creier in specia Homo Sapiens are numai doua cai:  geniu pierdut in altruism si geniu pierdut in autism (exprimandu-ne exagerat si plastic). Blue-Eyes-Mora nu este nici una nici alta. Deci nu este probabil Homo Sapiens, ci mai degraba, un Homo X, un individ dintr-o specie superioara, mai inteligenta.  O singura mentiune: in cadrul acelei noi specii superioare, Blue-Eyes-Mora este un individ mediocru. De ce? Simplu , indivizii geniali sunt si in acel caz pierduti in altruism sau pierduti in autism...

A fost odata un zambet...

.
Once Upon A Time In America - 1984 (Sergio Leone)

Unul dintre cele mai frumoase filme cu unul dintre cele mai bine facute finaluri... Sergio Leone a marcat arta cinematografica prin jocul ochilor-personaje. Sa ne gandim numai la "The Good, The Bad and The Ugly" sau "Once Upon A Time in West". Nimeni nu a mai facut asa ceva. Iar aici Robert De Niro este fara pereche...

 

Si totusi...

Atunci i-am condamnat pe toti la moarte - 1972 (Sergiu Nicolaescu , dupa "Moartea lui Ipu")

.
Coincidenta? Nicolaescu sigur a vazut filmele lui Leone, dar invers? Ceea ce este sigur este ca cei doi s-au cunoscut la cateva festivaluri, au vorbit si au ajuns la confidente in care Leone se plangea de Clint Eastwood.(se pare chiar prin comparatie cu Robert De Niro, deci probabil dupa acest film) .Daca sunteti atenti, primele trei cadre sunt similare. Poveste de final este deasemenea similara ("salvare" adusa de opiu pentru  personajul lui de Niro sau cea adusa de glont pentru Ipu). Rolul lui Amza are un cadru in plus si o poveste in plus: nu termina in acel zambet "fals", ci intr-o expresie mult mai greu de caraterizat, un zambet care exprima o durere veche cat lumea.

Nu cred ca exista ceva sau cineva peste Amza.

UPDATE
.

Acum, in 2011, se filmeaza o re-ecranizare dupa "Moartea lui Ipu". Regizorul este roman , Bogdan Dumitrescu, Ipu este jucat de Depardieu, iar preotul de Harvey Keitel. Scenaristi sunt Piero De Berdnardi si Anusavan Salamanian. Aceste din urma a fost scenarist pentru cateva filme , dar de obicei realiza partea de sunet si de coloana sonora. Printre altele si pentru "Atunci i-am condamnat...".

.

Dar cine este Piero De Berdnardi (din pacate s-a stins la 83 de ani, in ianuarie 2010)?

Este unul din scenaristii filmului "Once Upon A Time In America"...
QED

I am Tosk

"I am Tosk."

"That's your name, or your species?"

"I am Tosk." 

(Tosk and O'Brien)

"How about you... are you an explorer, or scientist?"

"I am Tosk."  

(O'Brien and Tosk)

I am Tosk the hunted. I live to outwit the hunters for another day to survive until I die with honor.  

(Tosk)

.

Episodul din Deep Space Nine (Star Trek)

.

Primul calator aparut prin gaura de vierme, pazita de statia DP9, venit din cvadrantul Gamma este un ciudat humanoid-reptilian, cu o nava avariata in urma unor anterioare atacuri. Este dat in grija inginerului sef O'Brien pentru a i se repara nava. Foarte laconic, dar si foarte direct strainul Tosk evita sa spuna prea multe despre el in afara obsesivului "I am Tosk". De fapt, numai doua lucruri aflam despre el inainte de deznodamant. Pus in fata ispitelor din clubul ferengului Quark va spune:

"I am sorry. I have no vices for you to exploit." [...]

"I have no use for fantasy adventure. I live the greatest one could ever desire. "

(Tosk) 

.

Ce era cu acest Tosk?

Ei erau creati si crescuti pentru a fi vanati de cei din specia Vanatorului. Cu cat faceau vanatoare mai grea si mai palpitanta isi castigau  respectul lumii lor. Daca erau prinsi prea usor si mai mult de atat, daca mai erau si crutati , dezonoarea era maxima. Ei traiau pentru ai pacali pe Vanatori inca o zi in plus , si a supravietui pana vor reusi sa moara cu onoare.

.

Un alt Tosk

.

E interesant ca am vazut acest episod cu putin inainte de a revedea finalul ecranizarii dupa "Moartea lui Ipu" . Nu o sa "dezvalui" aici finalul acetui film, dar taranul roman a fost mult timp doar un Tosk.  In aproape cei 60 de ani scursi de la finalul domniei lui Cuza pana in 1921, societatea romaneasca a crescut fantastic sub regii Carol si Ferdinand. Cu exceptia ... lui Tosk. Taranul roman. In acesti aproape 60 de ani s-a dat mai putin pamant taranilor (80% din populatie) , decat in cei cativa ani ai domniei lui Cuza. Cata inima au avut pana la urma acei mareti (fara ghilimele) politicieni si capete incoronate? In 1921 au primit pamant...pentru ca au reusit sa moara cu onoare in razboi cu zecile si sutele de mii. 1921-1947 (aproximativ), putin peste 25 de ani, atat a avut "viata" taranul roman intr-o istorie intreaga. Cei din vechime , care au avut pamant, plateau acelasi impozit: sange varsat la nevoie (plateau prin serviciu militar obligatoriu). Multe din necazurile istoriei urmatoare se vor trage din aceasta "uitare".
.
Poate era inteligent, poate ar fi putut sa fie profesor sau inginer sau doctor, dar nu avea incotro, avea o singura varianta: era mereu doar taran ,cu prea putin pamant, si isi aduceau aminte de el numai cand il chemau la razboi: avea dreptul sa moara cu onoare.
Era Tosk.

.

Doua filme deosebite surprind acea perioada "Osanda" (dupa "Velerim si Veler Doamne" de Victor Ion Popa) si "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" (dupa "Moartea lui Ipu" de Dumitru Radu Popescu - in cazul acesta filmul e mai bun decat cartea). In amandoua rolul principal este al lui Amza Pellea. Acum in 2011 se re-ecranizeaza cel dela doilea cu Gerard Depardieu in rolul lui Ipu. Ma indoiesc ca va putea fi mai bun decat Amza. E greu: Amza este Ipu, acolo.

.

In amandoua , taranul este vanat si are dreptul sa se sacrifice...

.

(Vor urma -cele doua)

Un tip numit Vasili Arkhipov

 

.
1995 - Film , Crimson Tide
Regia: Tony Scott. 
.

Poveste:  In Rusia trupele loiale unui ultranationalist iau in stapanire niste instalatii militare cu arme nucleare , amenintand atat guvernul rus cat si pe cel american. Un submarin nuclear strategic american primeste misiunea de a fi gata sa lanseze atacuri preventive asupra acestora. Submarinul primeste prima parte a uui ordin de a lovi acele instalatii. In acelasi timp este atacat de un submarin rusesc rebel si nu poate receptiona confirmarea mesajului, strict necesara conform protocolului militar. Capitanul (Gene Hackman) se hotaraste sa lanseze si fara a avea acea confirmare. Ofiterul principal (Denzel Washington) refuza sa-si dea acceptul necesar conform aceluiasi regulament militar.

.

 

Cei doi intra in conflict , fiecare incercand sa-l inlature pe celalalt. Ofiterul reuseste cu ajutorul catorva colegi sa-l aresteze pe comandant si sa previna lansarea. Dealtfel, mai tarziu, vor primi oficial anularea primului ordin si nu confirmarea lui.

In fapt , e un fel de remake a povestii din "Dr. Stragelove".

.

Adevarata problema

.

Acesta nu era lansarea unei singure bombe - cu toate posibilele pagube, ci escaladarea necontrolata a unui conflict nuclear care ar fi putut urma. Cel mai bine este prezentata in "Dr. Strangelove", unde primul atac nu mai putea fi oprit ("...Well, it happened"), iar sefii celor doua state nu mai puteau opri consecintele. Iata secvente din dialogul lor la telefon:

.

Hello?.[...]
You know how we've always talked about the possibility of something going wrong?...With the H-bomb...uh-huh...that's right...Well, it happened...Hello?...Can you still hear me?... What?...Not missiles - planes...that's right... B-90's...That's right...Thirty-four of them... Well, we've got our fingers crosses...we're hoping...[...]  We're doing everything we possibly can...
.
What's that?...Yes, I'm listening...Uh-huh...Uh-huh...a hundred thousand megatons...Cobalt-Thorium-G casing?... What's that for?...Uh-huh..Uh-huh...Irrevocable and automatic?.
[...]
The Premier (nm: sovietic) says that've got a Doomsday Machine that can kill all human life on earth- is that true?

.

In film ("Dr. Strangelove"), se vorbeste despre un tip de raspuns rusesc, care existat si in realitate , dar din fericire doar in forma de plan: in cazul in care ar fi fost atacati nuclear, o mega-incarcatura nucleara  (Doomsday Machine) ar fi fost lansata si s-ar fi detonata "irevocabil si automat" cum se spune in film. Oricum ideea este ca odata primul pas facut , nu era nici o garantie ca cineva ar mai fi putut opri escaladarea.

1962-Criza rachetelor din Cuba

In 1962 a fost criza declansata de amplasarea rachetelor rusesti in Cuba. SUA a raspuns prin blocada navala imediata. Mai multe incidente au avut loc. Intr-unul dintre ele au ajuns foarte aproape navele si aviata americana , de submarine nucleare rusesti. Gaz langa foc, sau de fapt si mai rau. Ce s-ar fi putut intampla?

Despre aceasta criza ,in general , Arthur M. Schlesinger Jr. consilierul de atunci al lui Kennedy spunea: ''This was not only the most dangerous moment of the Cold War. It was the most dangerous moment in human history.''

Octombrie 27 1962 - "Un tip numit Vasili Arkhipov"

Exact in toiul crizei un submarin nuclear sovietic este incoltit si atacat de vasele militare americane (nu voiau sa-l scufunde , ci sa-l sileasca sa iasa in "bataia pustii", ca sa-l poata apoi "evacua" din zona; Sovieticii nu aveau insa de unde sa stie adevaratele lor intentii).   Situatia de la bordul submarinului se deteriroeraza, temperatura creste continuu, pierd oxigen, mebrii ai echipajului isi pier cunostinta. Daca tot e sa piara, capitanul vrea sa lanseze inainte de asta rachetele, "sa-si faca datoria fata de marina". Are nevoie de aprobarea ofiterului politic si a adjunctului. Ofiterul politic este de acord, insa secundul (era insa si comandantul flotei, secund insa pe vas) Vasili Arkhipov se opune, motivand ca nu se intrunesc conditiile pentru lansare. Pana la urma , ii va convinge si pe cellati doi. Vor iesi la suprafata si situatia se va linisti...

Inregistrarile de pe submarin s-au publicat abia la conferinta organizata dupa 40 de ani  de la criza, in 2002 . Robert MacNamara, secretarul apararii din acele vremuri spunea despre criza "how much closer to nuclear war we had been than anyone had imagined."

Directorul Arhivelor Nationale de Securitate Thomas Blanton a recunoscut si el ca ''The lesson from this is that a guy called Vasili Arkhipov saved the world''

Vasili Arkhipov a fost promovat ca contra-amiral in 1975 si a devenit seful Academiei Navale Kirov. In 1981 a fost facut viceamiral si sa retras la milocul anilor 80. A murit in 1999, la 73 de ani.

Friends and Lords.... seamana