The politics of Saturday night.

I used to believe in all these wars. I had a theory once....

 Air America. O comedie bunicica care atinge cateva din problemele raboiului din Vietnam (minciunile politicienilor despre interventia limitata, coruptia si pacatele aliatilor, etc).  Ceea ce mi-a atras atentia este o discutie intre cei doi piloti Gene (Mel Gibson) si Billy (Robert Downey Jr.). Aplicand o logica simpla si domestica, toata retorica razboiului rece este redusa la zero.

Si in Vest si in Est, in timpul saptamanii oamenii sunt la munca si nu au timp de distractie. Asa ca...

Billy: What the fuck are you doing here? Do you believe in this war?

Gene: I used to believe in all these wars. I had a theory once. The politics of Saturday night.

Billy: and?

Gene:  I rated all countries on how good their Saturday nights were. I knew that Moscow and Peking were a stone drag on that time of the week.  So I was flying for a cause.  To defend barbecues and weenie roasts and Ray Charles songs and Southern Comfort 'till you pass out.

Billy: The politics of Saturday night. I can relate to that theory.

Gene: Not bad is it? But not particularly true, that’s all. I hear they party hard in Moscow.

Billy:  Don't give up a good theory just because it's not true.

Deci...mult zgomot..., se pare ca pentru nimic.

House M.D. Why do people drink?

Which cause us to ask...

De ce beau oamenii - o explicatie

Pe cei care beau pentru ca sunt prinsi de drog - alcoolici - nu ii luam in calcul, pentru ca in cazul lor explicatia e simpla si nu formeaza majoritatea celor care beau. Ar mai fi doua explicatii: distractie si durere. Sa vedem parerea personajului House...suparat pe barman ca nu-i mai da sa bea.

House: Let me explain why people come here. They come here to drink. WHICH CAUSES US TO ASK, WHY DO PEOPLE DRINK? Hmm? Is it sustenance? No. Is it taste? No.
Other: Don't be a jerk.
House: Is it the company of stout-hearted men? I don't think so.
IS IT KILLING PAIN? YES. 7 1/2% life duller. 
That's the business you're in. You're in the "screw the world" business. You're in the "reality sucks and fantasy temporarily appears to not suck" business.

Deci... Nu e aliment, nu e gustos, ci doar iti da ceva "fericire de sinteza" sau omoara durerea..

Si totusi...

Dintre cei care beau pentru motivele enuntate mai sus si nu sunt alcoolici, doar pentru un procent mic "Killing pain" este motivul. Si nici cantitatea care o beau nu ofera IN SINE, prin cantitate, "fericirea de sinteza" cautata.

Deci ce are bautura, mai degraba in context si nu direct, care sa aduca fericire?

Bautura are VALOARE si RESPECT! Suna ciudat nu?

Cand isi beau vinisorul sau bauturica oamenii simt ca SE RESPECTA, ca AU GRIJA DE EI INSISI. De ce numai bautura este "impachetata" frumos si "inzorzonat"? De ce numai bautura intra intr-un ritual? Este ritualul "respectului de sine". 

E ceva rau in asta?

Da si nu...

Nu, pentru ca este ceva benign, atata timp cat nu se ajunge la alcoolism si, in plus, e un motiv de fericire banal de usor de obtinut.

De ce da?

Simplu, pentru ca media valorii totale a vietii omului se adanceste in derizoriu, "pursuit of hapiness" se margineste banal la "pursuit of wine" , banal si la un restaurant , nu numai in supermarket.

Aveam miliarde de neuroni numai in substanta cenusie din creier doar pentru ca mare parte din fericirea noastra sa fie dedicata celebrarii vinisorului? Daca suntem Homo Sapiens, de ce nu de bucuram de idei, de carti, de flori, de orice altceva "mai destept". Intrebarea e retorica.

Viata grea din epocile trecute dadea o explicatie pentru un asa tip de comportament. Acea viata grea s-a dus insa, dar omul eliberat nu se poate bucura inca in alt mod.

Familia: Hominidae
Subfamilia: Homininae
Tribus: Hominini
Subtribus: Hominina
Genus: Homo
Species: Homo sapiens
Subspecies: Homo sapiens sapiens?

Ne laudam singuri!

House M.D. - Incredere

We're not friends anymore, House.

Ruptura

La finalul sezonului 7, personajul House se desparte violent de trecut, de o parte din trecut.  Cu toate ca scena violenta pare clara, imi pun totusi intrebarea: DE CE? De ce a facut acest lucru? Gelozie? Raspuns tentant, dar gresit. 

Un prim raspuns corect, dar in afara personajului este urmatorul: sezonul trebuia sa se incheie spectaculos, iar cel urmator sa inceapa si mai extravagant cu el in inchisoare. Corect, dar ma interesa daca exista motivatie la nivelul personajului..

Cuddy si House

Cei doi se cunosteau de mult timp. Ea fusese interesata, ca femeie, de tanarul House si mai putin de House medicul, cu viata lui distorsionata de o meserie practicata cu incrancenare. El, pe de alta parte, a remarcat-o mai degraba in cea de a doua ipostaza. Ca toti cei din jur, Cuddy nu avea o imagine corecta despre House: intelegea eficienta lui, rezultatele si mai putin metodele si motivele. De fapt era simplu: pentru ea, House era geniu dar, in acelasi timp "jerk". De ce? Ceea ce facea House nu putea fi explicat decat la o adancime de gandire peste puterile celor din jur, inclusiv a lui Cuddy.

Legatura si despartirea

Motivele lui Cuddy pentru despartire pot fi ok, desi sunt discutabile. Sunt ok, pentru ca e o optiune personala, si discutabile pentru ca fuga de durere a lui House era un efect (al tratamentului indelungat anti-durere) si nu o cauza, nu o trasatura a firii lui. Tinea totusi la el? Da! Mult? Nu! Dupa cum simtea si House, ea era tulburata dupa despartire, dar mai degraba dintr-un sentiment de vinovatie. A cautat apoi sa aiba o discutie finala linistitoare pentru House, care isi ineca tristetea in tot felul de gesturi excentrice. Am zis "linistitoare pentru House"? Gresit! Trebuia sa fie linistitoare pentru ea, sa poata ea sa treaca ma departe. Explicatiile fusesera date inainte de asta, trebuia numai sa astepte ca House sa se linisteasca singur, In loc de asta mimeaza oarecum grija si pe parcursul discutiei afirma ca "nu are pe nimeni". Adevarat, in acel moment...

In alta discutie, ii cere lui House cu o grija pedanta, o perie de par ramasa la el. Adica... adica era atenta si la detalii ca ruptura sa fie "curata", nici macar peria sa nu-l tulbure pe House.

Vine momentul final: House trece pe la casa ei sa-i duca peria (un "McGauffin" a la Hitchckock!), o vede acasa la un "double date" cu sora ei. Deci... Gelozie? Nu, poate doar ca un ingredient minor. House fusese gelos non-stop, ani in sir, dar intr-un mod benign. 

Ce  l-a "declansat" pe House? INCALCAREA INCREDERII! Tehnic..., Cuddy nu spusese nici o minciuna. Si totusi... Ei se cunosteau de mult timp. Se presupunea ca legatura lor fusese puternica, se presupunea ca oricum erau prieteni. Daca ar fi fost asa, si asta "mima" Cuddy, nu ar fi avut nevoie doar de o zi sa treaca peste nivelul "nu am pe nimeni" si nu ar fi vanat discutia care sa "elibereze" instant de orice agatare de trecut. Ce ar fi trebuit sa faca daca era macar prietena? Ce a facut Wilson! A fost sincer! Acesta i-a ramas prieten si cand nu mai era: i-a spus in fata direct "House! Nu mai suntem prieteni!".

Wilson era prieten spunand ca nu mai e, iar Cuddy nu mai era afirmand fals ca este!

House M.D. - Ahab!

Un alt personaj

Spuneam in primul comentariu despre serial:

<<

Poate si o face, a pornit la razboi cu un dusman bine definit: bolile rare si greu de diagnosticat. Are toate motivatiile necesare: e ca un pradator ranit , dar ramas in viata si care vrea razbunare; stie ca doar el poate duce lupta cu succes. Asa ca va da lupta dupa lupta, jucand bine cu acest dusman feroce - chiar daca acest joc bun il poate face de neinteles pentru cei din jur.

>> 

Un alt personaj schiop...(aici, in rol, Gregory Peck)

Exista un alt personaj de film schiop. Piciorul i-a fost ranit , de fapt rapit, tot de un dusman feroce. La fel ca si House, va urmari acest dusman ca "un pradator ranit".

He did not feel the wind or smell the salt air.
He only stood staring at the horizon...

.
"He did not feel the wind or smell the salt air. He only stood staring at the horizon...with the marks of some inner crucifixion and woe deep in his face."
 

Capitanul Ahab! Este vanator de balene, dar cum spune textul de mai sus, nu mai simte nimic, nu mai il intreseaza nici o balena, ci  "He only stood staring at the horizon...", cautand monstrul care l-a lasat fara picior: uriasul alb, Moby Dick. 

Piciorul lui House a fost distrus de o boala rara si grea, prea grea pentru orice alt doctor. Cu atat mai mult , ACESTE BOLI SUNT BALENA LUI ALBA, PROPRIUL SAU MOBY DICK..

Pe spatele monstrului

Precum Ahab, House isi strange de fiecare data echipajul si porneste la vanatoare. In ambele cazuri oamenii lor murmura (..de ce nu atacam balenele obisnuite?), iar capitanul li se pare uneori nebun.

Ahab va sfarsi pe spinarea monstrului...

In final, Ahab va sfarsi pe spinarea monstrului, infigand in zadar cangile si ramanand acolo pentru totdeauna...

Ce face House cu monstrii sai: boala si moartea? Simplu (!), se urca si el pe "spinarea lor". Isi injecteaza substante care il aduc in pragul mortii, fiind un cobai voluntar pentru un pacient...Isi pune colaboratorii sa-i stimuleze electric direct portiuni din creier pentru a o salva pe iubita lui Wilson...

Dincolo de asemanari, este si o mare diferenta...

...sau intra in camera unui bolnav infectat cu un virus periculos, camera inchisa si supusa unei carantine de grad maxim in care va ramane prizonier alaturi de bolnav.

Dincolo de asemanari, este si o mare diferenta: House are o rafuiala personala cu bolile grave, dar lupta lui are sens, si , in plus, acela nu este singurul sau motiv. Aici dusmanul nu este unul exotic, indepartat, ci unul omniprezent, care face poate face rau oricui, iar sensul existentei lui House este sa-l rapuna, cu orice mijloc sau uneori cu orice pret, mai ales daca el este cel care plateste pretul.

House M.D. - There is only one...House

But I do know I don't want to be here.

Ce il face pe House unic? Sunt doua dimensiuni. Prima: singura regula seste alvarea vietii pacientului, fie si prin mijloace ne-ortodoxe. A doua: este un individ de geniu. Mai poate exista si alt House? Cei din echipa lui, cei care au rezistat, se simt "schimbati": au inceput sa se aiba si ei "stilul House". Ramane diferenta de capacitate nativa, net in favoarea lui House.

Si ce? Nu mai pot exista si alte genii? Sa zicem ca da... Asta e motivul pentru care apare Masters, o studenta "ciudata" pentru simplul fapt ca este geniala. Ciudatenia ei nu face decat sa o asemene cu House.

(Masters) Friend: He's okay with your peculiar fashion sense.
Masters: It's peculiar?
Friend: House doesn't think you're weird, which is weird, but good weird.

Pentru el, Masters poate fi partenerul ideal, daca... Daca ii acepta metodele. De ce? Pentru ca sunt singurele care merg, singurele care fac diferenta dintre viata si moarte. Pentru ai demonstra asta, o lasa singura sa rezolve, cu propria ei constiinta, un caz de viata si de moarte. Ea singura alege sa minta si sa incalce regulile pentru a salva pacienta.

Masters: I broke the rules because I believed I was right.
House: You were right.
Masters: Then why don't I feel good or satisfied? Instead, I just feel like throwing up.
House: And you're following me to ask how I break the rules and maintain my rosy demeanor.
Masters: I didn't do it to be happy. I just thought I would be.
House: You can't always get what you want.

You can't always get what you want.

In final, Masters, este capabila, tehnic vorbind, sa faca tot ceea ce face House. Poate, dar nu este in stare! Intelege pana la urma ca el are dreptate, dar ea nu poate face la fel. E ca si povara purtata de mitologicul Atlas, trebuie sa poti suporta si povara, dar si durerea. There is only one House!

House M.D. - There is only one...Sherlock

"There is only one truth"

Detectivul de buzunar

Dupa cum spuneam, creatorul lui House si scenaristul principal, David Shore, este un mare admirator al personajului clasic Sherlock Holmes. House "mosteneste" trasaturile lui Holmes si chiar si pe Dr. Watson, acum Wilson.

Pentru sterge si mai mult diferenta inerenta, data de context, intre cele doua personaje, este inventata o ... extensie a lui House: detectivul Lucas. Una din gaselnitele de scenariu si regie este de exemplu staruinta imaginii pe ... ciorapii scotieni ai detectivului. 

Lucas este atunci adevaratul Holmes?

There is only one...
Intr-o discutie dintre cei doi ne vom lamuri cine este adevaratul Sherlock...

Det. Lucas: You like driving people away from you.
House: He deserved to know the truth. You do know that stuff exists even when you can't see it, right?
Det. Lucas: It was a truth that mattered to him and a truth that mattered to her. Why did it matter to you?
House: First of all, stop saying "a" truth. THERE IS ONLY ONE TRUTH.
Det. Lucas: That may be true for you.
House: Miserable people save more lives. If your life has meaning, your job doesn't have to have meaning. Screw-ups are more palatable if you have someone's arms to go cry in.
Det. Lucas: Yeah, that makes sense.
House: Usually I have more of a fight on that one.

Clasica replica a lui Holmes "There is only one truth" ii vine perfect lui House. Detectivul Lucas este doar o extensie, o jucarie a lui House, care ii permite sa intre si mai mult in pielea originalului Sherlock.

Dupa gustul meu, acest serial este cea mai buna "ecranizare", iar Hugh Laurie-House este cel mai bun Sherlock pe care am avut ocazia sa-l vad.

House M.D. - Freud is overrated!

THAT DOES NOT MAKE SENSE...

Nota: normal ca scriu atat despre House, daca vad cateva zeci pe saptamana.

Spoiler semantic - ce e interesant in episodul 24, finalul de sezon doi

House este impuscat! ...de un fost pacient cu numele Moriarty: normal, cum putea sa-l cheme pe cel care ameninta viata lui House-Holmes? Cu toate ca problema medicala fusese rezolvata, cea personala fusese un dezastru: sotia fostului pacient s-a sinucis, la doua luni dupa vindecare si dupa ce a aflat de la House ca sotul o inselase.

House viseaza! De fapt, in afara de inceput si sfarsit, tot episodul nu este decat un vis, in care el vorbeste cu sine,  prin intermediul persoanelor cunoscute, care ii populeaza visul-halucinatie.

Episodul este un elogiu adus lui Freud! In vis, House isi pune intrebarile fundamentale cu privire la sine insusi, visul avand semnificatia data de Freud al rabufnirii problemelor si intrebarilor "reprimate".
Cu acest "elogiu" nu sunt de acord, vom vedea de ce.

House contra House

Patient Moriarty:  You claim to hate rules. But all you do is substitute your own rules for society's. And it's a nice simple rule, tell the blunt, honest truth in the starkest, darkest way. And what will be, will be.  What will be, should be. And everyone else is a coward.

But you're wrong.  It's not cowardly to not call someone an idiot.  People aren't tactful or polite just because it's nice. They do it because they got an ounce of humility. Because they know that they will make mistakes, and they know that their actions have consequences, and they know that those consequences are their fault.

Why do you want so bad not to be human, House?

Dupa cum spuneam, House isi pune cateva intrebari fundamentale despre el insusi. De obicei nu face asta, nu cu voce tare. De fapt, el foloseste vorbele pentru a nu fi inteles... O face acum numai pentru ca a fost impuscat? Nu, nu e doar atat. Este impuscat si, dupa cum se va dovedi, viseaza. Si daca tot suntem intro lume a doctorilor, visul sau va urma "patternul" dat de Freud: intrebarile si le pune in vis (halucinatie).

Raspunsul - la intrebarile lui House de mai sus - l-am dat in primul comentariul initial: "House M.D. (Pilot & ...) " din 2011/08.

Patient Moriarty: You think that the only truth that matters is the truth that can be measured. Good intentions don't count. What's in your heart doesn't count. Caring doesn't count. But a man's  Iife can be measured by how many tears are shed when he dies. Just because you can't measure them, just because you don't want to measure them, doesn't mean it's not real.

House: That does not make sense.  (Gandindu-se la altceva)

Patient Moriarty:  And even if I'm wrong, you're still miserable. Did you really think  that your Iife's purpose was to sacrifice yourself and get nothing in return?

No. You believe there's no purpose to anything. Even the lives you save, you turn the one decent thing in your life and you taint it, strip it of all meaning.

You're miserable for nothing.  And I don 't know why you'd want to live.

In cazul acesta, un raspuns am dat in comentariul: "House M.D. - Credinta" (2011/10/)

House nu-si permitea cateva lucruri ca "luxul" de a crede si de "a fi uman" pentru simplul fapt ca aceste "slabiciuni" l-ar fi facut sa-si piarda ceva din puterea de diagnosticare. De ce lux? Pentru ca , dupa cum ziceam, el stie ca este ULTIMA sansa a celor bolnavi, si , daca el are o slabiciune "omeneasca" si greseste, nu mai este NIMENI in spatele sau, . 

Pentru toate acestea House "sacrifice yourself and get nothing in return".  
Si daca se insala? 
Atunci ar fi "mizerabil pentru nimic" si nu ar mai stii de ce vrea sa traiasca. House joaca un joc cu miza maximala: castiga mult si pierde mult: e normal sa fie ingrijorat de sensul acestui "schimb".

Sherlock House pe urmele... visului

Ceva este mult mai ciudat si mai grav pentru House decat situatia de a fi impuscat: ceva nu se potriveste... este el mai prost in urma incidentului?

Patient Moriarty: How did he know that?

House: I wouldn't have hired him if he wasn't smart.

Patient Moriarty:  Right. 'Cause you have nothing but respect for him. Maybe he knew the answer because the question wasn't nearly as tricky as you thought. Maybe he's not getting smarter,  you're getting dumber.

How did I get here?

House: How did I get here?

Cameron: What are you talking about?

House: I was in the ICU, these stairs with you guys. What happened in between? I don't remember how I got here.

A doua ciudatenie: orice eveniment care se petrece altundeva in afara patului de spital, pare a a nu fi real , adica o halucinatie. IN HALUCINATIE (in interiorul ei), House poate totusi sa rationeze: "How did I get here?"

Why not? You're obviously not here.

House: How can I tell what's real and what's not? Everything Iooks the same, sounds the same, tastes the same.

Moriarty: Seems Iike I'd be the Iast person you'd want to ask.

House: Why not? You're obviously not here. I'm obviously not here. Which means this is a creation of my mind, which means I'm really just asking myself.

Moriarty: If you're talking to yourself, that's a Iot of unnecessary explanation.

House: Hey, I'm trying to work this out. That requires give and take, even in my own mind.

Moriarty: What was the question?

House: How can I tell what's real?

Moriarty: Does it matter?

House: That doesn't sound Iike something I'd ask.

Moriarty:  AII right. Your concern is that if you act in the real world based on information that's not real, the results are impossible to foresee.

House: With you so far.

Moriarty: But information is incapable of harm in and of itself. Ideas are neither good nor bad but merely as useful as what we do with them. Only actions can cause harm.

House: That sounds Iike me.

Moriarty: So you do nothing. You refrain from taking any actions. You continue to throw out your ideas as you lways would,  but if they're based on faulty assumptions, your team will point that out.

They won't do anything that could hurt him.

House: So I trust my team?

Cea mai probabile momente de halucinatie pura sunt pentru H. cele in care mananca afara, pe capota unei masini. Daca o face impreuna cu agresorul (si el ranit), este sigur ca nu este ceva real. Si totusi... IN HALUCINATIE, vrea sa afle cum poate deosebi momentele de vis, de cele de trezie, cum sa nu ia decizii bazate pe halucinatie. Prin personajul celalalt , gaseste raspunsul "Do nothing", "Only actions can harm".

Cand e vis, cand e realitate ? ACESTA ESTE CAZUL lui House acum. Sau, mai precis, CAT ESTE VIS? Dupa cum ne asteptam, House va rezolva printr-o miscare neasteptata (sic!), dar pe logica. Cum poate demosntra CAT de mult e vis. Studiind un caz medical, ajunge la concluzia "THAT DOES NOT MAKE SENSE". Stie, dar vrea confirmarea: vis sau realitate? In vis actiunile nu pot face rau, in realitate da. Trebuie sa testeze! Asa ca actioneaza si face intentionat rau pacientului! Momente de groaza in echipa, sunt oprite de glontul care cade din mana pacientului: nu avea ce cauta acolo..."Deci visez!" poate spune House. 

Caz rezolvat: "Visez!"

Spre deosebire de partea de poveste "a la Freud", aceasta -  constientizarea faptului ca visezi IN TIMPUL VISULUI mi se pare plauzibila... Pentru simplu fapt ca mi s-a intamplat; am visat ceva si apoi, tot in vis, am avut o farama de rationament (ad-hoc, nu memoria unui rationament!) "asta e prea gogonata, precis visez".

Freud is overrated!

Ce a gresit Mr. Freud ? Este visul un "wish fullfilment", o rabufnire a "reprimarilor"? Poate fi adevarat un astfel de vis al lui House in care isi consteintizeaza problemele si dorintele?
Dupa parerea mea nu. De ce? Simplu, pentru ca este altceva.
In vis se trec doar in revista intamplari si informatii recente sau legate de acestea. Este o activitate "tehnica" a creierului. De ce este asa cum este? In primul rand, in aceasta stare de somn, cateva "servicii" sunt activate , iar alltele sunt "adormite". "Scenaristul" este "treaz" si incearca sa lege informatii care nu prea au legatura. Pe de alta parte, alte functii "dorm": cateodata nu avem curaj, nu avem "timp de gandire", nu avem anumite inhibitii. Deci doar coincidenta dintre o informatie, un scenariu si o lipsa de curaj sau inhibitii, sau altceva, NU poate fi o manifestare fundamentala de "wish fullfilment", ci doar una intamplatoare !

House cel real...pacientul lui House cel din vis

Solutia pentru piciorul bolnav gasita de colegi ... fiind in vis, era tot a lui House. Trezit din coma, el va cere in lumea reala operatia din vis.

Cameron: You're gonna be okay.
House: You don't know nothing. Tell Cuddy ... I want Ketamine.

Intrebare: cine a observat ce scria House pe tabla, cand a spus "THAT DOES NOT MAKE SENSE"? Nu erau notite medicale si totusi erau...Am dezvoltat o teorie despre asta in comentariul despre pilot.

House M.D. - Credinta

People can do good things, but their instincts are not good.

(nefinisat)

House:  People can do good things, but their instincts are not good. Either God doesn't exist or he's unimaginably cruel.

Patient: I don't believe that.

House: What do you believe? Why do you think this happened?

Patient: I don't want to talk about it.

House: Me neither. Too bad.

Patient:  You know, I don't think there was a reason.

House: So God does exist, lets you get raped, needs you to keep your rape baby for no reason.

Patient: Maybe he was challenging me.

House:  He hurts you to help you. Well, I guess it's better than because he hates you.

Patient: You're trying to convince me there's no God. Why would you even say something like that?

House: Because you're throwing your life away.

Patient: I'm doing what I believe!

House: What you believe doesn't make sense.

Patient: This is not helping me.

House: Then I can't help you. If you believe in eternity, then life is irrelevant.  The same way that a bug is irrelevant in comparison to the universe.

If you don't believe in eternity, then what you do here is irrelevant.

Patient: If you don't believe in eternity, then what you do here is irrelevant. 

Your actions here are all that matters.

House:  Your actions here are all that matters. Then nothing matters. There's no ultimate consequences.

Patient: I couldn't live like that.

House: So, you need to think that the guy who did this to you is going to be punished?

Patient: I need to know that it all means something. I need that comfort.

House: Yeah. Are you feeling comfortable?  You feeling good right now? You feel warm inside?

Patient: I was raped. What's your excuse? Do you think the guy who did this to me feels bad?

House:  Would that help you?  Make you feel better?

Patient: Why do you always do that? Ask why I'm asking questions instead of just answering the question?

House: The answer doesn't interest me. I don't care what he's feeling. I'm interested in what you're feeling.

Patient: You are?

House: I'm trapped in the room with you, right? Why did you choose me?

Patient: There's something about you. It's like you're hurt, too.

House: It was true.

Patient: What was?

House: It wasn't my grandmother. But it was true.

Patient: Who was it?

House: It was my dad.
  
Dupa House, semnul ca e ceva in neregula cu Cel de Sus este faptul ca oamenii sunt destul de nereusiti: pot face si lucruri bune, dar fundamental au instincte rele. Aceste fapte rele nu trebuie sa le luam, dupa el (House), drept o fatalitate,ci trebuie sa luptam impotriva consecintelor lor. Pacienta pe de alta parte vrea ca totul, inclusiv raul sa aiba un sens, pentru a suporta si intelege ce i s-a intamplat. In fine, nu o sa comentez mai mult cazul: House vrea sa o ajute, crede ca omul trebuie sa actioneze mereu,in orice moment, pentru a indrepta raul. 

Intrebarea interesanta este de ce nu crede House?

El intelege foarte bine diferenta dintre bine si rau, actioneaza in favoarea primei parti, si totusi... Are probabil cea mai crunta slujba din acest punct de vedere: ca sa faca bine trebuie sa lupte, sa gandeasca, sa fie destept, sa foloseasca orice mijloc pentru a face acest bine, uneori chiar cu forta. viata i-a demostrat ca orice pas inapoi, orice clipa de slabiciune, chiar si una data de o purtare mai blanda, orice secunda pierduta, chuar si pentru o rugaciune, poate duce la pierderea unei vieti. Daca o clipa crezi in eternitate vei lasa garda jos. El, House, nu-si poate permite acest "lux", este reduta ultima inainte de moarte, daca el da inapoi, aceasta isi va infasca prada. El House nu vede pe nimeni in spate, sa duca lupta daca el pierde...
Si atunci, normal ca nu crede... sau crede in felul sau.
Si totusi ar putea crede (nu sunt acolo, in film, sa-i suflu). "If you don't believe in eternity, then what you do here is irrelevant. "  ii spune pacienta. Faptul ca exista (speram ca si in realitate) un om inteligent, care isi constientizeaza potentialul, darul primit de la nastere, isi intelege si joaca acest rol de ultima reduta cu tenacitate si cu orice pret, chiar inseamna ceva, chiar are un sens. Oamenii isi impart soarta cu totii, nu o are fiecare doar pe a lui, poate asta ar trebui House sa inteleaga, din moment ce el chiar face ceva, poate mai mult decat cei din jur.

House M.D. - Stuck in a room with

She doesn't want to hear the truth. She's looking for something. Looking to extrapolate some...

O pacienta il "alege" pe House (nu intamplator, ci pentru ca acesta ii "ghiceste" trauma numai privind-o in ochi) nu pentru ai fi doctor, ci persoana apropiata care sa o ajute sa treaca peste un necaz.  Pentru House aceasta este "bad science", nu poti ajunge la adevar asa...

House: She doesn't want to hear the truth. She's looking for something. Looking to extrapolate some... 
Wilson: No, you are...

House: What can I do?

[...]

Patient: What the hell can I do that you're not gonna dismiss as just being because I was raped?

House: Nothing.

Patient: Your story, is it true?

House: True for somebody.

Patient: But not for you.

House: These things happen. It happened to somebody. What do you care if it happened to me?

Patient: They're not in this room.

You gonna base your whole life on who you got stuck in a room with?

House:  No, they're out there! Doctors, lawyers, postal workers. Some of them doing great, some of them doing lousy. You gonna base your whole life on who you got stuck in a room with?

House stie ca adevarul il poti gasi numai avand o privire cat mai larga, stiind cat mai multe, despre cat mai multi si nu te poti raporta doar la cei de langa tine ca sa cunosti lumea, sa cunosti binele si raul.

It's what life is.  It's a series of rooms.

Patient: I'm gonna base this moment on who I'm stuck in a room with.  It's what life is.  It's a series of rooms. And who we get stuck in those rooms with adds up to what our lives are. 

Dar nu e vorba numai de cunostere, fie si a adevarului, e vorba sa-ti traiesti viata, iar ea poate fi vazuta ca o "serie de camere" in care esti blocat cu anumiti oameni. Legatura cu ei e insasi viata, trebuie sa te bazezi pe ei, nu ca depozitari ai adevarului suprem, ci ca fiinte pe care te poti baza.
Cine are dreptate? Amandoi, si ar mai fi ceva de spus.

In ce camere ne purtam frumos?

Rudele sunt in prima "camera" in care punem piciorul pe lume, prietenii sunt cei cu care avem o intelegere reciproca sa tinem legatura si dupa ce parasim camera unde ne-am cunoscut. 
Ar fi foarte frumos ca rudele apropiate sa ne fie si prieteni.  "De ce ?", ve-ti spune. Aici pot sa vin cu argumentele ambelor personaje de mai sus: ne-am nimerit cu ei in prima camera a vietii, e omeneste sa tinem cont de ei mai mult decat de altii, fac parte din ceea ce suntem. Sau punctul de vedere "stiintific": fiind rude, au genele noastre, cum vor avea se copii nostrii, are sens, logic, egoist vorbind, sa tinem la ele.

Cu cine ne purtam frumos? Cu rudele, cu prietenii, cu toata lumea? Simplu, cu cei care suntem atunci in camera, adica cu toata lumea. Nu putem zice: in camera asta arunc gunoiul, dar am eu alte camere unde tin curat, pentru ca toate sunt camerele vietii noastre si ne asta ne va defini pe noi insine - ceea ce facem in fiecare moment.

Liste cu prieteni?

Am auzit undeva urmatoarea dorinta; "vreau sa fiu mai sociabil, vreau sa am 1000 de prieteni in reteaua de socializare." Daca folosim metafora camerelor, putem avea imaginea unei persoane care alearga prin ele, sta prin fiecare o secunda sau mai putin. Dar retelele de socializare au evoluat, nu? Putem grupa prietenii si cunostintele in liste sau in cercuri,  putem sa cautam printre ei asistati de program... Putem nu? Sau fara retele, putem sa "bifam" apartenenta la cat mai multe grupuri, asociatii, cercuri, sa facem achizitii in domeniul social.... E totul bine, dar sunt cateva "DAR-uri"...

Pe cati din acesti "cunoscuti" ii cunoastem cu adevarat? Langa cati putem vorbi, stiind destule despre ei, ca sa nu-i ranim, sau ca parerea noastra sa insemne ceva pentru ei? De cati dintre ei ne pasa? Ne pasa daca au dormit bine, daca au un necaz? Sau mai degraba sunt vecinii cu care radem in carusel pentru 5 minute?

Sa ne amintim povestea celor trei purcelusi, si sa transformam ideea de casa in cea de camera:  paie, lemn sau piatra. Poti se le construiesti pe toate, dar cele mai greu de construit vor fi cele care rezista mai mult si te vor ajuta la nevoie.

Tot vorbeam de retele de socializare: sfatul specialistilor - cu toate tehnologiile, nu putem gestiona noi mai mult de 150 de surse de evenimente. Avem o limitare tehnica, ... daca nu avem una rationala si sufleteasca.

Si totusi House...

... avea si el dreptatea lui. Daca viata te pune intr-o "camera" cu persoane care beau mult, vei deveni la fel ca ei? Daca au maniere proaste? Daca, daca, daca... Trebuie sa lupti sa castigi experienta adevarata, asta inseamna faci obositorul drum de la general la concret de mii de ori. Daca stii mai multe despre oameni in general, vei stii mai multe si despre unul in particular. Daca nu te "chinui" sa cunosti un om real, la fel, cunostintele generale nu iti vor folosi.

Care e viata personajului House, in toata aceasta logica? "One day, one room." Era obligat sa treaca a doua zi la urmatorea "camera", urmatorul caz care avea nevoie de el. Dar, in ziua aceea, nimic altceva nu mai conta, era "stuck in to the room"

House M.D. - Why did you become a doctor?

... and this guy..

Patient: Why did you become a doctor?

[…]

Patient: No, no, no. You're a curious guy. You like to figure things out, why not go into research?  Why work with people when you obviously hate people?

 […]

House: When I was 14, my father was stationed in Japan.  I went rock-climbing with this kid from school. He fell and got injured and I had to bring him to the hospital.  And we came in through the wrong entrance and passed this guy in the hall.  He was a janitor.

My friend came down with an infection and the doctors didn't know what to do. So they brought in

the janitor. He was a doctor. And a “buraku” (nm: paria) One of Japan's untouchables. His ancestors had been slaughterers, gravediggers.  And this guy, the knew that he wasn't accepted by the staff, didn't even try. He didn't dress well, he didn't pretend to be one of them. The people around that place, they didn't think he had anything they wanted,  except when they needed him.  Because he was right.  Which meant that nothing else mattered.  And they had to listen to him.

Patient: Thank you.

House, nepot al lui Socrate si al lui Holmes... e var bun cu Columbo. "He didn't dress well, he didn't pretend to be one of them. ". Se pare ca si-a vazut, la 14 ani, viitorul si mai ales sensul in acel om: oricine ai fi, de oriunde ai fi, orice s-ar crede despre tine, tot ce conteaza este sa faci bine ceea ce faci. Atunci nu vor avea incotro, nu vor putea decat sa te asculte: cei de neam mai bun, cu haine mai bune, cu slujbe mai bune. Daca tu poti sa faci si ei nu pot, vor trebui sa te asculte. Nu-ti trebuie hainele, neamul si slujbele, trebuie doar sa poti sa faci ceea ce trebuie. Asta conteaza!